ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 316/2005, reclamantul T.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă și să i se recunoască calitatea de strămutat pentru perioada cuprinsă între iulie 1944 - mai 1945, pe motive etnice și acordarea drepturilor bănești cuvenite. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a făcut dovada, cu acte și martori, că, datorită măsurilor politico-militare luate împotriva cetățenilor de etnie maghiară, a fost strămutat forțat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, în altă localitate.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, din motive etnice, din localitatea Gârbov, în localitatea Deja, ambele din același județ Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 130/F/CA din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.A., domiciliat în municipiul Sfântul Gheorghe, județul Covasna, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe, județul Covasna și a dispus anularea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să i se constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada iulie 1944 - martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 7 iunie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din materialul probator de la dosar, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor, că reclamantul, împreună cu familia, a avut domiciliul în comuna Gârbov, cu o populație majoritară română, iar în perioada iulie 1944 - mai 1945 au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, strămutându-se în localitatea Deja, județul Sălaj, iar datorită persecuțiilor etnice din acea perioadă au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, abandonându-se toate bunurile pe care le aveau.

Împotriva hotărârii, instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a apreciat că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, deoarece în realitate, motivele au fost de natură politico-militară, respectiv a stării de război instaurată în țară la acea dată. A mai arătat recurenta că, potrivit susținerilor sale, reclamantul a fost evacuat în interiorul aceluiași perimetru geografic pe motiv etnic, fapt lipsit de sens, deoarece în ambele localități erau instaurate autorități de etnie maghiară, iar adevăratul motiv pentru care și-a părăsit domiciliul, a fost nevoia de a se refugia într-o zonă mai pașnică, datorită stării de război, și nu a persecuției etnice.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și menținerea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. Analizând sentința recurată, în raport cu probele administrate, cu motivele invocate de recurentă și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de prevederile art. 1 din Ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada menționată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Potrivit art. 2 din același act normativ, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Din înscrisurile și declarațiile autentificate ale martorilor H.L. și M.C., pe care reclamantul le-a depus la dosar, în dovedirea susținerilor sale, rezultă fără dubiu că acesta s-a născut în comuna Gîrbou, județul Sălaj, iar în perioada iulie 1944 - mai 1945 a fost refugiat, împreună cu familia, în localitatea Deja din același județ, datorită persecuțiilor etnice.

Întrucât legea nu distinge cu privire la zona geografică în care are loc refugiul, ci doar să se facă dovada că, din motive etnice, persoana a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, susținerile pârâtei-recurente, în sensul că reclamantul a fost evacuat în interiorul aceluiași perimetru geografic și în ambele localități erau instaurate autorități de etnie maghiară, nu pot fi primite. Nu pot fi primite nici susținerile referitoare la starea de război existentă în țară la acea dată, ca fiind motivul adevărat al refugiului, deoarece din declarațiile martorilor rezultă că familia reclamantului a fost nevoită să-și părăsească domiciliul datorită persecuțiilor etnice. Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în mod corect a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii emise de pârâtă.

Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat și îl va respinge ca atare, menținând hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna, împotriva sentinței nr. 130/F/CA din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.