ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 316/2005,

reclamantul T.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna,

solicitând instanței să dispună anularea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005,

emisă de pârâtă și să i se recunoască calitatea de strămutat pentru perioada

cuprinsă între iulie 1944 - mai 1945, pe motive etnice și acordarea drepturilor

bănești cuvenite.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea întemeiată pe prevederile

Legii nr. 189/2000, întrucât a făcut dovada, cu acte și martori, că, datorită

măsurilor politico-militare luate împotriva cetățenilor de etnie maghiară, a

fost strămutat forțat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, în

altă localitate.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Covasna, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, motivând că

reclamantul nu a făcut dovada strămutării, din motive etnice, din localitatea

Gârbov, în localitatea Deja, ambele din același județ Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 130/F/CA

din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul T.A., domiciliat în municipiul Sfântul

Gheorghe, județul Covasna, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe, județul Covasna și a dispus anularea

hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă hotărâre prin care să i se constate calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada iulie 1944 - martie 1945, cu

acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 7 iunie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut din materialul probator de la dosar, respectiv

înscrisuri și declarațiile martorilor, că reclamantul, împreună cu familia, a

avut domiciliul în comuna Gârbov, cu o populație majoritară română, iar în

perioada iulie 1944 - mai 1945 au fost nevoiți să părăsească localitatea de

domiciliu, strămutându-se în localitatea Deja, județul Sălaj, iar datorită

persecuțiilor etnice din acea perioadă au fost nevoiți să părăsească

localitatea de domiciliu, abandonându-se toate bunurile pe care le aveau.

Împotriva hotărârii, instanța de

fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând-o

prin aceea că în mod greșit s-a apreciat că reclamantul a fost nevoit să părăsească

localitatea de domiciliu, din motive etnice, deoarece în realitate, motivele au

fost de natură politico-militară, respectiv a stării de război instaurată în

țară la acea dată.

A mai arătat recurenta că, potrivit

susținerilor sale, reclamantul a fost evacuat în interiorul aceluiași perimetru

geografic pe motiv etnic, fapt lipsit de sens, deoarece în ambele localități

erau instaurate autorități de etnie maghiară, iar adevăratul motiv pentru care

și-a părăsit domiciliul, a fost nevoia de a se refugia într-o zonă mai pașnică,

datorită stării de război, și nu a persecuției etnice.

A solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței și menținerea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.

Analizând sentința recurată, în

raport cu probele administrate, cu motivele invocate de recurentă și

dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din Normele pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază

de prevederile art. 1 din Ordonanță, persoana, cetățean român, care, în

perioada menționată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Potrivit art. 2 din același act

normativ, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din înscrisurile și declarațiile

autentificate ale martorilor H.L. și M.C., pe care reclamantul le-a depus la

dosar, în dovedirea susținerilor sale, rezultă fără dubiu că acesta s-a născut în

comuna Gîrbou, județul Sălaj, iar în perioada iulie 1944 - mai 1945 a fost refugiat, împreună cu familia, în localitatea Deja din același județ, datorită

persecuțiilor etnice.

Întrucât legea nu distinge cu

privire la zona geografică în care are loc refugiul, ci doar să se facă dovada

că, din motive etnice, persoana a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, susținerile pârâtei-recurente, în sensul că reclamantul a fost

evacuat în interiorul aceluiași perimetru geografic și în ambele localități

erau instaurate autorități de etnie maghiară, nu pot fi primite.

Nu pot fi primite nici susținerile

referitoare la starea de război existentă în țară la acea dată, ca fiind

motivul adevărat al refugiului, deoarece din declarațiile martorilor rezultă că

familia reclamantului a fost nevoită să-și părăsească domiciliul datorită

persecuțiilor etnice.

Față de probele administrate în

cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în mod

corect a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii

emise de pârâtă.

Analizând sentința recurată, prin

prisma motivelor de casare invocate, Curtea apreciază că recursul declarat este

nefondat și îl va respinge ca atare, menținând hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Covasna, împotriva sentinței nr. 130/F/CA din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.