ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 258/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr.

756/1/2011, contestatorii L.T., N.V., L.D.N., L.M., A.G.S. au formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

invocând dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În

motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că instanțele de

judecată nu au avut un rol activ în soluționarea cauzei, în sensul că: la

judecarea pe fond a pricinii, instanța a omis din greșeală cercetarea prin

comparare a titlurilor/ actelor de proprietate privind imobilul situat în

Brașov; instanța nu a cercetat cauza sub toate aspectele și nu a solicitat

administrarea de probe noi din partea intimatului; instanța nu a avut în vedere

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește realizarea

scopului exproprierii; Înalta Curte de Casație și Justiție nu a menținut

aspectele reținute în mod corect prin decizia nr. 8778 din 1 noiembrie 2006 și

a avut în vedere doar adresa Direcției Arhitectură Urbanism, nu și rapoartele

de expertiză și, în plus, nu a sesizat că intimata nu a invocat niciodată

chestiunea circuitului conductelor de gaze naturale.

De asemenea, contestatorii au susținut că instanța de

judecată nu a avut în vedere că Legea nr. 10/2001, prin art. 1 alin. (1),

consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, că,

potrivit art. 9 din lege imobilele se restituie în natură indiferent în posesia

cui se află, că prin art. 11 se stabilește rară echivoc situația terenurilor

expropriate pentru utilitate publică care nu sunt în totalitate afectate de

utilitatea publică pentru care a fost emis decretul de expropriere și că Legea

nr. 10/2001 nu distinge între domeniul public și domeniul privat al statului.

După ce au luat cunoștință de conținutul deciziei

civile nr. 1/2011, contestatorii și-au completat contestația în anulare,

susținând că niciuna dintre instanțe nu a reținut că există posibilitatea ca

Municipiul Brașov să le acorde teren în compensare, deși aceștia nu au

solicitat acest lucru.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul

Municipiul Brașov, prin primar a invocat excepția inadmisibilității

contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare formulată de

contestatorii L.T., N.V., L.D.N., L.M., A.G.S., instanța constată următoarele:

Prin decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

recursul declarat de reclamanții L.T., N.V., L.D.N., L.M., A.G.S. a fost

respins ca nefondat, reținându-se că, în raport de situația de fapt stabilită

în urma administrării probatoriului, în mod temeinic și în conformitate cu

dispozițiile legale corect aplicate speței s-a constatat că terenul în litigiu,

în întregul său, nu poate fi restituit în natură.

Astfel, s-a arătat că terenul este ocupat de

obiectivele avute în vedere la expropriere, blocuri de locuințe, iar porțiunea

de teren betonată de 235,50 m

2

nu poate fi integrată în noțiunea de

„teren liber" în înțelesul Legii nr. 10/2001. Terenul este afectat de

garaje proprietate privată, alei, auto și pietonale care reprezintă o a doua

ieșire spre strada 11 iunie a unei parcări amenajate în spatele blocurilor.

Totodată, s-a reținut că terenul în discuție este

ocupat cu rețele de distribuire a gazului metan și rețele electrice, situație

reținută în mod corect de către instanță la o analiză atentă și amănunțită a

documentelor aflate la dosarul soluționării notificării pe baza informațiilor

produse de distribuitori și, ca urmare, în mod corect s-au înlăturat

concluziile sub acest aspect ale expertului extrajudiciar.

Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai pentru două motive

expres și limitativ prevăzute, și anume: când procedura de citare pentru ziua

când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită și când hotărârea a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența.

În speță, contestatorii nu-și întemeiază cererea pe

niciunul din aceste două motive și, deși recursul lor a fost respins ca

nefondat, în realitate, aceștia solicită reanalizarea pe fond a cauzei.

Solicitarea contestatorilor nu poate fi încadrată

nici în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce

privește hotărârile instanțelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Textul menționat are în vedere erorile materiale,

respectiv, cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia

judecății, ipoteză care nu se regăsește în cauză.

Pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de

atac a contestației în anulare, nu este suficient indicarea generică a

dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., ci se impune ca și criticile

formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege.

Or, în speță, criticile formulate de contestatori

vizează fondul cauzei, respectiv greșita apreciere a probelor și aplicare a

legii.

În consecință, se va constata că aspectele invocate

nu pot constitui motive ale contestației în anulare pe temeiul cărora să fie

retractată hotărârea.

Ca atare, calea de atac fiind exercitată în afara

ipotezelor strict reglementate prin dispozițiile art. 317, 318 C. proc. civ.,

urmează să fie admisă excepția inadmisibilității și să fie respinsă, ca

inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de

intimatul Municipiul Brașov, prin primar.

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii L.T., N.V., L.D.N.,

L.M., A.G.S. împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 ianuarie

2012

.