ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 835 D din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S.,

precum și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin împuternicit

D.G.F.P. Satu Mare, județul Satu Mare. A fost admisă acțiunea civilă formulată de

reclamantul T.L. împotriva pârâților SC C.M. SA și A.V.A.S. București. S-a anulat

decizia din 4 decembrie 2007 emisă de pârâta SC C.M. SA Satu Mare și s-a constatat

că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii

din Legea nr. 10/2001. A fost obligată pârâta de ordin I să restituie în natura

reclamantului terenul preluat abuziv de stat și deținut de aceasta prin efectul

legilor de privatizare, identificat sub nr. topografic X1 în suprafață de 51 mp,

X2 în suprafață de 2715 și X3 în suprafață de 539 mp înscrise în cartea

funciară Satu Mare, iar în subsidiar, în caz de imposibilitate a executării obligației

principale, determinată de amplasamentul terenului, ce se va stabili de îndată după

rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâta de ordin II, A.V.A.S. București a fost

obligată să-l despăgubească pe reclamant cu valoarea de circulație, în termen de

2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. A fost respinsă acțiunea reclamantului

față de Statul Român prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor.

S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că societatea pârâtă s-a privatizat, în primă fază fără a include în capitalul

social valoarea terenurilor și abia după emiterea certificatului de atestare s-a

trecut la majorarea capitalului social prin includerea valorii terenului.

În hotărârea A.C.E.A. din 17 noiembrie

2008, având ca obiect majorarea capitalului social prin emiterea unui număr de 351360

acțiuni în cota A.V.A.S., reprezentând valoarea terenului situat în B-dul C. în

suprafață totală de 44.243,85 mp conform raportului de evaluare din septembrie 2008

întocmit de evaluatorul inginerul M.M., și a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate din 22 octombrie 2008, se regăsesc și terenul arător nr. topografic

X1 în suprafață de 51 mp, X2 în suprafața de 2715 mp și X3 în suprafață de 539 mp

din cartea funciară Satu Mare.

Dispoziția imperativă a legii cuprinsă

în mod expres în art. 21 alin. (5) conferă dreptul reclamantului de a obține, în

calitate de persoană îndreptățită la beneficiul legii de reparație (proprietar deposedat

abuziv prin expropriere), restituirea în natură a imobilului, motive pentru care

tribunalul, în baza art. 25, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 1073

și urm. C. civ., a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat decizia

din 4 decembrie 2007 emisă de pârâta de ordin I, cu obligația acestuia de a restitui

în natură terenul preluat de stat prin efectul legilor de privatizare, inclusiv

a Legii nr. 15/1990, cu datele de identificare mai sus arătate.

S-a apreciat că această formă de compensare

răspunde și exigențelor stabilite prin jurispmdența constantă a C.E.D.O., relevantă

fiind cauza Faimblat c/a României 2009 și dă eficiență aplicării și respectării

dispozițiilor cuprinse la art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dar și dreptului

creditorului din partea celui obligat la îndeplinirea exactă a obligației.

Prin decizia civilă nr. 49 din 18 mai 2010

pronunțata de Curtea de Apei Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelurile formulate

de pârâta SC C.M. SA Satu Mare și reclamantul T.L. împotriva sentinței susmenționate

care a fost schimbată în parte fiind înlăturată obligarea pârâtei SC C.M. SA. Satu

Mare la restituirea în natură a imobilelor înscrise în cartea funciară Satu Mare,

și menținute restul dispozițiilor sentinței, prin respingerea ca nefondat a apelului

declarat de pârâta A.V.A.S. București,

S-a reținut că, în baza contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni din anul 2000, terenul revendicat de reclamant este

în prezent afectat de construcțiile pârâtei SC C.M. SA Satu Mare, fiind necesar

bunei desfășurări a activității acestei societăți, aspect necontestat de părți în

prezenta cauză.

Prin urmare, în mod corect instanța de

fond cu respectarea exigențelor stabilite prin jurisprudența constantă a C.E.D.O.

în materia indemnizărit foștilor proprietari ce au fost deposedați abuziv de statul

comunist, a obligat pârâta A.V.A.S. București la despăgubirea echitabilă și justă

a reclamantului pentru imobilele preluate. S-a considerat că este fondat apelul

reclamantului sub aspectul lămuririi și clarificării dispozitivului instanței de

fond, fiind în interesul acestuia pronunțarea unei hotărâri ce poate fi executată,

precum și apelul pârâtei SC C.M. SA Satu Mare, cu privire la înlăturarea obligării

la restituirea în natură a imobilului, aceasta nemaifiind posibilă.

Cu privire la apelul pârâtei A.V.A.S. București,

apelantul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind continuatorul

F.P.S., vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin care a fost

transmisă proprietatea asupra imobilelor revendicate de la stat către pârâta SC

C.M. SA.

Decizia curții de apel a fost atacată cu

recurs de către pârâtă și reclamant, care au invocat, în drept, motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul pârâtei A.V.A.S. întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează împrejurarea ca nu are calitate

procesuală pasivă, excepție pe care a reiterat-o și prin motivele de recurs și care

în mod greșit a fost respinsă de instață, deoarece nu este entitate implicată în

emiterea deciziei contestate, motiv pentru care nu poate sta în calitate de pârâtă

în litigiul dedus judecății. În aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, A.V.A.S.

nu este competența să dispună nici restituirea în natură sau să acorde despăgubiri

bănești, obligație greșit stabilita în sarcina sa.

În raport de obiectul cererii deduse judecății,

prin care reclamantul a solicitat restituirea bunului în natură, instanța nu putea

dispune obligarea sa la acordarea uneia din măsurile reparatorii prevăzute de lege,

cu atât mai mult cu cât din probele administrate a rezultat că terenul în cauză

nu este deținut de SC C.M. SA. Satu Mare, ci de Primăria Satu Mare care are competența

să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură. În conformitate cu dispozițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 singura entitate juridică competentă să stabilească

valoarea măsurilor reparatorii pentru imobilele revendicate în temeiul art. 29 din

Legea nr. 10/2001, republicată, este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A.V.A.S. nu are decât competența de a face

propuneri privind acordarea de măsuri reparatorii și în niciun caz de a stabili

valoarea măsurilor dispuse în baza art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Cât privește fondul cererii de chemare

în judecată, a susținut că o mare parte din terenul solicitat în cauză are categoria

de folosință arabil, supus dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, care îl exceptează

de la prevederile legii incidente raportului juridic dedus judecății.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea

recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare

în judecată formulata de reclamant.

Reclamantul a criticat hotărârea instanței

de apel, solicitând restituirea în natură a întregului teren, arătând că i se cuvine

și terenul pe care a fost edificat un laborator de pe str. D., Satu Mare.

Criticile aduse hotărârii recurate vizează,

printre altele și faptul că s-a înlăturat obligarea pârâtei SC C.M. SA Satu Mare,

la restituirea în natură a imobilelor înscrise în cartea funciară Satu Mare, susținând

că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 are dreptul la restituirea în natură

a întregului teren de 3352 mp. Arată că revendică mtreaga suprafață de teren de

3352 mp, așa cum a menționat în notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001

înregistrată din 23 octombrie 2001 la Primăria Municipiului Satu Mare, prin biroul

executorului judecătoresc V.A. A solicitat totodată să i se aplice prevederile

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/ 2001.

Prin decizia nr. 3013 din 31 martie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a admis recursurile declarate de reclamantul T.L. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei

nr. 49 A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o cu trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a

reținut că, față de obiectul cauzei, instanța trebuia să se raporteze la dispozițiile

imperative cuprinse în art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, raportat la contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni, structura societății, conform mențiunilor operate la Oficiul Registrului

Comerțului Satu Mare, precum și hotărârea Adunării Generale Extraordinare din 17

noiembrie 2008 a societății pârâte, s-a constatat că obiectul privatizării l-au

constituit bunurile aflate pe terenurile în litigiu, prin hotărârea organului colegial

al societății dispunându-se majorarea capitalului social cu aceste terenuri, inclusiv

cu cel în litigiu.

S-a apreciat ca fund relevantă în soluționarea

cauzei, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, situația

juridică a terenurilor pretinse Ia data intrării în vigoare a legii speciale, 14

februarie 2001, impunându-se identificarea acestora, a deținătorului și, respectiv,

a existenței eventualelor impedimente la restituire.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Oradea,

secția I civilă, prin decizia nr. 52 din 1 octombrie 2013, a admis apelurile declarate

de reclamantul T.L. și pârâtele SC C.M. SA Satu Mare și A.V.A.S., schimbând în parte

sentința civilă nr. 835 D din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare

în sensul menținerii dispozițiilor privind respingerea excepțiilor lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S. București și Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și respingerii acțiunii față de Statul Român, anulării deciziei din 14 decembrie

2007 emise de SC C.M. SA Satu Mare, constatării calității reclamantului de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 și obligării pârâtei

SC C.M. SA Satu Mare la restituirea în favoarea reclamantului a terenului identificat

sub nr. topografic X1 în suprafață de 51 mp din cartea funciară Satu Mare.

S-a înlăturat obligarea pârâtei SC

C.M. SA Satu Mare la restituirea în natură a imobilelor teren, nr. topografic X2

în suprafață de 2715 mp și nr. topografic X3 în suprafață de 539 mp din cartea

funciară Satu Mare.

S-a înlăturat dispoziția privind obligarea

A.V.A.S. București la despăgubiri.

A fost obligată pârâta A.V.A.S., București

să înainteze documentația privind acordarea măsurilor compensatorii pentru imobilele

ce nu pot fi restituite în natură, teren în suprafață de 2715 mp din nr. topografic

X2 și casă și teren în suprafață de 539 mp din nr. topografic X3 din cartea

funciară Satu Mare, Secretariatului Comisiei Naționale conform Legii nr. 165/2013

de modificare a Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că, așa cum a rezultat din expertiza efectuată cu ocazia rejudecării

căii de atac, terenul din cartea funciară Satu Mare are ca proprietari pe reclamantul

T.L. asupra parcelei X3 cu suprafața de 539 mp, pârâta SC C.M. SA asupra suprafeței

de 2715 mp din nr. topografic X2, Statul Român asupra parcelei topografice X1 în

suprafață de 51 mp, SC S. SA asupra terenului de 47 mp din parcela X4, această din

urmă societate nefiind parte în proces. Pârâta SC C.M. SA are în folosință suprafața

de 3254 mp, asupra cărora reclamatul figurează ca proprietar tabular, construcțiile

ocupând 87% din teren.

Astfel, conform probelor administrate în

cauză, s-a constatat că terenurile ce au aparținut reclamantului apelant sunt grevate

de construcțiile pârâtei apelante SC C.M. SA, acestea fiind cumpărate în anul 2000,

în baza unui contract ce nu a fost desființat. S-a apreciat că acestea nu pot fi

restituite în natură, cu excepția suprafeței de 51 mp din cartea funciară Satu Mare,

nr. topografic X1, care este liberă, dar nu a făcut obiectul exproprierii sau preluării

de orice fel.

S-a considerat că în ce privește suprafața

de 51 mp este posibilă restituirea, reclamantul folosind-o ca grădină de legume

până când pârâta a închis poarta de intrare, aspect necontestat de aceasta.

Referitor la solicitarea reclamantului

de reconstruire a locuinței autoarei sale, a anexelor și de replantare a pomilor,

s-a constatat că a făcut obiectul dispoziției din 29 martie 2007, emise de Primăria

Municipiului Satu Mare și care s-a soluționat prin înaintarea documentației la A.V.A.S.

pentru acordarea despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, și

nu al deciziei din 2007, vizând terenurile, contestată în prezenta cauză.

Curtea de Apel Oradea a reținut, totodată,

că apelanta A.V.A.S. are calitate procesuală, câtă vreme, prin hotărârea A.G.E.A.

din 17 noiembrie 2008, s-a majorat capitalul social prin emiterea de acțiuni pentru

valoarea terenului.

În legătură cu incidența prevederilor

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut că pentru terenul

pentru care s-au emis acțiuni în cota A.V.A.S., urmează să se înainteze documentația

Comisiei Naționale, conform Legii nr. 165/2013, iar în măsura în care a fost înaintată

deja, urmează ca A.V.A.S. să se conformeze dispozițiilor ultimei reglementări legale

menționate.

Împotriva deciziei menționate au declarat

recurs în termenul legal reclamantul T.L. și pârâta A.A.A.S.

Prin motivele sale de recurs, reclamantul

a criticat decizia recurată ca nelegală, fără a indica expres vreunul dintre cazurile

de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Reclamantul a expus situația de fapt și

soluțiile pronunțate în ciclul procesual anterior, susținând că între cele două

decizii din apel nu există diferențe de conținut. Reclamantul a precizat că revendică

întreaga suprafață de 3352 mp, arător, casă și curte, a căror restituire a solicitat

prin notificările din 13 octombrie 2001.

Expunând modul în care s-a făcut exproprierea

imobilelor ce i-au aparținut în proprietate, reclamantul a arătat că s-a preluat

doar suprafața de 2813 mp, contrar celor reținute de instanța de apel.

Celelalte critici au vizat concluziile

expertizei tehnice efectuate în faza procesuală a apelului și faptul că nu a fost

invitat la privatizarea societății deținătoare.

Prin recursul său, pârâta A.A.A.S. a criticat

decizia instanței de apel ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., în ceea ce privește obligarea sa la înaintarea documentației privind

acordarea măsurilor compensatorii pentru terenul în suprafață de 2715 mp, nr. topografic

X2, casă și teren în suprafață de 539 mp din nr. topografic nr. X3, cartea

funciară Satu Mare, Secretariatului Comisiei Naționale, conform Legii nr. 165/2013.

Recurenta pârâtă a susținut că procedura

administrativă reglementata de prevederile Legii nr. 10/2001 republicate trebuia

să fie suspendată de drept, în conformitate cu dispozițiile art 46 alin. (2), până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni.

Pe cale de excepție, recurenta pârâtă a

solicitat să se constate necompetența sa în soluționarea notificărilor cu privire

la imobilele construcții demolate, raportat la dispozițiile art. 10 și art. 32 în

Legea nr. 10/2001 republicată.

La 24 ianuarie 2014, reclamantul T.L. a

depus o completare a motivelor de recurs.

Intimatul Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, a formulat

întâmpinare la recursul reclamantului, solicitând respingerea acestuia.

La prima zi de înfățișare, Curtea a invocat

din oficiu nulitatea recursului reclamantului pentru neîncadrarea criticilor în

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, conform art. 137

alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului reclamantului, invocată din

oficiu, Curtea urmează să o admită pentru considerentele ce succed:

Conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora

sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte,

arătarea motivelor prin identificarea unora dintre cele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., dar și dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind

modul de judecată, raportat la motivele de recurs invocate.

Numai indicarea greșită a motivelor de

recurs obligă instanța la o încadrare corectă a acestora, în condițiile art. 306

alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligație nefiind stabilită în sarcina instanței

în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

În speță, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor

înscrise în art. 302

1

și 304 C. proc. civ., întrucât nu numai că nu a

indicat expres niciunul dintre cazurile de modificare sau casare limitativ prevăzute

de lege, însă nu a formulat nicio critică explicită împotriva deciziei recurate,

ce s-ar putea încadra în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Simpla exprimare a nemulțumirii față de

soluția pronunțată nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului și,

în consecință, nu permite instanței de recurs să cenzureze decizia curții de apel.

Susținerile recurentului, nestructurate

din punct de vedere juridic nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., vizând exclusiv modul în care instanțele au stabilit

situația de fapt în funcție de probele administrate.

Criticile vizând concluziile pretins eronate

ale expertizei efectuate cu ocazia rejudecării apelului, nu pot face obiectul analizei

instanței de recurs, în condițiile în care art. 304 pct 11 C. proc. civ. a fost

abrogat,

Totodată, se va reține că memoriul de completare

a motivelor de recurs depus de reclamant la 24 ianuarie 1014 a fost înregistrat

cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu

cuprinde motive de ordine publică care ar putea fi puse în discuție și din oficiu,

astfel că nu poate fi examinat.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va constata că, în ceea ce privește recursul reclamantului, operează sancțiunea

nulității, conform dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.

Examinând recursul pârâtei A.A.A.S., raportat

la motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea

va constata că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Critica formulată prin primul motiv de

recurs, vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 46 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi primită.

Potrivit dispoziției legale menționate,

procedura de restituire începută în temeiul prevederilor legii speciale este suspendată

până la soluționarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a acțiunilor

formulate în temeiul art. 45 și art. 47.

Raportat la obiectul cererii introductive

și având în vedere că nu s-a solicitat anularea actelor juridice de înstrăinare,

inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare, Curtea va constata

că nu opera suspendarea de drept a procedurii administrative reglementate de prevederile

Legii nr. 10/2001, astfel cum a susținut recurenta pârâtă.

Totodată, se va reține că depunerea documentelor

pe care se întemeiază notificările reclamantului doar în fotocopie, nu poate constitui

un motiv care să conducă la suspendarea litigiului.

Cea de-a doua critică formulată de recurenta

A.V.A.S. vizând pretinsa necompetență de a soluționa notificări cu privire la imobilele

construcții demolate, raportat la dispozițiile art. 10 și art. 32 din Legea nr.

10/2001 republicată este, de asemenea, nefondată.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, „în situația imobilelor construcții

demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează, potrivit

art. 10 sau art. 11, prin dispoziție motivată a primarului unității administrativ-teritoriale,

în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al Municipiului

București”.

În condițiile în care, prin dispozitivul

deciziei menționate s-a înlăturat obligația A.V.A.S. la despăgubiri, în sarcina

acesteia dispunându-se doar obligația de a înainta documentația privind acordarea

măsurilor compensatorii Secretariatului Comisiei Naționale, conform Legii nr. 165/2013

de modificare a Legii nr. 247/2005, această critică este lipsită, în realitate,

de interes.

Mai mult, acordarea despăgubirilor pentru

casa și construcțiile demolate a făcut obiectul altei dispoziții emise în temeiul

Legii nr. 1072001, respectiv al dispoziției din 29 martie 2007 emise de Primăria

Municipiului Satu Mare, iar nu al deciziei din 2007 emisă de SC C.M. SA doar cu

privire la terenuri, contestată în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și va respinge recursul pârâtei A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S.) ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

T.L. împotriva deciziei nr. 52/AP din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

mai 2014.