ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 noiembrie 2004, reclamanta SC C.L. SA a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea deciziei nr. 270 din 29 septembrie 2004, emisă de pârât, suspendarea executării acestei decizii, exonerarea reclamantei de la plata amenzii aplicată prin decizie, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului amenzii, până la limita minimă prevăzută de lege.

În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că măsura de a i se aplica sancțiunea contravențională de amendare, cu suma de 2.100.589.000 lei, pentru pretinsa încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, ca urmare a săvârșirii faptei prevăzută de art. 56 alin. (1) din această lege, este netemeinică și nelegală, deoarece documentul din 30 martie 2004, intitulat „minută”, a fost întocmit de Ministerul Finanțelor Publice, în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții celor 8 societăți emitente de tichete de masă, care au făcut propuneri privind perfecționarea cadrului legislativ în acest domeniu.

Mai arată că prin acest document s-a stabilit un comision de minimum 2%, ce urma să fie practicat în relațiile contractuale cu angajatorii, Direcția de Inspecție Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice fiind abilitată să verifice respectarea celor hotărâte, iar în cazul în care nu se respectă înțelegerea, să se facă aplicarea sancțiunii prevăzută de pct. 9 din Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 140/1999. Menționează că dispozițiile minutei nu reprezintă voința sa, pentru că a propus ca Ministerul Finanțelor Publice să stabilească criteriile de calculare a costului de imprimare a tichetelor de masă și nu și-a exprimat în nici un mod acordul cu privire la propunerea stabilirii unui comision minim.

Susține că nu a avut nici un moment intenția de a încălca prevederile Legii concurenței, prezența reprezentanților Ministerului Finanțelor Publice creând o aparență de legalitate și că există o disproporție evidentă între cele 3 societăți care au propus comisionul de 2% și celelalte 5 societăți, ca și între cuantumul amenzii ce i s-a aplicat și cifra sa de afaceri, de numai 49.578.673 lei în anul 2003, în ce privește emiterea tichetelor de masă. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 836 din 28 aprilie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege, vătămat, aceasta semnând minuta din 30 martie 2004, care reprezintă o înțelegere anticoncurențială, iar înțelegerea reprezintă contravenție, indiferent dacă a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, ori dacă s-a produs sau nu o pagubă.

Reține și că nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere pentru reclamantă, participarea Ministerului Finanțelor Publice la întocmirea minutei și că la individualizarea sancțiunii s-a ținut cont de Ordinul din 10 mai 2004, al Consiliului Concurenței, de rolul pasiv și limitat al reclamantei, dar și de stabilirea unei amenzi în raport cu cifra totală de afaceri a societății pe anul anterior comiterii contravenției. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că actul în baza căruia a fost sancționată, este un act administrativ, deoarece emană de la o autoritate a statului și are un caracter obligatoriu, lipsind autonomia de voință a reclamantei.

Consideră că lipsește intenția sa în încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, a concurenței, deoarece prezența unor reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, la întocmirea actului, a creat o aparență de legalitate, iar reclamanta a adoptat o poziție neutră și a lăsat la latitudinea Ministerului Finanțelor Publice, modalitatea de stabilire a criteriilor de calculare a costului de imprimare a tichetelor de masă. Menționează că nu s-au avut în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii și circumstanțele atenuante, deoarece s-a aplicat o sancțiune disproporționat de mare față de rolul său pasiv și limitativ în săvârșirea faptei, de netranspunerea în practică a acordurilor încheiate, de colaborarea efectivă în cadrul procedurii declanșate de Consiliul Concurenței, de capacitatea sa economică, de influența pe piață și de faptul că în anul 2003 a avut o cifră de afaceri, în ce privește emiterea tichetelor de masă, de numai 49.578.673 lei.

Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte retine următoarele: Prin Ordinul nr. 92 din 20 aprilie 2004, al Președintelui Consiliului Concurenței, emis în baza unor informații, s-a dispus declanșarea unei investigații cu privire la o eventuală încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, a concurenței, de către cele 8 societăți emitente de tichete de masă, printr-o posibilă înțelegere asupra stabilirii unui nivel minim al comisionului care urma să fie solicitat de la angajatori.

Investigația s-a finalizat prin raportul înregistrat sub nr. 2741 din 18 august 2004, la Consiliul Concurenței, în baza căruia s-a emis decizia nr. 270 din 29 septembrie 2004, a Plenului Consiliului Concurenței, prin care a fost declarată nulă înțelegerea intervenită între cele 8 societăți semnatare ale „minutei" din 30 martie 2004, în baza prevederilor art. 54 din Legea nr. 21/1996 și i s-a aplicat recurentei, o sancțiune contravențională, cu amendă în cuantum de 2.100.589.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. a), prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. De asemenea, s-a recomandat Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii și Protecției Sociale să adopte măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieței și a concurentei, în sensul analizării posibilității renunțării la prevederile ce stabilesc modalitatea de alocare a cotelor de utilizatori de tichete de masă, societăților emitente.

În decizie, se reține, în esență, că societățile care au semnat „minuta” din 30 martie 2004, au convenit stabilirea unui comision minim de 2% din valoarea tichetelor de masă, în relațiile contractuale cu angajatorii, urmărindu-se, astfel, restricționarea concurenței, prin reducerea rivalităților dintre părțile semnatare ale minutei. Plenul Consiliului Concurenței a reținut existența, în ce o privește pe recurentă, atât a unor circumstanțe agravante, cât și a unor circumstanțe atenuante, aplicându-i o amendă spre minimul prevăzut de lege. S-a reținut corect de către autoritatea de concurență, cât și de către prima instanță, că fapta comisă de recurentă se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, deoarece aceasta a participat la realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale, având ca scop stabilirea unui tarif minim de 2%, în relațiile contractuale cu angajatorii.

Recurenta nu contestă participarea sa la mai multe întruniri ale reprezentanților societăților emitente de tichete de masă, care aveau ca scop stoparea practicii unora dintre aceste societăți de a stabili comisioane sub costurile reale de realizare a tichetelor de masă și pentru elaborarea unui document comun cu propuneri de modificare a legislației privitoare la tichetele de masă, dar consideră că aceste întâlniri au avut loc la recomandarea Ministerului Finanțelor Publice. Însă, trebuie avut în vedere că inițiativa unor astfel de întâlniri a aparținut unora dintre societățile emitente de tichete de masă, care erau nemulțumite de faptul că o parte dintre aceste societăți practicau comisioane foarte mici, sub costul de producere tichetelor, realizând, astfel, o concurență neloială.

Ministerul Finanțelor Publice, prin Comisia de autorizare a funcționării societăților emitente de tichete de masă, a intervenit ulterior, prin organizarea la sediul său, a unor întruniri comune a reprezentanților comisiei, cu reprezentanți ai celor 8 societăți, ajungându-se în final la încheierea „minutei” din 30 martie 2004. Dar, anterior încheierii „minutei”, societățile emitente de tichete de masă au întocmit o notă cu propuneri referitoare la sistemul cotelor, condițiile de plată pentru clienți și costul tipizării tichetelor de masă, recurenta fiind una dintre cele 4 societăți care au propus ca Ministerul Finanțelor Publice să stabilească criteriile de calculare a costului de imprimare a tichetelor de masă.

Esențial în soluționarea litigiului este faptul că societățile emitente de tichete de masă au avut înțelegeri prealabile pentru stabilirea unui comision minim în raporturile cu angajatorii, concretizate în „minuta” încheiată la 30 martie 2004, la sediul Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a convenit practicarea de către cele 8 societăți, a unui comision minim de 2% și să nu se încheie acte adiționale ori să se prelungească termenele la contractele deja încheiate cu angajatorii care au comisioane mai mici de 2%.

Împrejurarea că „minuta” s-a încheiat la sediul Ministerului Finanțelor Publice, că la întocmirea ei au participat și reprezentanți ai ministerului și că în cuprinsul „minutei” s-a înserat că reprezentanții ministerului vor efectua verificări în ce privește realizarea celor convenite, cu posibilitatea aplicării de sancțiuni în cazul nerespectării acestora, nu poate duce la concluzia că „minuta” ar avea calitatea de act administrativ, așa cum susține recurenta. Actul administrativ este un act unilateral, emis de o autoritate publică în exercitarea atribuției sale de putere publică, abilitată de lege, în vederea executării ori a organizării executării legii.

În situația de față nu ne aflăm în prezența unui act administrativ, ci a unui acord intervenit între cele 8 societăți emitente de tichete de masă, prin care se urmărea practicarea unui comision minim în relațiile cu angajatorii, acord la care și-au adus contribuția și reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice, fără, însă, ca această înțelegere să îmbrace forma unui act administrativ de autoritate. Trebuie reținut și faptul că nu era în competența Comisiei de autorizare a funcționării societăților emitente de tichete de masă, de a interveni pentru încheierea unei astfel de înțelegeri, iar nerespectarea de către societăți a celor convenite, nu putea să atragă sancțiunile menționate în „minută”.

Intimatul a avut în vedere, atunci când a stabilit cuantumul amenzii ce i-a aplicat recurentei, atât circumstanțele agravante, în mod deosebit înțelegerea de fixare a unui tarif minimal, cât și circumstanțele atenuante, cum ar fi intervenția reprezentanților Ministerului Finanțelor Publice, renunțarea recurentei la punerea în practică a celor convenite de părți, colaborarea în cadrul procedurii declanșate de intimat și rolul în parte pasiv al recurentei în cadrul înțelegerii. Însă, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 stabilește că sunt interzise nu numai înțelegerile care au ca obiect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, ci și cele care pot avea acest efect, iar recurenta trebuia să aibă reprezentarea asupra efectelor ce le-ar fi produs fixarea concertată a unui comision minim pe piața relevantă.

Era și în interesul recurentei să se stabilească un comision minimal în relațiile cu angajatorii, și aceasta urmărind să obțină beneficii și să se evite concurența între societățile emitente, acestea fiind motivele pentru care a participat la întâlnirile intervenite între societățile emitente de tichete de masă și în final a semnat „minuta” din 30 martie 2004, prin care s-a convenit stabilirea unui comision minim în relațiile cu angajatorii. Cum se reține că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.L. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 836 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2006.