ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3404/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.V.P. a solicitat anularea deciziei nr. 4 din 20 iulie 2004 emisă de Primarul comunei Săcelu județul Gorj prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin respectiva „notificare” reclamantul solicită restituirea în proprietate a unui teren în suprafață de 990 mp din punctul „Cucui” intravilan situat în centrul comunei Săcelu sat Gurani, județul Gorj sau măsuri reparatorii prin echivalent la nivelul sumei de 500.000.000 lei. Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 71 din 24 februarie 2005 a admis contestația, a anulat Dispoziția nr. 4/2004 emisă de Primarul comunei Săcelu și a dispus să i se restituie reclamantului, în natură, suprafața de 990 mp teren situat în centrul comunei Săcelu în punctul „Băile Săcelu”.

Instanța a reținut că tatăl reclamantului a deținut în proprietate suprafața de 0,35 ha teren în punctul „Măguri” și 0,40 ha teren în punctul „Cucuie”, ambele situate pe raza comunei Săcelu. După restituirea în proprietate a unor terenuri în baza Legii nr. 18/1991 și refuzul de a i se restitui și terenul în litigiu, reclamantul a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru 990 mp ce se identifică cu suprafața de 0,40 ha din punctul „Cucuie”. Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 2682 din 18 octombrie 2005 a admis recursul declarat de Primarul comunei Săcele, a schimbat sentința atacată și a dispus respingerea cererii de restituire în natură, urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța de apel a reținut că terenul amenajat ca parc al stațiunii balneare și nu poate fi considerat liber și posibil de restituit în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. susține, în esență, că terenul solicitat are alte dimensiuni decât „parcul comunei” și care este situat pe alt amplasament. Terenul solicitat este prea mic (30 m lungime și 27 m lățime) pentru a fi utilizat ca parc al stațiunii. Recursul a declarat și Primarul comunei Săcelu care, de asemenea, nu a indicat un motiv de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. În esență, se susține că nu există identitate între terenul solicitat de reclamant prin notificare și acțiune.

Parcela „Cucuie” are alt amplasament iar reclamantul a solicitat un teren situat în „Băile Săcelu”. Ambele recursuri sunt fondate și se impune casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Conform art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Or, din expunerea făcută privind istoricul litigiului rezultă că instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii tocmai datorită nelămuririi pe deplin a împrejurărilor de fapt. Există incertitudini cu privire la amplasamentul terenului ce face obiectul litigiului.

În fond, lipsind o evidență cadastrală se impunea ca raportul de expertiză să țină seama nu numai de declarațiile reclamantului dar și de cele ale pârâtului, pe care să le analizeze în raport de documentele oficiale aflate în arhive și titlurile de proprietate deținute de reclamant. Curtea de Apel era datoare să dispună efectuarea unei noi expertize cu obiective clare privind identificarea terenului în raport de punctele de situare rezultate din documente și susținerile părților. Mai mult, recurentul de ordin doi a depus în faza apelului copia unui act, este drept necertificat, prin care s-ar putea trage concluzia că terenul în litigiu a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare între alte persoane.

Acest lucru se impunea a fi verificat. Și mai mult, recurentul-apelant-pârât, prin cererea de apel nu a solicitat schimbarea sentinței și înlocuirea restituirii în natură cu acordarea de măsuri compensatorii prin echivalent, ci constatarea faptului că terenul solicitat este situat pe un alt amplasament, care nu a aparținut autorului reclamantului. În rejudecare instanța va examina prin corelație cu obiectul prezentei acțiuni și retrocedările de terenuri către reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 atât în ce privește suprafețele cât și amplasamentele, raportate la actele de proprietate prezentate ori/și evidențele oficiale. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi admise, decizia instanței de apel casată și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.P. împotriva deciziei nr. 2682 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, precum și recursul declarat de Primăria comunei Săcele, prin Primar, împotriva aceleiași decizii. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2006 .