ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1806/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2005, reclamantul C.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15369/686 din 13 septembrie 2005 și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada în care părinții săi erau refugiați.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2035 din 7 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită un act administrativ, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 20 septembrie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că părinții reclamantului s-au refugiat la 13 decembrie 1940, din satul Căciular - Durostor, în comuna Nălbant, județul Tulcea, ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova, iar acesta s-a născut la 20 septembrie 1944. A mai reținut instanța că reclamantul are vocație de a fi beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece regimul de strămutat al părinților a fost în măsură să îl afecteze și pe acesta, fiind nevoit să trăiască și să suporte condițiile de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este greșită, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ de lege. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: situația privind averea imobiliară a locuitorului C.G.

(tatăl reclamantului), acte de stare civilă. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2035 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.