ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7786/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3345 din 1 iulie 2004 reclamantele D.C.C. și

C.A.I. au chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Târgoviște solicitând, în

principal, restituirea în natură a imobilului teren, în suprafață de 8228 mp,

precum și a tuturor clădirilor edificate pe acesta, iar în situația

imposibilității restituirii în natură pârâta să fie obligată la măsuri

reparatorii prin echivalent.

În motivarea acțiunii reclamantele

au arătat că sunt moștenitoarele defunctului C.I. care a fondat fabrica de

sticlă din Târgoviște, imobil care a fost preluat de stat fără titlu întrucât

nu a figurat în Decretul nr. 119/1948 și nici în alte acte normative

ulterioare.

În cauză a fost introdusă în

calitate de pârâtă și A.V.A.S. (fila 72 fond).

Prin sentința civilă nr. 536 din 13

mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a admis acțiunea formulată de

reclamante, s-a dispus anularea deciziei din data de 18 iunie 2004 emisă de

pârâtă și s-a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii

prin echivalent.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că bunicul reclamantelor a edificat o fabrică de sticlă, care, în urma

partajului voluntar din 27 martie 1944 a revenit tatălui reclamantelor. Această

fabrică situată pe un teren de 3800 mp a fost trecută abuziv în proprietatea

statului, actualmente fiind evidențiată în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, A.V.A.S. deținând un procent din capitalul social al

societății, astfel că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent.

Împotriva sentinței pronunțate în

cauză au declarat apel reclamantele și pârâta A.V.A.S.

În motivarea apelului reclamantele

au susținut că în mod greșit nu le-a fost admisă cererea de restituire în

natură a imobilelor întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Apelanta A.V.A.S. a invocat excepția

tardivității modificării acțiunii de către reclamante pe calea precizării de

acțiune la termenul de judecată din 2 decembrie 2004, de asemenea, această

apelantă a susținut că acțiunea intimatelor-reclamante împotriva A.V.A.S. este

inadmisibilă față de împrejurarea că nu au urmat procedura prealabilă sesizării

instanței, iar pe de altă parte, că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii

nr. 10/2001, nefiind preluat în mod abuziv în proprietatea statului.

Prin decizia civilă nr. 9 din 20

ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate în cauză.

În motivarea acestei decizii s-au

reținut, în esență, următoarele: imobilul în cauză este deținut de o societate

comercială privatizată și se aplică dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

modificată, reclamantele fiind îndreptățite la măsuri reparatorii prin

echivalent.

S-a reținut că este neîntemeiată

critica privind respingerea excepției tardivității modificării cererii de

chemare în judecată a apelantei, față de dispozițiile art. 134 C. proc. civ.,

ca și susținerea că reclamantele nu au respectat procedura administrativă prealabilă.

Față de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilul în litigiu

face obiectul acestei legi, contrar susținerilor apelantei A.V.A.S.

Decizia pronunțată în apel a fost

atacată cu recurs de către reclamante și A.V.A.S.

Recurentele-reclamante au susținut

că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța de

apel înlăturând în mod nejustificat incidența în cauză a prevederilor art. 20

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, considerând că se aplică dispozițiile

art. 29, care de fapt a fost abrogat, solicitând, pe fond, restituirea în

natură a imobilelor abuziv preluate.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta-pârâtă A.V.A.S. a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât

criticile din acțiune vizează decizia emisă de SC S. SA Târgoviște. A susținut

de asemenea că imobilele în litigiu nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 nefiind

imobile preluate în mod abuziv în proprietatea statului conform art. 1 și art.

2 din lege și că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate

asupra acestor imobile, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din probatoriul administrat în cauză

a rezultat incontestabil că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod

abuziv.

Acest imobil este deținut de SC S.

SA, la care Statul Român deține 36,6 % din capital.

În atare situație, în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 20 alin. (2), devenit art. 21 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 modificată și nu prevederile art. 27 devenit art. 29, cum a

statuat, în mod nelegal, instanța de apel.

Ca urmare, imobilul este restituibil

în natură, în măsura în care valoarea sa este mai mică sau egală cu valoarea

acțiunilor statului, iar măsuri reparatorii prin echivalent se acordă numai

dacă valoarea imobilului este mai mare decât valoarea părții statului.

În sensul prevederilor legale

menționate, este necesară stabilirea valorii imobilului precum și valoarea

acțiunilor statului. Instanțele anterioare nu au fost preocupate de lămurirea

acestor aspecte, deși în primă instanță reclamantele au cerut proba cu

expertiză de specialitate pentru identificarea și evaluarea imobilului.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a admite recursurile declarate în cauză, a casa decizia

pronunțată în apel care a fost dată cu aplicarea greșită a legii și a trimite

cauza spre rejudecare instanței de apel, în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ.

Instanța de rejudecare urmează a

administra probele ce se impun pentru identificarea imobilelor preluate de stat

de la autorul recurentelor-reclamante, evaluarea acestora precum și a

acțiunilor deținute de stat, în sensul prevederilor art. 21 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001, modificată, cu observarea și respectarea dispozițiilor

art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

D.C.C. și C.A.I. și de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 9 din 20 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.