ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116

din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta SC U.S.A. SA Brașov împotriva rezoluției din 3

iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în

dosarul nr. 174/P/2006.

În motivarea acestei

sentințe se rețin următoarele:

Societatea Comercială,

petentă, a reclamat faptul că magistrații judecători au respins în 14 dosare

execuționale recursurile sale formulate împotriva unor încheieri prin care s-a

dispus autorizarea executării silite, magistrații dând o interpretare greșită

prevederilor art. 373

1

C. proc. civ. și prejudiciind astfel petenta

care, urmare a respingerii recursurilor a suferit un prejudiciu de peste

300.000.000 lei ROL, fiind obligată la plata acestei sume cu titlu de

pretenții.

Examinând actele de

cercetare penală efectuate în cauză, prin prisma motivelor invocate de

societatea petentă, precum și din oficiu, Curtea constată că plângerea petentei

este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția din 3 iunie

2006, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr.

174/P/2006, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații

judecători S.I., G.D., L.H. și V.L., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și 249 C.

pen.

S-a reținut că în emiterea

soluțiilor în cauzele deduse judecății, judecătorii sunt independenți, iar soluțiile

sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege. Interpretarea

aplicabilității sau nu, a unei dispoziții legale unei situații de fapt, este

supusă numai acestui control al căilor de atac, atâta timp cât nu există

elemente care să conducă la concluzia că magistratul judecător a acționat cu

rea credință sau a săvârșit o gravă neglijență.

Normele procedurale invocate

de petentă sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât sub aspectul

soluției pronunțate, nu au rezultat elemente care să determine suspiciunea

săvârșirii de către intimați a unor fapte prevăzute de legea penală.

Prin rezoluția din 30 iunie

2006 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia în dosarul nr. 567/II/2/2006 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a

respins plângerea petentei împotriva rezoluției din dosarul nr. 174/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Curtea constată că în cauză

nu au fost evidențiate indicii care să ateste că intimații judecători ar fi

acționat cu rea credință sau din gravă neglijență atunci când au pronunțat

hotărârile judecătorești contestate, astfel că acestea pot fi supuse

controlului doar exercitându-se căile de atac recunoscute de lege.

Petenta nemulțumită de

această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, nemotivat în

scris iar în susținerea orală au fost reluate motivele pentru care s-a formulat

plângerea de față și având ca temei de drept, prevederile art. 278

1

C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Curtea, verificând actele

premergătoare și potrivit cărora parchetul, a emis rezoluția din 3 iunie 2006

în dosarul nr. 174/P/2006 precum și sentința penală atacată, în raport de motivele

invocate de petentă în plângerea sa și întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., precum și din oficiu reține că, intimații, ca magistrați

judecători repartizați legal în zilele de 7 și 14 iulie 2005 pentru

soluționarea a 14 căi de atac (în 14 dosare execuționale privind un număr de 14

litigii de muncă de pretenții) prin deciziile pronunțate, nu au comis nicio

faptă penală, de natura celor reclamate de petentă și nici de altă natură,

nedând dovadă de rea credință.

Ca atare, în mod justificat

s-a pronunțat sentința penală nr. 116 din 21 noiembrie 2006 de către Curtea de

Apel Alba Iulia, care menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

împotriva intimaților, din 3 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia, știut fiind că, legea prevede doar posibilitatea de reformare,

a unei hotărâri judecătorești, doar prin intermediul căilor de atac legale,

după care, respectiva soluție, intră în puterea lucrului judecat.

În consecință,

nedovedindu-se elemente de rea-credință din partea intimaților, sentința

atacată va fi menținută, ca legală și temeinică, iar recursul de față va fi

respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară SC U.S.A. SA Brașov împotriva

sentinței penale nr. 116 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 februarie 2007.