ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția

civilă, la 1 aprilie 1999, reclamantele L.T., C.V., S.K. și C.C.M. au

solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Roșia Montană, anularea

dispoziției nr. 207/2003 emisă de primar.

În motivarea contestației, s-a arătat că prin dispoziția nr.

207 din 27 februarie 2003 Primarul comunei Roșia Montană a respins notificarea

făcută de reclamante conform Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 318 din 4 iunie 2003 Tribunalul

Alba –secția civilă a respins contestația.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din extrasul

de carte funciară depus la dosar nu rezultă că antecesorii P.F. și P.A. ar fi

avut în proprietate o instalație de șteampuri cu 12 săgeți înscrisă în C.F.

Roșia Montană nr. top 13, 14, 15.

Întrucât art. 32 din Legea nr. 115/1938 instituie prezumția

relativă că un drept înscris în cartea funciară există în folosul persoanei

care l-a înscris, iar reclamanții nu au făcut dovada dreptului e proprietate

asupra instalației de șteampuri.

Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a

fost respins prin decizia civilă nr. 465 A din 4 decembrie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a reținut

că șteampurile sunt imobile prin natura lor și nu prin destinație, având un

amplasament fix, drepturile asupra lor fiind supuse întabulării. Existența

șteampurilor era menționată în partea A+1 a cărții funciare referitoare la

terenurile pe care erau amplasate. Lipsa din cartea funciară a mențiunii

privind existența șteampurilor poate conduce doar la concluzia că aceste

șteampuri nu au existat pe terenul proprietatea antecesorilor reclamantelor.

Împotriva acestei decizii apelantele au declarat recurs,

critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte:

Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă calitatea

recurentelor de moștenitoare ale foștilor proprietari asupra imobilului înscris

în C.F. Roșia Montană.

Terenul din litigiu este proprietatea unei persoane fizice

iar statul a preluat și distrus instalația de prelucrare a minereului ca efect

al art. 5 din Legea nr. 119/1948. Câtă vreme șteampurile figurează înscrise în

cartea funciară, este irelevantă situația faptică actuală cu privire la aceste

instalații.

Instanța a interpretat greșit prevederile art. 6 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 conform cărora măsurile reparatorii privesc și utilajele

și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu

imobilul.

Imobile prin destinație erau și utilajele și instalațiile

care se aflau n clădirea sau pe terenul preluate de stat sau de alte persoane

juridice, dacă serveau la exploatarea acelui fond și dacă erau proprietatea

proprietarului imobilului prin natura sa, față de care reprezentau bunuri

accesorii.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului,

întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 utilajele revendicate

nu mai existau în natură.

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate

prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea

instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru

următoarele considerente, care vor înlocui motivarea din hotărârea instanței de

apel:

Conform art. 46 alin. (2)-(4) din Legea nr. 4 pentru

modificarea legii minelor din 4 iulie 1924, mina este o proprietate imobiliară.

Clădirile, mașinile, puțurile, sondele și alte lucrări anexe, instalate la

suprafață sau subterane, sunt imobile. Aparatele, uneltele și caii servind la

exploatare sunt imobile prin destinație.

Instalațiile de prelucrare a minereurilor sunt imobile prin

destinație, în sensul art. 46 alin. (4) enunțat, ele servind la exploatarea minei.

Sub acest aspect, aprecierea instanței de apel în sensul că șteampurile sunt

imobile prin natura lor este eronată.

Totuși, în condițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de

stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care

au fost înlocuite, casate sau distruse.

Chiar prin motivele de recurs s-a arătat că instalația de

prelucrare a minereului pentru care se solicită măsuri reparatorii, a fost

distrusă ca efect al naționalizării.

Drept urmare, în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, reclamantelor nu le pot fi acordate măsuri reparatorii

pentru șteampurile care ar fi fost preluate de la autorii lor.

Față de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele L.T.,

C.V., S.K. și C.C.M. împotriva deciziei civile nr. 465 A din 4 decembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.