ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1929/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1929/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26

august 2005 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G.,

P.I., C.A. au chemat în judecată pe pârâții primarul orașului Negrești Oaș și

AS.C. Negrești Oaș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să anuleze Dispoziția nr. 161 din 22 iulie 2005 emisă de primarul orașului

Negrești Oaș și să dispună restituirea în natură a imobilului teren în

suprafață de 1.392 mp înscris în C.F.-Negrești Oaș, pentru casa de locuit

urmând a solicita despăgubiri de la actualii deținători ai imobilului.

În motivarea cererii

reclamanții au arătat, în esență, că despăgubirile stabilite prin dispoziția

contestată sunt neîndestulătoare și că oferirea de acțiuni ori alte titluri de

stat nu constituie despăgubiri în mod real pentru prejudiciul suportat prin

preluarea abuzivă a imobilului de către autoritățile Statului român.

Prin sentința civilă nr.

207/D din 23 februarie 2007 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamanților,

având în vedere următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr.

161 din 22 iulie 2005 emisă de către primarul orașului Negrești Oaș s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispozițiilor art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, constând în acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital, la o valoare corespunzătoare a imobilului

de 93.820,80 lei, pentru imobilul teren în suprafață de 1392 mp înscris în C.F.

Negrești Oaș, dezmembrat.

Prin aceeași

dispoziție s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform

dispozițiilor art. 18 lit. b) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, despăgubiri bănești la valoarea corespunzătoare a imobilului de

63.211,71 lei, pentru imobilul construcție casă de locuit și anexe gospodărești

în prezent demolate, preluate în mod abuziv de către Statul român și amplasate

anterior demolării pe terenul în suprafață de 1.392 mp menționat anterior.

Din motivarea

dispoziției rezultă că reclamanții au formulat notificarea nr. 69/08 august 2001,

iar potrivit certificatului privind starea de fapt, anexat la dosarul Primăriei

Negrești Oaș de soluționare a acestei notificări, terenul de 1392 mp în litigiu

este ocupat de un trotuar, două blocuri și căi de acces. Pârâtul a reținut în

cuprinsul aceleiași dispoziții că potrivit referatului nr. 5400 din 02 iunie 2005

al Oficiului juridic din cadrul Primăriei Negrești Oaș reclamanții din prezenta

cauză întrunesc cerințele legale privind calitatea de persoană îndreptățită la

beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 în înțelesul

art. 3 și 4 din această lege. Totodată, s-a reținut că imobilul în cauză

constituie un imobil preluat în mod abuziv în înțelesul art. 1 din același act

normativ.

Raportat la starea de

fapt reținută, instanța a încuviințat cererea formulată în probațiune de către

reprezentantul reclamanților privind efectuarea unor expertize tehnice

judiciare având ca obiective identificarea terenului în cauză, stabilirea

valorii întregului teren, a suprafeței de teren liberă de construcții precum și

în ce măsură acest teren poate fi restituit, în tot sau în parte, în natură,

către persoanele îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite

prin Legea nr. 10/2001.

Din cuprinsul

raportului de expertiză instanța a reținut că datorită gradului mare de ocupare

a terenului de către aceste construcții, suprafața de 1.392 mp nu poate fi

restituită în natură.

În acest context,

s-a reținut că atâta timp cât prin dispoziția atacată s-a constatat atât

preluarea în mod abuziv de către Statul român a imobilului în litigiu,

calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor

reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001, precum și imposibilitatea

restituirii în natură a terenului, motivele de nelegalitate invocate de către

reclamanți pentru anularea acestei dispoziții sunt neîntemeiate.

Totodată, având în

vedere că obiectul notificării l-a constituit strict această parcelă de teren

și construcțiile edificate pe aceasta, suprafață ce constituie de altfel și

obiectul strict al dispoziției nr. 161/2005 atacată în prezenta cauză, instanța

a reținut că acesta este și cadrul procesual în care se desfășoară prezentul

litigiu, orice alte cereri în probațiune și pretenții, formulate ulterior

comunicării și studierii raportului de expertiză efectuată în cauză, față de

parcele învecinate, care figurează înscrise pe numele altor proprietari

tabulari și care nu au făcut obiect al procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001

până la această dată, fiind considerate de către instanță că exced cadrului

procesual și limitelor litigiului dedus judecății în prezenta cauză.

În ce privește

criticile privind cuantumul și componența măsurilor reparatorii stabilite prin

echivalent, instanța a reținut că potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005,

precum și a dispozițiilor articolului 16.2 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, procedura legală stabilită în mod imperativ pentru a fi

urmată în această situație este aceea reglementată în legătură cu activitatea

Comisiei centrale de pe lângă Cancelaria primului ministru, competență ce

excede aceleia recunoscută instanțelor judecătorești în această materie.

Referitor la solicitarea

reclamanților de a negocia personal o eventuală vânzare a terenului direct

către ocupanții săi actuali, instanța a reținut că dispozițiile legale cuprinse

în Legea nr. 10/2001 și în Normele metodologice de aplicare a acesteia prevăd

aceeași procedură pentru toate categoriile de persoane îndreptățite la

beneficiul măsurilor reparatorii pe care le reglementează, fără a cuprinde

dispoziții derogatorii în funcție de opțiunile de negociere ale persoanelor

îndreptățite.

Împotriva acestei

sentințe, în termen au formulat apel reclamanții, care au solicitat admiterea

acestuia, schimbarea sentinței și admiterea plângerii în sensul restituirii în

natură a imobilelor libere de construcții, solicitându-se și efectuarea unei

expertize în acest sens.

La termenul din 11

iunie 2007, intimata A.S.C. Negrești Oaș, a formulat cerere de aderare la apel,

pe care nu a motivat-o.

Prin Decizia civilă nr.

148/A din data de 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a

respins, ca nefondat,

apelul declarat de apelanții reclamanți C.A., P.A., C.M., F.I., P.G. și P.I.,

precum și cererea de aderare la apel formulată de intimata A.S.C.-Negrești Oaș.

Pentru a adopta

această hotărâre instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Din raportul de

expertiză efectuat rezultă că imobilul din litigiu, înscris în C.F. Negrești

Oaș, ce a aparținut antecesorilor reclamanților și a fost preluat abuziv de

Statul român, este în prezent ocupat de blocuri de locuințe cu spații

comerciale la parter, curte de bloc, parcare și trotuare.

În atare condiții,

s-a confirmat soluția instanței de fond și s-a reținut că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul neputând fi

restituit în natură, fiind ocupat de construcții edificate în condițiile legii,

iar suprafețele neocupate efectiv de blocurile de locuințe sunt aferente

acestora și necesare bunei lor folosințe.

Astfel, s-a statuat

că nu se pot restitui în natură suprafețe de circa 82 mp ocupată de curtea

blocului, 77 mp ocupată de trotuar, ori 23 mp ocupată de spații verzi, și nici

suprafața de 184 mp ocupată de parcare, toate acestea fiind fragmentate și

dispuse aleatoriu, asigurând în fapt accesul în blocurile de locuințe și

folosința optimă a acestora.

S-a mai reținut că

primarul orașului Negrești Oaș a procedat în mod corect când a dispus

respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri în

cuantumul stabilit prin dispoziția nr. 161/2005 și necontestat de reclamanți.

În ceea ce privește

susținerile reclamanților privind imposibilitatea despăgubirii efective a

acestora, instanța de apel a constatat că sunt nefondate, cât timp prin O.U.G. nr.

81/2007, de modificare a Legii nr. 247/2005, s-a stabilit că până la cuantumul

de 500.000 lei, foștii proprietari pot opta pentru a obține această sumă în

bani, în condițiile stipulate în actul normativ evocat. Prin urmare, petenții

pot opta pentru a obține în numerar sumele ce le-au fost stabilite prin

dispoziția ce face obiectul prezentei plângeri.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs

reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G. - decedat și

continuat de P.M. și P.G.M., P.I., C.A., invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost

formulat, cu consecința atribuirii terenului liber de construcții.

În subsidiar,

recurenții au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare, cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că

instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, urmare a interpretării

greșite a noțiunii de teren liber de construcții.

Recurenții au

solicitat acordarea

cheltuielilor

de judecată efectuate, în varianta adoptării de către instanță a primei soluții

solicitată prin recurs.

În motivarea recursului

reclamanții au susținut că au fost aplicate eronat dispozițiile legale

incidente în cauză.

Recurenții

reclamanți au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că primarul orașului

Negrești Oaș a procedat corect când a dispus respingerea cererii de restituire

în natură și acordarea de despăgubiri așa cum au fost stabilite prin Dispoziția

nr. 161/2005.

Au subliniat

recurenții reclamanți că există posibilitatea legală de restituire în natură a

terenului liber de construcții, referindu-se în concret la parcarea pe care, în

timpul litigiului, a fost amplasat un chioșc.

Subliniază că pot

negocia direct cu deținătorul actual al terenului liber pe care este amplasat

chioșcul întrucât dispozițiile legale permit acest lucru.

În opinia

recurenților reclamanți suprafețele de teren având destinația de alee de acces,

parcare, curtea blocului ori zonă verde au valoare de teren liber de

construcții, chiar dacă acestea sunt spre folosința blocului.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001,

privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

în

forma în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 161/2005 de către primarul

orașului Negrești Oaș, prevedea că „

în cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât

aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în

tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în

echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite”.

Așa cum

rezultă din cuprinsul procesului verbal din 02 iunie 2005 emis de Primăria

orașului Negrești (fila 23 dosar fond), privind

efectuarea ofertei propuse cu ocazia

dezbaterii cererii de restituire

ce vizează imobilul în litigiu recurenții

reclamanți au înțeles să fie despăgubiți astfel:

- pentru

imobilul teren, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsuri

reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital, la valoarea corespunzătoare a imobilului de

93.820,80 lei, stabilită prin raportul de expertiză;

- pentru

imobilul construcție casă de locuit și anexe gospodărești-în prezent demolate-,conform

art. 18 lit. b) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

despăgubiri bănești la valoarea corespunzătoare a imobilului de 63.211,71 lei

stabilită prin raportul de expertiză.

Având în

vedere procesul verbal mai sus menționat, s-a emis

Dispoziția primarului

orașului Negrești Oaș nr. 161/2005, contestată prin acțiunea introductivă de

instanță.

Susținerea

reclamanților potrivit căreia în mod greșit instanța de apel le-a respins

apelul și a reținut că primarul orașului Negrești Oaș a procedat corect când a

dispus respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri

stabilite conform dispoziției nr. 161/2005, nu este fondată, întrucât așa cum

s-a arătat mai sus reclamanții au înțeles să fie despăgubiți cu măsurile

dispuse prin dispoziția contestată.

Potrivit expertizelor

efectuate în fața instanțelor fondului, terenul în litigiu în suprafață de 1.392

mp, înscris în C.F. Negrești Oaș, ce a aparținut antecesorilor reclamanților și

preluat de Statul român prin Decretul nr. 712/1966, este ocupat de un trotuar,

două blocuri și căi de acces.

Art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

prevede că în cazul

în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă,

iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Potrivit

art.

10.3 din

Normele metodologice de aplicare a Legii

nr.

10/2001, aprobate

prin H.G.

nr.

250/2007,

sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de

teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafața de teren supusă

unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de

comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane,

amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini

publice, piețe pietonale și altele.

În cauză, este

dovedit că o astfel de amenajare de utilitate publică există pe terenul în

litigiu, suprafețele neocupate efectiv de blocurile de locuințe sunt aferente

acestora și necesare bunei lor folosințe, ceea ce împiedică restituirea în

natură a terenului către reclamanți.

Față de cele arătate

și de dispozițiile legale evocate, aserțiunea recurenților referitoare la

faptul că suprafețele de teren ocupate de alee de acces, parcare, curtea

blocului ori zonă verde au valoare de teren liber de construcții, chiar dacă

acestea sunt spre folosința blocului, nu este fondată.

Solicitarea

reclamanților de a negocia personal o eventuală vânzare a terenului considerat

liber de către aceștia cu deținătorii actuali excedează dispozițiilor cuprinse

în Legea nr. 10/2001 și în Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prin

care sunt prevăzute măsurile reparatorii ce pot fi acordate în baza acestor

acte normative tuturor categoriilor de persoane îndreptățite, în cadrul lor

nefiind prevăzută soluția agreată de recurenți.

Reținând, așadar, că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele

contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

declarat de reclamanți nu este fondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

Față de soluția ce se

va pronunța, cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea privind

plata cheltuielilor de judecată solicitate prin recurs va fi respinsă câtă

vreme partea adversă nu a căzut în pretenții.

Cât privește cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul pârât primarul

orașului Negrești, Înalta Curte constată că nu s-au depus dovezi în acest sens,

motiv pentru care urmează a se respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții P.A., C.M., F.I., P.G. decedat și

continuat de P.M. și P.G.M., P.I., C.A. împotriva Deciziei nr. 148/A din data

de 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Respinge cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul pârât primarul

orașului Negrești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2014.