ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC U.S.A. SA Brașov împotriva rezoluției din 3 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 174/P/2006. În motivarea acestei sentințe se rețin următoarele: Societatea Comercială, petentă, a reclamat faptul că magistrații judecători au respins în 14 dosare execuționale recursurile sale formulate împotriva unor încheieri prin care s-a dispus autorizarea executării silite, magistrații dând o interpretare greșită prevederilor art. 373 1 C. proc.

civ. și prejudiciind astfel petenta care, urmare a respingerii recursurilor a suferit un prejudiciu de peste 300.000.000 lei ROL, fiind obligată la plata acestei sume cu titlu de pretenții. Examinând actele de cercetare penală efectuate în cauză, prin prisma motivelor invocate de societatea petentă, precum și din oficiu, Curtea constată că plângerea petentei este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin rezoluția din 3 iunie 2006, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 174/P/2006, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații judecători S.I., G.D., L.H. și V.L., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și 249 C. pen.

S-a reținut că în emiterea soluțiilor în cauzele deduse judecății, judecătorii sunt independenți, iar soluțiile sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege. Interpretarea aplicabilității sau nu, a unei dispoziții legale unei situații de fapt, este supusă numai acestui control al căilor de atac, atâta timp cât nu există elemente care să conducă la concluzia că magistratul judecător a acționat cu rea credință sau a săvârșit o gravă neglijență. Normele procedurale invocate de petentă sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât sub aspectul soluției pronunțate, nu au rezultat elemente care să determine suspiciunea săvârșirii de către intimați a unor fapte prevăzute de legea penală.

Prin rezoluția din 30 iunie 2006 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 567/II/2/2006 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins plângerea petentei împotriva rezoluției din dosarul nr. 174/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Curtea constată că în cauză nu au fost evidențiate indicii care să ateste că intimații judecători ar fi acționat cu rea credință sau din gravă neglijență atunci când au pronunțat hotărârile judecătorești contestate, astfel că acestea pot fi supuse controlului doar exercitându-se căile de atac recunoscute de lege. Petenta nemulțumită de această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, nemotivat în scris iar în susținerea orală au fost reluate motivele pentru care s-a formulat plângerea de față și având ca temei de drept, prevederile art. 278 1 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Curtea, verificând actele premergătoare și potrivit cărora parchetul, a emis rezoluția din 3 iunie 2006 în dosarul nr. 174/P/2006 precum și sentința penală atacată, în raport de motivele invocate de petentă în plângerea sa și întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., precum și din oficiu reține că, intimații, ca magistrați judecători repartizați legal în zilele de 7 și 14 iulie 2005 pentru soluționarea a 14 căi de atac (în 14 dosare execuționale privind un număr de 14 litigii de muncă de pretenții) prin deciziile pronunțate, nu au comis nicio faptă penală, de natura celor reclamate de petentă și nici de altă natură, nedând dovadă de rea credință.

Ca atare, în mod justificat s-a pronunțat sentința penală nr. 116 din 21 noiembrie 2006 de către Curtea de Apel Alba Iulia, care menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților, din 3 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, știut fiind că, legea prevede doar posibilitatea de reformare, a unei hotărâri judecătorești, doar prin intermediul căilor de atac legale, după care, respectiva soluție, intră în puterea lucrului judecat. În consecință, nedovedindu-se elemente de rea-credință din partea intimaților, sentința atacată va fi menținută, ca legală și temeinică, iar recursul de față va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC U.S.A. SA Brașov împotriva sentinței penale nr. 116 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2007.