ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1929/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2005 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G., P.I., C.A. au chemat în judecată pe pârâții primarul orașului Negrești Oaș și AS.C. Negrești Oaș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze Dispoziția nr. 161 din 22 iulie 2005 emisă de primarul orașului Negrești Oaș și să dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1.392 mp înscris în C.F.-Negrești Oaș, pentru casa de locuit urmând a solicita despăgubiri de la actualii deținători ai imobilului.

În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că despăgubirile stabilite prin dispoziția contestată sunt neîndestulătoare și că oferirea de acțiuni ori alte titluri de stat nu constituie despăgubiri în mod real pentru prejudiciul suportat prin preluarea abuzivă a imobilului de către autoritățile Statului român. Prin sentința civilă nr. 207/D din 23 februarie 2007 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamanților, având în vedere următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 161 din 22 iulie 2005 emisă de către primarul orașului Negrești Oaș s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, la o valoare corespunzătoare a imobilului de 93.820,80 lei, pentru imobilul teren în suprafață de 1392 mp înscris în C.F.

Negrești Oaș, dezmembrat. Prin aceeași dispoziție s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art. 18 lit. b) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, despăgubiri bănești la valoarea corespunzătoare a imobilului de 63.211,71 lei, pentru imobilul construcție casă de locuit și anexe gospodărești în prezent demolate, preluate în mod abuziv de către Statul român și amplasate anterior demolării pe terenul în suprafață de 1.392 mp menționat anterior. Din motivarea dispoziției rezultă că reclamanții au formulat notificarea nr. 69/08 august 2001, iar potrivit certificatului privind starea de fapt, anexat la dosarul Primăriei Negrești Oaș de soluționare a acestei notificări, terenul de 1392 mp în litigiu este ocupat de un trotuar, două blocuri și căi de acces.

Pârâtul a reținut în cuprinsul aceleiași dispoziții că potrivit referatului nr. 5400 din 02 iunie 2005 al Oficiului juridic din cadrul Primăriei Negrești Oaș reclamanții din prezenta cauză întrunesc cerințele legale privind calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 în înțelesul art. 3 și 4 din această lege. Totodată, s-a reținut că imobilul în cauză constituie un imobil preluat în mod abuziv în înțelesul art. 1 din același act normativ.

Raportat la starea de fapt reținută, instanța a încuviințat cererea formulată în probațiune de către reprezentantul reclamanților privind efectuarea unor expertize tehnice judiciare având ca obiective identificarea terenului în cauză, stabilirea valorii întregului teren, a suprafeței de teren liberă de construcții precum și în ce măsură acest teren poate fi restituit, în tot sau în parte, în natură, către persoanele îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001. Din cuprinsul raportului de expertiză instanța a reținut că datorită gradului mare de ocupare a terenului de către aceste construcții, suprafața de 1.392 mp nu poate fi restituită în natură.

În acest context, s-a reținut că atâta timp cât prin dispoziția atacată s-a constatat atât preluarea în mod abuziv de către Statul român a imobilului în litigiu, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001, precum și imposibilitatea restituirii în natură a terenului, motivele de nelegalitate invocate de către reclamanți pentru anularea acestei dispoziții sunt neîntemeiate.

Totodată, având în vedere că obiectul notificării l-a constituit strict această parcelă de teren și construcțiile edificate pe aceasta, suprafață ce constituie de altfel și obiectul strict al dispoziției nr. 161/2005 atacată în prezenta cauză, instanța a reținut că acesta este și cadrul procesual în care se desfășoară prezentul litigiu, orice alte cereri în probațiune și pretenții, formulate ulterior comunicării și studierii raportului de expertiză efectuată în cauză, față de parcele învecinate, care figurează înscrise pe numele altor proprietari tabulari și care nu au făcut obiect al procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 până la această dată, fiind considerate de către instanță că exced cadrului procesual și limitelor litigiului dedus judecății în prezenta cauză.

În ce privește criticile privind cuantumul și componența măsurilor reparatorii stabilite prin echivalent, instanța a reținut că potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și a dispozițiilor articolului 16.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, procedura legală stabilită în mod imperativ pentru a fi urmată în această situație este aceea reglementată în legătură cu activitatea Comisiei centrale de pe lângă Cancelaria primului ministru, competență ce excede aceleia recunoscută instanțelor judecătorești în această materie.

Referitor la solicitarea reclamanților de a negocia personal o eventuală vânzare a terenului direct către ocupanții săi actuali, instanța a reținut că dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 10/2001 și în Normele metodologice de aplicare a acesteia prevăd aceeași procedură pentru toate categoriile de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii pe care le reglementează, fără a cuprinde dispoziții derogatorii în funcție de opțiunile de negociere ale persoanelor îndreptățite. Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat apel reclamanții, care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea plângerii în sensul restituirii în natură a imobilelor libere de construcții, solicitându-se și efectuarea unei expertize în acest sens.

La termenul din 11 iunie 2007, intimata A.S.C. Negrești Oaș, a formulat cerere de aderare la apel, pe care nu a motivat-o. Prin Decizia civilă nr. 148/A din data de 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți C.A., P.A., C.M., F.I., P.G. și P.I., precum și cererea de aderare la apel formulată de intimata A.S.C.-Negrești Oaș. Pentru a adopta această hotărâre instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Din raportul de expertiză efectuat rezultă că imobilul din litigiu, înscris în C.F. Negrești Oaș, ce a aparținut antecesorilor reclamanților și a fost preluat abuziv de Statul român, este în prezent ocupat de blocuri de locuințe cu spații comerciale la parter, curte de bloc, parcare și trotuare.

În atare condiții, s-a confirmat soluția instanței de fond și s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul neputând fi restituit în natură, fiind ocupat de construcții edificate în condițiile legii, iar suprafețele neocupate efectiv de blocurile de locuințe sunt aferente acestora și necesare bunei lor folosințe. Astfel, s-a statuat că nu se pot restitui în natură suprafețe de circa 82 mp ocupată de curtea blocului, 77 mp ocupată de trotuar, ori 23 mp ocupată de spații verzi, și nici suprafața de 184 mp ocupată de parcare, toate acestea fiind fragmentate și dispuse aleatoriu, asigurând în fapt accesul în blocurile de locuințe și folosința optimă a acestora.

S-a mai reținut că primarul orașului Negrești Oaș a procedat în mod corect când a dispus respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri în cuantumul stabilit prin dispoziția nr. 161/2005 și necontestat de reclamanți. În ceea ce privește susținerile reclamanților privind imposibilitatea despăgubirii efective a acestora, instanța de apel a constatat că sunt nefondate, cât timp prin O.U.G. nr. 81/2007, de modificare a Legii nr. 247/2005, s-a stabilit că până la cuantumul de 500.000 lei, foștii proprietari pot opta pentru a obține această sumă în bani, în condițiile stipulate în actul normativ evocat. Prin urmare, petenții pot opta pentru a obține în numerar sumele ce le-au fost stabilite prin dispoziția ce face obiectul prezentei plângeri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G. - decedat și continuat de P.M. și P.G.M., P.I., C.A., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința atribuirii terenului liber de construcții. În subsidiar, recurenții au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, urmare a interpretării greșite a noțiunii de teren liber de construcții. Recurenții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate, în varianta adoptării de către instanță a primei soluții solicitată prin recurs.

În motivarea recursului reclamanții au susținut că au fost aplicate eronat dispozițiile legale incidente în cauză. Recurenții reclamanți au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că primarul orașului Negrești Oaș a procedat corect când a dispus respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri așa cum au fost stabilite prin Dispoziția nr. 161/2005. Au subliniat recurenții reclamanți că există posibilitatea legală de restituire în natură a terenului liber de construcții, referindu-se în concret la parcarea pe care, în timpul litigiului, a fost amplasat un chioșc. Subliniază că pot negocia direct cu deținătorul actual al terenului liber pe care este amplasat chioșcul întrucât dispozițiile legale permit acest lucru.

În opinia recurenților reclamanți suprafețele de teren având destinația de alee de acces, parcare, curtea blocului ori zonă verde au valoare de teren liber de construcții, chiar dacă acestea sunt spre folosința blocului. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în forma în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 161/2005 de către primarul orașului Negrești Oaș, prevedea că „ în cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite”.

Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal din 02 iunie 2005 emis de Primăria orașului Negrești (fila 23 dosar fond), privind efectuarea ofertei propuse cu ocazia dezbaterii cererii de restituire ce vizează imobilul în litigiu recurenții reclamanți au înțeles să fie despăgubiți astfel: - pentru imobilul teren, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, la valoarea corespunzătoare a imobilului de 93.820,80 lei, stabilită prin raportul de expertiză; - pentru imobilul construcție casă de locuit și anexe gospodărești-în prezent demolate-,conform art. 18 lit. b) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, despăgubiri bănești la valoarea corespunzătoare a imobilului de 63.211,71 lei stabilită prin raportul de expertiză.

Având în vedere procesul verbal mai sus menționat, s-a emis Dispoziția primarului orașului Negrești Oaș nr. 161/2005, contestată prin acțiunea introductivă de instanță. Susținerea reclamanților potrivit căreia în mod greșit instanța de apel le-a respins apelul și a reținut că primarul orașului Negrești Oaș a procedat corect când a dispus respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri stabilite conform dispoziției nr. 161/2005, nu este fondată, întrucât așa cum s-a arătat mai sus reclamanții au înțeles să fie despăgubiți cu măsurile dispuse prin dispoziția contestată. Potrivit expertizelor efectuate în fața instanțelor fondului, terenul în litigiu în suprafață de 1.392 mp, înscris în C.F.

Negrești Oaș, ce a aparținut antecesorilor reclamanților și preluat de Statul român prin Decretul nr. 712/1966, este ocupat de un trotuar, două blocuri și căi de acces. Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevede că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. În cauză, este dovedit că o astfel de amenajare de utilitate publică există pe terenul în litigiu, suprafețele neocupate efectiv de blocurile de locuințe sunt aferente acestora și necesare bunei lor folosințe, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către reclamanți.

Față de cele arătate și de dispozițiile legale evocate, aserțiunea recurenților referitoare la faptul că suprafețele de teren ocupate de alee de acces, parcare, curtea blocului ori zonă verde au valoare de teren liber de construcții, chiar dacă acestea sunt spre folosința blocului, nu este fondată. Solicitarea reclamanților de a negocia personal o eventuală vânzare a terenului considerat liber de către aceștia cu deținătorii actuali excedează dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001 și în Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prin care sunt prevăzute măsurile reparatorii ce pot fi acordate în baza acestor acte normative tuturor categoriilor de persoane îndreptățite, în cadrul lor nefiind prevăzută soluția agreată de recurenți.

Reținând, așadar, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți nu este fondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Față de soluția ce se va pronunța, cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea privind plata cheltuielilor de judecată solicitate prin recurs va fi respinsă câtă vreme partea adversă nu a căzut în pretenții. Cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul pârât primarul orașului Negrești, Înalta Curte constată că nu s-au depus dovezi în acest sens, motiv pentru care urmează a se respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G. decedat și continuat de P.M. și P.G.M., P.I., C.A. împotriva Deciziei nr. 148/A din data de 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul pârât primarul orașului Negrești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2014.