ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 iulie 2005, reclamantul T.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Covasna, anularea hotărârii nr. 1607 din 7 iunie 2005,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în mod nelegal, prin actul administrativ contestat, i-a fost

respinsă cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de actul

normativ indicat, deși a dovedit că, în perioada iulie 1944 - mai 1945, au fost

luate măsuri politico-militare împotriva cetățenilor de etnie maghiară, fiind

strămutat forțat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, în altă

localitate.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 128/F/CA din 25 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1607/2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta,

să emită o nouă hotărâre, prin care să constate calitatea reclamantului, de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada iulie 1944 -

martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 26 mai

2005.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și cu

probele administrate, din care rezultă că reclamantul, împreună cu familia, a

fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, Gârbău, cu populație

majoritar română, din motive etnice, strămutându-se în localitatea Deja,

județul Sălaj.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând

modificarea acestei hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii, ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut că intimatul-reclamant

nu a făcut dovada susținerilor din acțiune, întrucât, deși a arătat că s-a

născut în localitatea Gârbău, județul Sălaj, de unde s-a refugiat împreună cu

familia, în localitatea Deja, județul Sălaj, din certificatul de naștere

rezultă că locul nașterii este, însă, Deja.

S-a mai arătat că nu au fost

dovedite nici persecuțiile din motive etnice, având în vedere că pretinsul

schimb de domiciliu s-a efectuat între două localități aflate în Ardealul de

Nord cedat Ungariei și că eventualele vicisitudini suferite s-au datorat stării

de război care a afectat întreaga populație, nu numai pe etnicii maghiari.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ. Curtea va admite recursul, în sensul și pentru motivele care se vor

arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie,

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în

drept să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la

lămurirea pricinii și să ordone administrarea probelor pe care le consideră

necesare, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectul cererii

deduse judecății.

În ceea ce privește cauza de față,

într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant nu au

putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile depuse și

declarațiile martorilor nefiind pe deplin convingătoare privind faptul

generator de drepturi în litigiu.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român,

care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Pentru a stabili cu certitudine

incidența prevederilor legale mai sus invocate și pentru a vedea, astfel, dacă

intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii,

trebuiau determinate fără echivoc împrejurările refugiului acestuia și

existența persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, care au determinat

pretinsa părăsire a localității de domiciliu.

Astfel, dacă din declarațiile

martorilor M.C. și H.L. reiese că intimatul-reclamant T.S. s-a refugiat,

împreună cu familia, din localitatea Gârbău, în localitatea Deja, în perioada

iulie 1944 - mai 1945, din certificatul de naștere al intimatului rezultă că

acesta s-a născut în anul 1941, la data de 10 iunie, în localitatea Deja, deci

tocmai în localitatea unde pretinde că s-ar fi refugiat 3 ani mai târziu.

Nici cu privire la cauzele pretinsului

refugiu, declarațiile testimoniale nu sunt edificatoare, având în vedere că

mutarea s-a făcut între două localități aflate pe teritoriul ocupat și că

martorii nu au indicat nici o persecuție concretă, simplul fapt că aceștia au

utilizat în declarații noțiunea de „refugiu”, nefiind de natură să atragă incidența

dispozițiilor actului normativ reparatoriu.

Prin urmare, pentru stabilirea

exactă a adevărului, Curtea, în temeiul prevederilor art. 313 teza I C. proc.

civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriului, cu

înscrisuri oficiale, din care să rezulte că intimatul-reclamant a avut

domiciliul în localitatea Gârbău, de unde acesta pretinde că s-a refugiat și

prin orice alt mijloc de probă care să dovedească persecuțiile etnice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 128/F/CA din 25

octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.