ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 21 iunie 2005, pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.T. a

contestat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București -

Comisia de aplicarea a Legii nr. 189/2000, hotărârea nr. 15024/373 din 1 iunie 2005,

prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că s-a născut după 3 ani și 5 luni de la încheierea Tratatului de la Craiova, în urma căruia părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, în România.

În dovedirea susținerilor sale a

depus la dosar, hotărârea contestată, sentința civilă nr. 1431 din 22 februarie

1993, prin care s-a admis cererea de rectificare a certificatului de naștere cu

privire la nume, cartea de identitate, hotărârea nr. 2087 din 19 februarie 2003, a Casei Județene de Pensii Ilfov, privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

tatălui său, C.A., certificatele de naștere ale părinților, declarație și

situația de avere imobiliară eliberată de Arhivele Naționale.

Răspunzând la acțiune prin întâmpinare,

Casa de Pensii a municipiului București a solicitat respingerea acesteia,

deoarece reclamantul s-a născut ulterior strămutării părinților săi, deci nu

beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1707 din 19

octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.T., domiciliat în

București, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a

anulat hotărârea nr. 15024/373 din 1 iunie 2005, emisă de pârâtă și a obligat

pe aceasta, să emită o nou hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, pentru perioada 3 februarie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 iunie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 3 februarie 1944,

în satul Gîrlița, județul Constanța, după 3 ani și 5 luni de la strămutarea

părinților săi C.A. și C.M., din Bulgaria, în România, iar refuzul pârâtei de a

acorda acestuia, drepturile prevăzute de lege, pe motiv că s-a născut după

încheierea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, a fost neîntemeiat.

A mai reținut instanța, pe baza

probelor administrate în cauză, că nu există nici un dubiu că reclamantul, care

s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, a avut de

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit și

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice, așa încât este îndreptățit să

beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

criticând-o prin aceea că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului,

dispozițiile legii fiind greșit interpretate.

A mai susținut că prevederile Legii nr.

189/2000 nu pot fi aplicate și copiilor care s-au născut după strămutarea

părinților, deoarece aceștia nu au suferit privațiuni datorită statutului de

refugiat al părinților.

Examinând sentința recurată, în

raport cu criticile formulate de materialul probator de la dosar și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul declarat

este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestei legi

beneficiază persoanele, cetățeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, în sensul că au

fost refugiate, expulzate sau strămutate în alte localități.

Din conținutul textului de lege

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care din motive

etnice au suferit persecuții în perioada menționată, în această categorie

intrând și copiii născuți în timpul refugiului, aceștia suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care s-au răsfrânt asupra lor.

În speță, reclamantul C.T. a depus

la dosar înscrisuri, din care rezultă fără dubiu că s-a născut ulterior datei

la care părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, în România, urmare a

Tratatului de la Craiova din anul 1940, având de suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i recunoască și să-i acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele expuse mai

sus, recursul declarat apare ca nefondat, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge, menținând hotărârea instanței de fond, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1707 din 19

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.