ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Satu - Mare (ca urmare a declinării de competență de către

Judecătoria Negrești Oaș), reclamanta K.E. și, urmare a decesului acesteia,

moștenitorii săi K.P., K.A., K.I., K.I., C.M., au solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Cooperativa de Consum Independența, Statul Român reprezentat prin

Ministerul Economiei și Finanțelor Publice București respectiv D.G.F.P. a

Județului Satu Mare și Orașul Negrești Oaș prin primar, restituirea în natură a

imobilului situat în Negrești Oaș înscris în C.F. Negrești Oaș (casă și teren

în suprafață de 3.237 mp) preluat abuziv de Statul Român în anul 1957.

În fapt, s-a arătat

că la data de 16 martie 1910 numiții K.E. și L.I. au cumpărat de la K.F.

imobilul menționat, dreptul de proprietate din CF.

Ulterior, la data de

14 februarie 1928 s-a intabulat dreptul de proprietate al lui K.M., fiica

proprietarilor tabulari, asupra cotei de ½ parte din imobil cu titlu

juridic donație primit de la tatăl ei K.E. pentru ca la data decesului acesteia

(29 noiembrie 1944), prin certificatul de moștenitor emis în Dosar nr. 64/1954

al Notariatului de Stat la Raionului Negrești Oaș - Regiunea Maramureș, să fie

stabiliți moștenitorii în persoana lui C.M. și C.I. Conform înscrierilor din C.F.

aceștia au moștenit întreg imobilul.

Apoi, C.M. a vândut

din terenul moștenit suprafața de 809 mp. cumpărătorului S.L. (conform

înscrierilor din C.F. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat la 6

martie 1966).

Întrucât C.M. nu a

fost căsătorit, și nu a avut copii, la decesul acestuia singurul moștenitor a

fost Coștiuc Iosif în posesia căruia se aflau bunurile din litigiu și care apoi

a decedat în 9 aprilie 1981. Moștenitorii acestuia sunt în primul rând soția

supraviețuitoare (C.E. decedată la 12 mai 2005) și copiii, adică reclamanții

care au continuat acțiunea promovată de aceasta.

Prin urmare,

drepturile succesorale au fost stabilite în primul rând în baza certificatului

de moștenitor din 1954 ale cărui efecte nu pot fi ignorate și deci, preluarea

exercitată de Statul Român după emiterea certificatului menționat, în baza sentinței

civile nr. 1665/1956 pronunțată de Tribunalul Popular a Raionului Oaș Negrești,

este abuzivă și nelegală, bunul neputând fi considerat ca abandonat.

În aceste condiții,

transmiterea dreptului de folosință pentru suprafața de 809 mp în favoarea

pârâtei Cooperativa de Consum de către Statul Român este abuzivă, astfel încât

dreptul urmează a fi restituit moștenitorilor foștilor proprietari tabulari,

împreună cu supraedificatul aflat pe acest imobil.

Prin sentința civilă

nr. 26 din 7 februarie 2005 Tribunalul Satu - Mare a respins plângerea

formulată pentru lipsă calitate procesuală activă.

În justificarea

soluției s-a reținut că reclamanții nu fac dovada calității de moștenitori de

pe urma proprietarilor tabulari ai imobilului (terenul de 891 mp), în

condițiile în care antecesorii reclamanților au dobândit, prin moștenire,

dreptul de proprietate pe care autoarea lor îl avea în patrimoniu la data

deschiderii succesiunii, respectiv, cota de ½ și nu întreg imobilul,

indiferent de ceea ce s-a reținut în certificatul de moștenitor din 1954,

întrucât antecesoarea nu putea transmite mai multe drepturi decât avea ea

însăși.

Reclamanții nu pot fi

considerați și ca moștenitori ai lui L.I., celălalt proprietar tabular care

apare menționat în cartea funciară.

Prin Decizia nr. 11

din 24 noiembrie 2006 Curtea de Apel Oradea a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat greșita apreciere asupra lipsei calității

procesuale active, făcute cu ignorarea certificatului de moștenitor din 1954,

care îndeplinește toate formele legale prescrise pentru a face dovada deplină a

calității de moștenitori.

Ca atare, în cauză

s-a făcut dovada că reclamanții sunt succesorii legali, cel puțin al unui

proprietar de carte funciară (C.I.), urmând ca la rejudecare să fie avute în

vedere și susținerile reclamanților potrivit cărora L.I., este antecesoarea

reclamanților.

Soluția instanței de

apel a fost menținută prin Decizia nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curții

de Casație și Justiție, potrivit căreia a fost respins ca

nefondat recursul declarat de pârâta Cooperativa de consum Independența.

Reluând judecata,

Tribunalul Satu - Mare a pronunțat sentința civilă nr. 1634 din 14 noiembrie

2008 prin care a constatat că antecesoarea moștenitorilor reclamanți, în

calitate de soție supraviețuitoare după defunctul C.I. decedat la 9 aprilie

1981 în Negrești Oaș, este îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren din C.F. Negrești Oaș, transcris în C.F.

Oaș.

A fost obligată

pârâta Cooperativa de Consum Independența Negrești Oaș, să restituie în natură

moștenitorilor reclamantei terenul liber de construcții din parcelă.

A fost obligată

aceeași pârâtă să emită, pe seama moștenitorilor reclamantei, decizie atât

pentru terenul ce se restituie în natură, după identificarea topografică, cât

și pentru terenul de sub construcții pentru care li se cuvin despăgubiri, în

condițiile legii speciale, sens în care pârâta va înainta documentația la

Comisia Centrală București.

S-au respins

celelalte pretenții formulate de reclamanți.

S-a respins excepția

invocată, privind lipsa calității procesuale active a moștenitorilor

reclamantei.

S-a respins acțiunea

față de pârâții Orașul Negrești Oaș și respectiv Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor Publice.

În considerentele

sentinței s-a reținut că, față de conținutul certificatelor de stare civilă,

calitatea de persoană îndreptățită aparține soției supraviețuitoare după

defunctul C.I. (decedat la 9 aprilie 1981) aflat în gradul III față de L.I.

(mătușă) și în gradul IV față de G.M. și în lipsa altor moștenitori în grad mai

apropiat, aceasta culege în reprezentarea soțului drepturile succesorale

cuvenite acestuia.

S-a constatat că sunt

astfel îndeplinite cerințele art. 4 din Legea nr. 10/2001, așa încât excepția

lipsei calității procesuale active este neîntemeiată.

Prin urmare, în

beneficiul persoanei îndreptățite a fost reținut dreptul de a obține măsuri

reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 numai pentru imobilul teren din C.F.

Negrești Oaș, transcris în C.F. Negrești Oaș.

Reținându-se că,

dreptul de proprietate asupra construcției aparține pârâtei Cooperativa de

Consum, s-a stabilit că aceasta are obligația restituirii în natură către

moștenitorii reclamantei, a terenului liber de construcții prin propuneri pe

care urmează să le facă după identificarea topografică și negocierea

propunerilor. Pentru ceea ce se află sub construcție, prin aceeași decizie

pârâta va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale și,

ținând seama de acordul moștenitorilor reclamantei, va specifica natura

despăgubirilor și va înainta dosarul Comisiei Centrale conform obligațiilor ce

îi revin și stabilite ca atare inclusiv prin O.U.G. nr. 81/2007 de modificare a

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Întemeindu-se pe

considerentele arătate, instanța a respins restul pretențiilor formulate de

reclamanți și acțiunea față de pârâții Orașul Negrești Oaș și respectiv Statul

Român, întrucât aceștia nu au calitate de unitate deținătoare sau entitate

învestită cu soluționarea notificării, calitate care aparține pârâtei

Cooperativa de Consum Independența Negrești Oaș.

Împotriva sentinței a

declarat apel Cooperativa de Consum Independența Autonomcoop Negrești Oaș

solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca urmare a

constatării că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri

reparatorii iar, în subsidiar, în sensul respingerii cererii pe fond.

În motivarea apelului

pârâta a reiterat apărarea potrivit căreia reclamanții nu au făcut dovada

calității lor de moștenitori ai proprietarilor tabulari, invocând și faptul că

instanța de fond a reținut că șotia supraviețuitoare vine la moștenire în

reprezentarea soțului ei, afirmație care excede dispozițiilor legale în materie

succesorală, situația fiind aceeași și în cazul colateralilor ordinari.

Pe fondul cauzei,

apelanta a reiterat existența dreptului de proprietate asupra construcției

dobândit prin construirea din fonduri proprii ceea ce determină imposibilitatea

restituiri imobilului în natură.

Prin Decizia nr. 95/ A

din 27 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul

declarat, a schimbat în parte sentința și a obligat Primarul orașului Negrești

Oaș să formuleze propuneri și să emită decizie în sensul acordării măsurilor

reparatorii și restituirii în natură pentru parcela din C.F. Negrești Oaș,

respectiv C.F. Negrești Oaș. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că problema calității procesuale a reclamanților a

fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 7786 din 3 octombrie

2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București. Potrivit acestei

decizii, terenul în suprafață de 891 mp din C.F. Negrești Oaș transcris în C.F.

Negrești Oaș a fost dobândit de G.M. care l-a transmis pe cale succesorală

verilor săi primari C.M. și C.I., partea lui C.M. (decedat fără descendenți)

fiind culeasă de fratele său I., iar reclamanții fiind moștenitorii acestuia

din urmă (soție supraviețuitoare și descendenți).

Față de conținutul

acestei decizii care a intrat în puterea de lucru judecat, reluarea discuțiilor

legate de calitatea procesuală activă a reclamanților s-a apreciat ca fiind

imposibilă.

Totodată, din felul

în care instanța supremă a reținut respectiva calitate procesuală a reieșit că

reclamanta - soție supraviețuitoare a lui C.I. - este îndreptățită la măsuri

reparatorii în calitate de moștenitoare a soțului ei, afirmația că ea vine în

reprezentare la moștenire fiind tehnic inexactă în conținutul sentinței

atacate.

S-a constatat însă,

ca fiind reală afirmația că parcela este în prezent proprietatea tabulară a

orașului Negrești Oaș, după cum rezultă din extrasul C.F. Negrești Oaș, dreptul

apelantei fiind înscris în mod expres doar asupra edificatelor.

S-a concluzionat că,

în aceste condiții, după cum corect a evidențiat Cooperativa de Consum

Independența Autonomcoop Negrești Oaș acțiunea trebuie admisă și în

contradictoriu cu Primarul orașului Negrești Oaș deoarece terenul nu se

regăsește în patrimoniul persoanei juridice apelante cel puțin față de

înscrierile de carte funciară.

În consecință,

obligația a rămas stabilită atât în sarcina apelantei cât și în sarcina

Primarului orașului Negrești Oaș, urmând ca unitatea deținătoare a imobilului

să emită dispoziția de restituire în natură și respectiv de acordare a despăgubirilor

în favoarea reclamanților intimați.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către Orașul Negrești Oaș prin Primar și de Cooperativa de

Consum Independența Autonomcoop.

Negrești prin Primar a susținut nelegalitatea deciziei întrucât, față de

dispoz. art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este Cooperativa de

consum și ca atare, numai aceasta putea fi obligată la emiterea deciziei

conținând propuneri de măsuri reparatorii.

Față de textul de

lege menționat, obligarea primarului la emiterea dispoziției nu are fundament.

În drept, au fost

invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2) Cooperativa de

Consum a formulat critici sub următoarele aspecte:

- Considerentele

deciziei contrazic dispozitivul acesteia, fiind incident art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., în condițiile în care în dispozitiv se arată că se admite apelul

cooperativei pârâte, dar în fapt nu se admite nimic.

- Instanța a schimbat

natura și înțelesul actelor de la dosar, interpretând greșit actele de stare

civilă, arborele genealogic, extrasele C.F. deduse judecății.

- Instanța a refuzat

să se pronunțe asupra problemelor de drept dispuse a se avea în vedere la

rejudecare prin Decizia nr. 11/2006 a Curții de Apel Oradea, considerând eronat

că problema calității procesuale active ar fi fost tranșată prin decizia

pronunțată în recurs.

De fapt, respingând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a păstrat în tot Decizia

nr. 11/2006 a Curții de apel care stabilea irevocabil să se verifice calitatea

de moștenitori a reclamanților după L.I.

Or, din lipsa

calității de moștenitor a notificatoarei rezultă excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților, precum și faptul că, în afară de K.E.,

niciunul dintre ceilalți reclamanți nu a formulat notificare.

În drept, au fost

indicate dispoz. art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.

Examinând criticile

deduse judecății prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte constată

următoarele:

1) Recursul declarat

de Orașul Negrești prin Primar este nefondat, aprecierea asupra calității

acesteia de entitate deținătoare realizându-se corect, în raport de mențiunile

existente în cartea funciară.

Astfel, potrivit

extrasului C.F. Negrești Oaș, terenul cu nr. cadastral al parcelei apare ca

fiind proprietatea Statului Român, ca bun abandonat.

Cum este vorba de

domeniul de interes local al statului, rezultă că unitatea

administrativ-teritorială este deținătorul bunului, astfel încât instanța a

făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

atunci când a apreciat că și primarului îi revine obligația emiterii

dispoziției la notificarea reclamanților în ce privește terenul.

formulate prin recursul pârâtei Cooperativa de Consum au de asemenea caracter

nefondat, față de următoarele considerente:

- Nu poate fi primită

susținerea recurentei potrivit căreia ar exista contradicție între considerente

și dispozitiv (ceea ce ar fi de natură, dacă s-ar verifica susținerea, să

atragă nulitatea hotărârii pe temeiul art. 304 pct. 5, iar nu incidența art.

304 pct. 7 C. proc. civ., așa cum se indică).

Faptul că instanța a

admis apelul pârâtei nu vine în contradicție cu motivarea soluției și nu

reprezintă, cum afirmă recurenta, o negare a soluției prin aceea că „deși a

admis calea de atac, de fapt instanța nu a acordat nimic apelantei”.

În realitate, soluția

de admitere a fost determinată de constatarea calității de proprietar și de

titular al dreptului de dispoziție în favoarea unității administrativ - teritoriale.

Rezultă că, urmare a

admiterii căii de atac nu a avut loc a înrăutățire a situației părții, câtă

vreme s-a constatat că terenul nu se regăsește în patrimoniul persoanei

juridice apelante, față de înscrierile în cartea funciară.

Așadar, în calitate

de proprietar și de titular al dreptului de dispoziție urmează că emitentul

actului să fie primarul în reprezentarea unității administrativ - teritoriale.

Obligația a fost

păstrată și în sarcina pârâtei Cooperativa de consum, în măsura deținerii în

fapt a imobilului, având în vedere că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001

imobilele sunt supuse restituirii indiferent în posesia cui se află în prezent.

- Susținerea potrivit

căreia instanța ar fi schimbat natura și înțelesul actelor de la dosar nu se

poate circumscrie motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

(care vizează denaturarea înțelesului clar, neîndoielnic al clauzelor actului

juridic în accepțiunea acestuia de negotium iuris).

În realitate, prin

modalitatea de formulare a criticii, recurenta tinde la reevaluarea mijloacelor

de probă administrate de instanțele fondului, ceea ce este însă inadmisibil în

raport de structura și rolul recursului, în cadrul căruia pot fi supuse

cenzurii doar aspectele de legalitate, nu și cele de fapt ale judecății.

- Este de asemenea

nefondată critica vizând modalitatea în care a fost rezolvată excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților.

Contrar susținerii

recurentei, aceasta a reprezentat o problemă de drept căreia i s-a dat

dezlegare prin decizia de casare.

Astfel, deși prin Decizia

nr. 7786 din 3 octombrie 2006 a Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin respingerea recursului a fost validată într-adevăr, decizia din apel, (de

desființare cu trimitere spre rejudecare), în același timp, prin considerentele

hotărârii instanței supreme a fost lămurită chestiunea calității procesuale

active. De aceea, păstrarea soluției de desființare a vizat retrimiterea cauzei

pentru judecarea fondului, fiind depășit impedimentul procedural legat de lipsa

legitimării procesuale a reclamanților.

În acest sens, se

constată că prin decizia de casare s-a dat răspuns criticilor din recurs ale

aceleiași părți (Cooperativa de Consum), care au vizat aceleași aspecte, legate

de nedovedirea de către reclamanți a calității de moștenitori de pe urma

proprietarului de carte funciară, L.I.

Or, câtă vreme prin

hotărâre irevocabilă s-a dat dezlegare acestei chestiuni, instanța apreciind că

s-a demonstrat (ca urmare a transmisiunilor succesorale succesive, inclusiv

raportat la L.I.) legătura de moștenire existentă între reclamanți și proprietarii

tabulari, rezultă că un asemenea aspect a intrat în autoritate de lucru

judecat.

Ca atare, problema

legitimării procesuale a reclamanților nu mai poate fi supusă reevaluării

jurisdicționale, instanța conformându-se astfel dispozițiilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ. („în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului).

În consecință, față

de considerentele arătate, criticile recurentei - pârâte au fost găsite nefondate,

recursul urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții Orașul Negrești Oaș prin Primar și

Cooperativa de Consum Independența Autonomcoop Negrești Oaș împotriva Deciziei nr.

95/ A din 27 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2010.