ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8778/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 1815/2003 reclamanții L.T., L.G. și L.V. au contestat dispoziția nr. 1178 din 21 mai 2003 a Primăriei Municipiului Brașov prin care s-a respins cererea de restituire în natură formulată în temeiul Legii 10/2001. Prin sentința civilă nr. 372/S din 10 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalului Brașov, secția civilă, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului Brașov și în consecință s-a anulat contestația. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele considerente: Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată iar intimata Primăria Municipiului Brașov nu se încadrează în nici una din categoriile de persoane juridice enumerate limitativ de art. 26 lit. a)-d) din Decretul nr. 31/1954. În sensul dispozițiilor Legii 10/2001, la emiterea deciziei Primarul nu acționează în nume propriu ci ca reprezentant al comunei sau orașului iar calitatea de intimat nu poate aparține decât unității administrativ teritoriale care are capacitate juridică deplină. Apelul formulat de către reclamanți împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 303/Ap din 7 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în complet de divergență, cu majoritate.

În motivarea deciziei s-a apreciat că în mod corect s-a reținut de prima instanță că intimata nu are capacitate de folosință. Astfel, cu referire la dispozițiile Decretului nr. 31/1954, Legii nr. 215/2001 și art. 41 C. proc. civ. precum și Legii nr. 10/2001 și Normele metodologice s-a reținut că unitatea deținătoare este unitatea cu personalitate juridică, situație în care nu se află intimata. Împotriva deciziei de apel au declarat recurs reclamanții-apelanți criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se invocă astfel că dispoziția contestată a fost emisă de Primăria Municipiului Brașov prin primar iar Legea nr. 10/2001 le conferă posibilitatea contestării acestei decizii.

Modul de soluționare a cauzei reprezintă o încălcare severă a liberului acces la justiție și în același timp o încălcare de către judecător a rolului activ în judecarea cauzelor instituit de art. 129 pct. 5 C. proc. civ. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele care vor fi arătate în continuare, motive care se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data formulării contestației, în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a Primarului General al Municipiului București.

Art. 24 alin. (7) din aceeași lege prevedea că dacă oferta era refuzată persoana îndreptățită putea ataca în justiție decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură. Art. 33 din aceeași lege prevedea că în situația imobilelor pentru care a fost stabilită restituirea în echivalent prin art. 10 și art. 11 din lege, persoana îndreptățită adresează notificarea primăriei. În dispozițiile Legii 10/2001 nu sunt prevăzute reglementări clare și precise cu privire la calitatea procesuală a intimatei într-un asemenea litigiu, textele legale limitându-se să confere dreptul persoanei îndreptățite să conteste decizia sau dispoziția de soluționare a notificării.

Dispoziția contestată de către reclamanți a fost emisă de primar, dar în antetul actului se arată în mod clar ca instituție emitentă și Primăria Municipiului București cu indicarea sediului acesteia. Față de cele reținute mai sus în raport de dispozițiile Legii 10/2001 și conținutul deciziei contestate, nu i se poate imputa contestatorului că a chemat în judecată o instituție menționată ca și emitent în actul contestat, cu motivarea că nu ar avea capacitate procesuală. Prin omiterea acestor aspecte instanțele au manifestat o lipsă de rol activ, expunând contestatorii la pierderea dreptului cât și a posibilității și valorificarea acestuia în justiție; printr-o formulare ulterioară a unei asemenea contestații acțiunea reclamanților putând fi paralizată prin pierderea termenului de formulare a contestației.

Respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obliga judecătorul, în baza rolului activ, să deslușească aspectul procedural generat de cele reținute mai sus și să confere efectiv reclamanților dreptul de acces la justiție pentru realizarea finalității și scopului urmărit de Legea nr. 10/2001, de reparație pentru caracterul abuziv al preluării imobilelor la care face referire. Față de cele reținute mai sus și constatând că prin Legea 10/2001 sunt reglementate situații cu referire expresă la primării iar neclaritatea legii nu poate duce la sancționarea persoanelor îndreptățite, se constată că în mod greșit a fost soluționată cauza pe excepție. În considerarea argumentelor prezentate mai sus Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. și să caseze decizia recurată. Pentru aceleași motive și cu aplicarea art. 296 C. proc. civ. se va admite apelul formulat de aceleași părți împotriva sentinței primei instanțe, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții L.T., L.G. și L.V. împotriva deciziei nr. 303/Ap din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Casează decizia. Admite apelul formulat de aceleași părți împotriva sentinței nr. 372 din 10 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.