ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1806/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

octombrie 2005, reclamantul C.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15369/686 din 13

septembrie 2005 și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a născut în perioada în care părinții săi erau refugiați.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2035 din

7 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta, să emită un act administrativ, prin care să recunoască reclamantului,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

20 septembrie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că părinții reclamantului s-au refugiat la 13 decembrie 1940,

din satul Căciular - Durostor, în comuna Nălbant, județul Tulcea, ca urmare a

semnării Tratatului de la Craiova, iar acesta s-a născut la 20 septembrie 1944.

A mai reținut instanța că

reclamantul are vocație de a fi beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, deoarece regimul de strămutat al părinților a fost în

măsură să îl afecteze și pe acesta, fiind nevoit să trăiască și să suporte

condițiile de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în

esență, că hotărârea instanței de fond este greșită, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ de lege.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: situația privind averea imobiliară a locuitorului C.G. (tatăl

reclamantului), acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2035 din 7

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.