ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu - Mare (ca urmare a declinării de competență de către Judecătoria Negrești Oaș), reclamanta K.E. și, urmare a decesului acesteia, moștenitorii săi K.P., K.A., K.I., K.I., C.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Cooperativa de Consum Independența, Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice București respectiv D.G.F.P. a Județului Satu Mare și Orașul Negrești Oaș prin primar, restituirea în natură a imobilului situat în Negrești Oaș înscris în C.F. Negrești Oaș (casă și teren în suprafață de 3.237 mp) preluat abuziv de Statul Român în anul 1957. În fapt, s-a arătat că la data de 16 martie 1910 numiții K.E.

și L.I. au cumpărat de la K.F. imobilul menționat, dreptul de proprietate din CF. Ulterior, la data de 14 februarie 1928 s-a intabulat dreptul de proprietate al lui K.M., fiica proprietarilor tabulari, asupra cotei de ½ parte din imobil cu titlu juridic donație primit de la tatăl ei K.E. pentru ca la data decesului acesteia (29 noiembrie 1944), prin certificatul de moștenitor emis în Dosar nr. 64/1954 al Notariatului de Stat la Raionului Negrești Oaș - Regiunea Maramureș, să fie stabiliți moștenitorii în persoana lui C.M. și C.I. Conform înscrierilor din C.F. aceștia au moștenit întreg imobilul. Apoi, C.M. a vândut din terenul moștenit suprafața de 809 mp. cumpărătorului S.L. (conform înscrierilor din C.F.

și a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 6 martie 1966). Întrucât C.M. nu a fost căsătorit, și nu a avut copii, la decesul acestuia singurul moștenitor a fost Coștiuc Iosif în posesia căruia se aflau bunurile din litigiu și care apoi a decedat în 9 aprilie 1981. Moștenitorii acestuia sunt în primul rând soția supraviețuitoare (C.E. decedată la 12 mai 2005) și copiii, adică reclamanții care au continuat acțiunea promovată de aceasta. Prin urmare, drepturile succesorale au fost stabilite în primul rând în baza certificatului de moștenitor din 1954 ale cărui efecte nu pot fi ignorate și deci, preluarea exercitată de Statul Român după emiterea certificatului menționat, în baza sentinței civile nr. 1665/1956 pronunțată de Tribunalul Popular a Raionului Oaș Negrești, este abuzivă și nelegală, bunul neputând fi considerat ca abandonat.

În aceste condiții, transmiterea dreptului de folosință pentru suprafața de 809 mp în favoarea pârâtei Cooperativa de Consum de către Statul Român este abuzivă, astfel încât dreptul urmează a fi restituit moștenitorilor foștilor proprietari tabulari, împreună cu supraedificatul aflat pe acest imobil. Prin sentința civilă nr. 26 din 7 februarie 2005 Tribunalul Satu - Mare a respins plângerea formulată pentru lipsă calitate procesuală activă.

În justificarea soluției s-a reținut că reclamanții nu fac dovada calității de moștenitori de pe urma proprietarilor tabulari ai imobilului (terenul de 891 mp), în condițiile în care antecesorii reclamanților au dobândit, prin moștenire, dreptul de proprietate pe care autoarea lor îl avea în patrimoniu la data deschiderii succesiunii, respectiv, cota de ½ și nu întreg imobilul, indiferent de ceea ce s-a reținut în certificatul de moștenitor din 1954, întrucât antecesoarea nu putea transmite mai multe drepturi decât avea ea însăși. Reclamanții nu pot fi considerați și ca moștenitori ai lui L.I., celălalt proprietar tabular care apare menționat în cartea funciară. Prin Decizia nr. 11 din 24 noiembrie 2006 Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat greșita apreciere asupra lipsei calității procesuale active, făcute cu ignorarea certificatului de moștenitor din 1954, care îndeplinește toate formele legale prescrise pentru a face dovada deplină a calității de moștenitori. Ca atare, în cauză s-a făcut dovada că reclamanții sunt succesorii legali, cel puțin al unui proprietar de carte funciară (C.I.), urmând ca la rejudecare să fie avute în vedere și susținerile reclamanților potrivit cărora L.I., este antecesoarea reclamanților. Soluția instanței de apel a fost menținută prin Decizia nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, potrivit căreia a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Cooperativa de consum Independența.

Reluând judecata, Tribunalul Satu - Mare a pronunțat sentința civilă nr. 1634 din 14 noiembrie 2008 prin care a constatat că antecesoarea moștenitorilor reclamanți, în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul C.I. decedat la 9 aprilie 1981 în Negrești Oaș, este îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren din C.F. Negrești Oaș, transcris în C.F. Oaș. A fost obligată pârâta Cooperativa de Consum Independența Negrești Oaș, să restituie în natură moștenitorilor reclamantei terenul liber de construcții din parcelă. A fost obligată aceeași pârâtă să emită, pe seama moștenitorilor reclamantei, decizie atât pentru terenul ce se restituie în natură, după identificarea topografică, cât și pentru terenul de sub construcții pentru care li se cuvin despăgubiri, în condițiile legii speciale, sens în care pârâta va înainta documentația la Comisia Centrală București.

S-au respins celelalte pretenții formulate de reclamanți. S-a respins excepția invocată, privind lipsa calității procesuale active a moștenitorilor reclamantei. S-a respins acțiunea față de pârâții Orașul Negrești Oaș și respectiv Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice. În considerentele sentinței s-a reținut că, față de conținutul certificatelor de stare civilă, calitatea de persoană îndreptățită aparține soției supraviețuitoare după defunctul C.I. (decedat la 9 aprilie 1981) aflat în gradul III față de L.I. (mătușă) și în gradul IV față de G.M. și în lipsa altor moștenitori în grad mai apropiat, aceasta culege în reprezentarea soțului drepturile succesorale cuvenite acestuia.

S-a constatat că sunt astfel îndeplinite cerințele art. 4 din Legea nr. 10/2001, așa încât excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată. Prin urmare, în beneficiul persoanei îndreptățite a fost reținut dreptul de a obține măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 numai pentru imobilul teren din C.F. Negrești Oaș, transcris în C.F. Negrești Oaș. Reținându-se că, dreptul de proprietate asupra construcției aparține pârâtei Cooperativa de Consum, s-a stabilit că aceasta are obligația restituirii în natură către moștenitorii reclamantei, a terenului liber de construcții prin propuneri pe care urmează să le facă după identificarea topografică și negocierea propunerilor.

Pentru ceea ce se află sub construcție, prin aceeași decizie pârâta va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale și, ținând seama de acordul moștenitorilor reclamantei, va specifica natura despăgubirilor și va înainta dosarul Comisiei Centrale conform obligațiilor ce îi revin și stabilite ca atare inclusiv prin O.U.G. nr. 81/2007 de modificare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Întemeindu-se pe considerentele arătate, instanța a respins restul pretențiilor formulate de reclamanți și acțiunea față de pârâții Orașul Negrești Oaș și respectiv Statul Român, întrucât aceștia nu au calitate de unitate deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificării, calitate care aparține pârâtei Cooperativa de Consum Independența Negrești Oaș.

Împotriva sentinței a declarat apel Cooperativa de Consum Independența Autonomcoop Negrești Oaș solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca urmare a constatării că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii iar, în subsidiar, în sensul respingerii cererii pe fond. În motivarea apelului pârâta a reiterat apărarea potrivit căreia reclamanții nu au făcut dovada calității lor de moștenitori ai proprietarilor tabulari, invocând și faptul că instanța de fond a reținut că șotia supraviețuitoare vine la moștenire în reprezentarea soțului ei, afirmație care excede dispozițiilor legale în materie succesorală, situația fiind aceeași și în cazul colateralilor ordinari.

Pe fondul cauzei, apelanta a reiterat existența dreptului de proprietate asupra construcției dobândit prin construirea din fonduri proprii ceea ce determină imposibilitatea restituiri imobilului în natură. Prin Decizia nr. 95/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul declarat, a schimbat în parte sentința și a obligat Primarul orașului Negrești Oaș să formuleze propuneri și să emită decizie în sensul acordării măsurilor reparatorii și restituirii în natură pentru parcela din C.F. Negrești Oaș, respectiv C.F. Negrești Oaș. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că problema calității procesuale a reclamanților a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București.

Potrivit acestei decizii, terenul în suprafață de 891 mp din C.F. Negrești Oaș transcris în C.F. Negrești Oaș a fost dobândit de G.M. care l-a transmis pe cale succesorală verilor săi primari C.M. și C.I., partea lui C.M. (decedat fără descendenți) fiind culeasă de fratele său I., iar reclamanții fiind moștenitorii acestuia din urmă (soție supraviețuitoare și descendenți). Față de conținutul acestei decizii care a intrat în puterea de lucru judecat, reluarea discuțiilor legate de calitatea procesuală activă a reclamanților s-a apreciat ca fiind imposibilă. Totodată, din felul în care instanța supremă a reținut respectiva calitate procesuală a reieșit că reclamanta - soție supraviețuitoare a lui C.I.

- este îndreptățită la măsuri reparatorii în calitate de moștenitoare a soțului ei, afirmația că ea vine în reprezentare la moștenire fiind tehnic inexactă în conținutul sentinței atacate. S-a constatat însă, ca fiind reală afirmația că parcela este în prezent proprietatea tabulară a orașului Negrești Oaș, după cum rezultă din extrasul C.F. Negrești Oaș, dreptul apelantei fiind înscris în mod expres doar asupra edificatelor. S-a concluzionat că, în aceste condiții, după cum corect a evidențiat Cooperativa de Consum Independența Autonomcoop Negrești Oaș acțiunea trebuie admisă și în contradictoriu cu Primarul orașului Negrești Oaș deoarece terenul nu se regăsește în patrimoniul persoanei juridice apelante cel puțin față de înscrierile de carte funciară.

În consecință, obligația a rămas stabilită atât în sarcina apelantei cât și în sarcina Primarului orașului Negrești Oaș, urmând ca unitatea deținătoare a imobilului să emită dispoziția de restituire în natură și respectiv de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamanților intimați. Decizia a fost atacată cu recurs de către Orașul Negrești Oaș prin Primar și de Cooperativa de Consum Independența Autonomcoop. 1. Recurentul Orașul Negrești prin Primar a susținut nelegalitatea deciziei întrucât, față de dispoz. art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este Cooperativa de consum și ca atare, numai aceasta putea fi obligată la emiterea deciziei conținând propuneri de măsuri reparatorii.

Față de textul de lege menționat, obligarea primarului la emiterea dispoziției nu are fundament. În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2) Cooperativa de Consum a formulat critici sub următoarele aspecte: - Considerentele deciziei contrazic dispozitivul acesteia, fiind incident art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care în dispozitiv se arată că se admite apelul cooperativei pârâte, dar în fapt nu se admite nimic. - Instanța a schimbat natura și înțelesul actelor de la dosar, interpretând greșit actele de stare civilă, arborele genealogic, extrasele C.F. deduse judecății. - Instanța a refuzat să se pronunțe asupra problemelor de drept dispuse a se avea în vedere la rejudecare prin Decizia nr. 11/2006 a Curții de Apel Oradea, considerând eronat că problema calității procesuale active ar fi fost tranșată prin decizia pronunțată în recurs.

De fapt, respingând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a păstrat în tot Decizia nr. 11/2006 a Curții de apel care stabilea irevocabil să se verifice calitatea de moștenitori a reclamanților după L.I. Or, din lipsa calității de moștenitor a notificatoarei rezultă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și faptul că, în afară de K.E., niciunul dintre ceilalți reclamanți nu a formulat notificare. În drept, au fost indicate dispoz. art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. Examinând criticile deduse judecății prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte constată următoarele: 1) Recursul declarat de Orașul Negrești prin Primar este nefondat, aprecierea asupra calității acesteia de entitate deținătoare realizându-se corect, în raport de mențiunile existente în cartea funciară.

Astfel, potrivit extrasului C.F. Negrești Oaș, terenul cu nr. cadastral al parcelei apare ca fiind proprietatea Statului Român, ca bun abandonat. Cum este vorba de domeniul de interes local al statului, rezultă că unitatea administrativ-teritorială este deținătorul bunului, astfel încât instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, atunci când a apreciat că și primarului îi revine obligația emiterii dispoziției la notificarea reclamanților în ce privește terenul. 2. Criticile formulate prin recursul pârâtei Cooperativa de Consum au de asemenea caracter nefondat, față de următoarele considerente: - Nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia ar exista contradicție între considerente și dispozitiv (ceea ce ar fi de natură, dacă s-ar verifica susținerea, să atragă nulitatea hotărârii pe temeiul art. 304 pct. 5, iar nu incidența art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., așa cum se indică). Faptul că instanța a admis apelul pârâtei nu vine în contradicție cu motivarea soluției și nu reprezintă, cum afirmă recurenta, o negare a soluției prin aceea că „deși a admis calea de atac, de fapt instanța nu a acordat nimic apelantei”. În realitate, soluția de admitere a fost determinată de constatarea calității de proprietar și de titular al dreptului de dispoziție în favoarea unității administrativ - teritoriale. Rezultă că, urmare a admiterii căii de atac nu a avut loc a înrăutățire a situației părții, câtă vreme s-a constatat că terenul nu se regăsește în patrimoniul persoanei juridice apelante, față de înscrierile în cartea funciară. Așadar, în calitate de proprietar și de titular al dreptului de dispoziție urmează că emitentul actului să fie primarul în reprezentarea unității administrativ - teritoriale.

Obligația a fost păstrată și în sarcina pârâtei Cooperativa de consum, în măsura deținerii în fapt a imobilului, având în vedere că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele sunt supuse restituirii indiferent în posesia cui se află în prezent. - Susținerea potrivit căreia instanța ar fi schimbat natura și înțelesul actelor de la dosar nu se poate circumscrie motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. (care vizează denaturarea înțelesului clar, neîndoielnic al clauzelor actului juridic în accepțiunea acestuia de negotium iuris). În realitate, prin modalitatea de formulare a criticii, recurenta tinde la reevaluarea mijloacelor de probă administrate de instanțele fondului, ceea ce este însă inadmisibil în raport de structura și rolul recursului, în cadrul căruia pot fi supuse cenzurii doar aspectele de legalitate, nu și cele de fapt ale judecății.

- Este de asemenea nefondată critica vizând modalitatea în care a fost rezolvată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Contrar susținerii recurentei, aceasta a reprezentat o problemă de drept căreia i s-a dat dezlegare prin decizia de casare. Astfel, deși prin Decizia nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursului a fost validată într-adevăr, decizia din apel, (de desființare cu trimitere spre rejudecare), în același timp, prin considerentele hotărârii instanței supreme a fost lămurită chestiunea calității procesuale active. De aceea, păstrarea soluției de desființare a vizat retrimiterea cauzei pentru judecarea fondului, fiind depășit impedimentul procedural legat de lipsa legitimării procesuale a reclamanților.

În acest sens, se constată că prin decizia de casare s-a dat răspuns criticilor din recurs ale aceleiași părți (Cooperativa de Consum), care au vizat aceleași aspecte, legate de nedovedirea de către reclamanți a calității de moștenitori de pe urma proprietarului de carte funciară, L.I. Or, câtă vreme prin hotărâre irevocabilă s-a dat dezlegare acestei chestiuni, instanța apreciind că s-a demonstrat (ca urmare a transmisiunilor succesorale succesive, inclusiv raportat la L.I.) legătura de moștenire existentă între reclamanți și proprietarii tabulari, rezultă că un asemenea aspect a intrat în autoritate de lucru judecat. Ca atare, problema legitimării procesuale a reclamanților nu mai poate fi supusă reevaluării jurisdicționale, instanța conformându-se astfel dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. („în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului). În consecință, față de considerentele arătate, criticile recurentei - pârâte au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Orașul Negrești Oaș prin Primar și Cooperativa de Consum Independența Autonomcoop Negrești Oaș împotriva Deciziei nr. 95/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.