ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1929/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1929/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26
august 2005 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G.,
P.I., C.A. au chemat în judecată pe pârâții primarul orașului Negrești Oaș și
AS.C. Negrești Oaș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,
să anuleze Dispoziția nr. 161 din 22 iulie 2005 emisă de primarul orașului
Negrești Oaș și să dispună restituirea în natură a imobilului teren în
suprafață de 1.392 mp înscris în C.F.-Negrești Oaș, pentru casa de locuit
urmând a solicita despăgubiri de la actualii deținători ai imobilului.
În motivarea cererii
reclamanții au arătat, în esență, că despăgubirile stabilite prin dispoziția
contestată sunt neîndestulătoare și că oferirea de acțiuni ori alte titluri de
stat nu constituie despăgubiri în mod real pentru prejudiciul suportat prin
preluarea abuzivă a imobilului de către autoritățile Statului român.
Prin sentința civilă nr.
207/D din 23 februarie 2007 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamanților,
având în vedere următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.
161 din 22 iulie 2005 emisă de către primarul orașului Negrești Oaș s-a dispus
acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art. 9 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001, constând în acțiuni la societățile comerciale
tranzacționate pe piața de capital, la o valoare corespunzătoare a imobilului
de 93.820,80 lei, pentru imobilul teren în suprafață de 1392 mp înscris în C.F.
Negrești Oaș, dezmembrat.
Prin aceeași
dispoziție s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform
dispozițiilor art. 18 lit. b) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, despăgubiri bănești la valoarea corespunzătoare a imobilului de
63.211,71 lei, pentru imobilul construcție casă de locuit și anexe gospodărești
în prezent demolate, preluate în mod abuziv de către Statul român și amplasate
anterior demolării pe terenul în suprafață de 1.392 mp menționat anterior.
Din motivarea
dispoziției rezultă că reclamanții au formulat notificarea nr. 69/08 august 2001,
iar potrivit certificatului privind starea de fapt, anexat la dosarul Primăriei
Negrești Oaș de soluționare a acestei notificări, terenul de 1392 mp în litigiu
este ocupat de un trotuar, două blocuri și căi de acces. Pârâtul a reținut în
cuprinsul aceleiași dispoziții că potrivit referatului nr. 5400 din 02 iunie 2005
al Oficiului juridic din cadrul Primăriei Negrești Oaș reclamanții din prezenta
cauză întrunesc cerințele legale privind calitatea de persoană îndreptățită la
beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 în înțelesul
art. 3 și 4 din această lege. Totodată, s-a reținut că imobilul în cauză
constituie un imobil preluat în mod abuziv în înțelesul art. 1 din același act
normativ.
Raportat la starea de
fapt reținută, instanța a încuviințat cererea formulată în probațiune de către
reprezentantul reclamanților privind efectuarea unor expertize tehnice
judiciare având ca obiective identificarea terenului în cauză, stabilirea
valorii întregului teren, a suprafeței de teren liberă de construcții precum și
în ce măsură acest teren poate fi restituit, în tot sau în parte, în natură,
către persoanele îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite
prin Legea nr. 10/2001.
Din cuprinsul
raportului de expertiză instanța a reținut că datorită gradului mare de ocupare
a terenului de către aceste construcții, suprafața de 1.392 mp nu poate fi
restituită în natură.
În acest context,
s-a reținut că atâta timp cât prin dispoziția atacată s-a constatat atât
preluarea în mod abuziv de către Statul român a imobilului în litigiu,
calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor
reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001, precum și imposibilitatea
restituirii în natură a terenului, motivele de nelegalitate invocate de către
reclamanți pentru anularea acestei dispoziții sunt neîntemeiate.
Totodată, având în
vedere că obiectul notificării l-a constituit strict această parcelă de teren
și construcțiile edificate pe aceasta, suprafață ce constituie de altfel și
obiectul strict al dispoziției nr. 161/2005 atacată în prezenta cauză, instanța
a reținut că acesta este și cadrul procesual în care se desfășoară prezentul
litigiu, orice alte cereri în probațiune și pretenții, formulate ulterior
comunicării și studierii raportului de expertiză efectuată în cauză, față de
parcele învecinate, care figurează înscrise pe numele altor proprietari
tabulari și care nu au făcut obiect al procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001
până la această dată, fiind considerate de către instanță că exced cadrului
procesual și limitelor litigiului dedus judecății în prezenta cauză.
În ce privește
criticile privind cuantumul și componența măsurilor reparatorii stabilite prin
echivalent, instanța a reținut că potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005,
precum și a dispozițiilor articolului 16.2 din Normele metodologice de aplicare
a Legii nr. 10/2001, procedura legală stabilită în mod imperativ pentru a fi
urmată în această situație este aceea reglementată în legătură cu activitatea
Comisiei centrale de pe lângă Cancelaria primului ministru, competență ce
excede aceleia recunoscută instanțelor judecătorești în această materie.
Referitor la solicitarea
reclamanților de a negocia personal o eventuală vânzare a terenului direct
către ocupanții săi actuali, instanța a reținut că dispozițiile legale cuprinse
în Legea nr. 10/2001 și în Normele metodologice de aplicare a acesteia prevăd
aceeași procedură pentru toate categoriile de persoane îndreptățite la
beneficiul măsurilor reparatorii pe care le reglementează, fără a cuprinde
dispoziții derogatorii în funcție de opțiunile de negociere ale persoanelor
îndreptățite.
Împotriva acestei
sentințe, în termen au formulat apel reclamanții, care au solicitat admiterea
acestuia, schimbarea sentinței și admiterea plângerii în sensul restituirii în
natură a imobilelor libere de construcții, solicitându-se și efectuarea unei
expertize în acest sens.
La termenul din 11
iunie 2007, intimata A.S.C. Negrești Oaș, a formulat cerere de aderare la apel,
pe care nu a motivat-o.
Prin Decizia civilă nr.
148/A din data de 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a
respins, ca nefondat,
apelul declarat de apelanții reclamanți C.A., P.A., C.M., F.I., P.G. și P.I.,
precum și cererea de aderare la apel formulată de intimata A.S.C.-Negrești Oaș.
Pentru a adopta
această hotărâre instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Din raportul de
expertiză efectuat rezultă că imobilul din litigiu, înscris în C.F. Negrești
Oaș, ce a aparținut antecesorilor reclamanților și a fost preluat abuziv de
Statul român, este în prezent ocupat de blocuri de locuințe cu spații
comerciale la parter, curte de bloc, parcare și trotuare.
În atare condiții,
s-a confirmat soluția instanței de fond și s-a reținut că în speță sunt incidente
dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul neputând fi
restituit în natură, fiind ocupat de construcții edificate în condițiile legii,
iar suprafețele neocupate efectiv de blocurile de locuințe sunt aferente
acestora și necesare bunei lor folosințe.
Astfel, s-a statuat
că nu se pot restitui în natură suprafețe de circa 82 mp ocupată de curtea
blocului, 77 mp ocupată de trotuar, ori 23 mp ocupată de spații verzi, și nici
suprafața de 184 mp ocupată de parcare, toate acestea fiind fragmentate și
dispuse aleatoriu, asigurând în fapt accesul în blocurile de locuințe și
folosința optimă a acestora.
S-a mai reținut că
primarul orașului Negrești Oaș a procedat în mod corect când a dispus
respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri în
cuantumul stabilit prin dispoziția nr. 161/2005 și necontestat de reclamanți.
În ceea ce privește
susținerile reclamanților privind imposibilitatea despăgubirii efective a
acestora, instanța de apel a constatat că sunt nefondate, cât timp prin O.U.G. nr.
81/2007, de modificare a Legii nr. 247/2005, s-a stabilit că până la cuantumul
de 500.000 lei, foștii proprietari pot opta pentru a obține această sumă în
bani, în condițiile stipulate în actul normativ evocat. Prin urmare, petenții
pot opta pentru a obține în numerar sumele ce le-au fost stabilite prin
dispoziția ce face obiectul prezentei plângeri.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs
reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G. - decedat și
continuat de P.M. și P.G.M., P.I., C.A., invocând în drept dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost
formulat, cu consecința atribuirii terenului liber de construcții.
În subsidiar,
recurenții au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre
rejudecare, cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că
instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, urmare a interpretării
greșite a noțiunii de teren liber de construcții.
Recurenții au
solicitat acordarea
cheltuielilor
de judecată efectuate, în varianta adoptării de către instanță a primei soluții
solicitată prin recurs.
În motivarea recursului
reclamanții au susținut că au fost aplicate eronat dispozițiile legale
incidente în cauză.
Recurenții
reclamanți au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că primarul orașului
Negrești Oaș a procedat corect când a dispus respingerea cererii de restituire
în natură și acordarea de despăgubiri așa cum au fost stabilite prin Dispoziția
nr. 161/2005.
Au subliniat
recurenții reclamanți că există posibilitatea legală de restituire în natură a
terenului liber de construcții, referindu-se în concret la parcarea pe care, în
timpul litigiului, a fost amplasat un chioșc.
Subliniază că pot
negocia direct cu deținătorul actual al terenului liber pe care este amplasat
chioșcul întrucât dispozițiile legale permit acest lucru.
În opinia
recurenților reclamanți suprafețele de teren având destinația de alee de acces,
parcare, curtea blocului ori zonă verde au valoare de teren liber de
construcții, chiar dacă acestea sunt spre folosința blocului.
Examinând decizia
recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte
constată că recursul nu este fondat.
Art. 9 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001,
privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
în
forma în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 161/2005 de către primarul
orașului Negrești Oaș, prevedea că „
în cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât
aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în
tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în
echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite
exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate
pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în
echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite”.
Așa cum
rezultă din cuprinsul procesului verbal din 02 iunie 2005 emis de Primăria
orașului Negrești (fila 23 dosar fond), privind
efectuarea ofertei propuse cu ocazia
dezbaterii cererii de restituire
ce vizează imobilul în litigiu recurenții
reclamanți au înțeles să fie despăgubiți astfel:
- pentru
imobilul teren, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsuri
reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile comerciale
tranzacționate pe piața de capital, la valoarea corespunzătoare a imobilului de
93.820,80 lei, stabilită prin raportul de expertiză;
- pentru
imobilul construcție casă de locuit și anexe gospodărești-în prezent demolate-,conform
art. 18 lit. b) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,
despăgubiri bănești la valoarea corespunzătoare a imobilului de 63.211,71 lei
stabilită prin raportul de expertiză.
Având în
vedere procesul verbal mai sus menționat, s-a emis
Dispoziția primarului
orașului Negrești Oaș nr. 161/2005, contestată prin acțiunea introductivă de
instanță.
Susținerea
reclamanților potrivit căreia în mod greșit instanța de apel le-a respins
apelul și a reținut că primarul orașului Negrești Oaș a procedat corect când a
dispus respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri
stabilite conform dispoziției nr. 161/2005, nu este fondată, întrucât așa cum
s-a arătat mai sus reclamanții au înțeles să fie despăgubiți cu măsurile
dispuse prin dispoziția contestată.
Potrivit expertizelor
efectuate în fața instanțelor fondului, terenul în litigiu în suprafață de 1.392
mp, înscris în C.F. Negrești Oaș, ce a aparținut antecesorilor reclamanților și
preluat de Statul român prin Decretul nr. 712/1966, este ocupat de un trotuar,
două blocuri și căi de acces.
Art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
prevede că în cazul
în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții
preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana
îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă,
iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților
legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și
rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Potrivit
art.
10.3 din
Normele metodologice de aplicare a Legii
nr.
10/2001, aprobate
prin H.G.
nr.
250/2007,
sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de
teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafața de teren supusă
unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de
comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane,
amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini
publice, piețe pietonale și altele.
În cauză, este
dovedit că o astfel de amenajare de utilitate publică există pe terenul în
litigiu, suprafețele neocupate efectiv de blocurile de locuințe sunt aferente
acestora și necesare bunei lor folosințe, ceea ce împiedică restituirea în
natură a terenului către reclamanți.
Față de cele arătate
și de dispozițiile legale evocate, aserțiunea recurenților referitoare la
faptul că suprafețele de teren ocupate de alee de acces, parcare, curtea
blocului ori zonă verde au valoare de teren liber de construcții, chiar dacă
acestea sunt spre folosința blocului, nu este fondată.
Solicitarea
reclamanților de a negocia personal o eventuală vânzare a terenului considerat
liber de către aceștia cu deținătorii actuali excedează dispozițiilor cuprinse
în Legea nr. 10/2001 și în Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prin
care sunt prevăzute măsurile reparatorii ce pot fi acordate în baza acestor
acte normative tuturor categoriilor de persoane îndreptățite, în cadrul lor
nefiind prevăzută soluția agreată de recurenți.
Reținând, așadar, că
hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele
contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
declarat de reclamanți nu este fondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312
alin. (1) C. proc. civ.
Față de soluția ce se
va pronunța, cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea privind
plata cheltuielilor de judecată solicitate prin recurs va fi respinsă câtă
vreme partea adversă nu a căzut în pretenții.
Cât privește cererea
de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul pârât primarul
orașului Negrești, Înalta Curte constată că nu s-au depus dovezi în acest sens,
motiv pentru care urmează a se respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G. decedat și
continuat de P.M. și P.G.M., P.I., C.A. împotriva Deciziei nr. 148/A din data
de 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Respinge cererea de
acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul pârât primarul
orașului Negrești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 iunie 2014.