ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 835 D din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S., precum și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin împuternicit D.G.F.P. Satu Mare, județul Satu Mare. A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul T.L. împotriva pârâților SC C.M. SA și A.V.A.S. București. S-a anulat decizia din 4 decembrie 2007 emisă de pârâta SC C.M. SA Satu Mare și s-a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii din Legea nr. 10/2001.

A fost obligată pârâta de ordin I să restituie în natura reclamantului terenul preluat abuziv de stat și deținut de aceasta prin efectul legilor de privatizare, identificat sub nr. topografic X1 în suprafață de 51 mp, X2 în suprafață de 2715 și X3 în suprafață de 539 mp înscrise în cartea funciară Satu Mare, iar în subsidiar, în caz de imposibilitate a executării obligației principale, determinată de amplasamentul terenului, ce se va stabili de îndată după rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâta de ordin II, A.V.A.S. București a fost obligată să-l despăgubească pe reclamant cu valoarea de circulație, în termen de 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. A fost respinsă acțiunea reclamantului față de Statul Român prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor.

S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că societatea pârâtă s-a privatizat, în primă fază fără a include în capitalul social valoarea terenurilor și abia după emiterea certificatului de atestare s-a trecut la majorarea capitalului social prin includerea valorii terenului. În hotărârea A.C.E.A. din 17 noiembrie 2008, având ca obiect majorarea capitalului social prin emiterea unui număr de 351360 acțiuni în cota A.V.A.S., reprezentând valoarea terenului situat în B-dul C. în suprafață totală de 44.243,85 mp conform raportului de evaluare din septembrie 2008 întocmit de evaluatorul inginerul M.M., și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 22 octombrie 2008, se regăsesc și terenul arător nr. topografic X1 în suprafață de 51 mp, X2 în suprafața de 2715 mp și X3 în suprafață de 539 mp din cartea funciară Satu Mare.

Dispoziția imperativă a legii cuprinsă în mod expres în art. 21 alin. (5) conferă dreptul reclamantului de a obține, în calitate de persoană îndreptățită la beneficiul legii de reparație (proprietar deposedat abuziv prin expropriere), restituirea în natură a imobilului, motive pentru care tribunalul, în baza art. 25, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 1073 și urm. C. civ., a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat decizia din 4 decembrie 2007 emisă de pârâta de ordin I, cu obligația acestuia de a restitui în natură terenul preluat de stat prin efectul legilor de privatizare, inclusiv a Legii nr. 15/1990, cu datele de identificare mai sus arătate.

S-a apreciat că această formă de compensare răspunde și exigențelor stabilite prin jurispmdența constantă a C.E.D.O., relevantă fiind cauza Faimblat c/a României 2009 și dă eficiență aplicării și respectării dispozițiilor cuprinse la art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dar și dreptului creditorului din partea celui obligat la îndeplinirea exactă a obligației. Prin decizia civilă nr. 49 din 18 mai 2010 pronunțata de Curtea de Apei Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelurile formulate de pârâta SC C.M. SA Satu Mare și reclamantul T.L. împotriva sentinței susmenționate care a fost schimbată în parte fiind înlăturată obligarea pârâtei SC C.M. SA. Satu Mare la restituirea în natură a imobilelor înscrise în cartea funciară Satu Mare, și menținute restul dispozițiilor sentinței, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâta A.V.A.S.

București, S-a reținut că, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din anul 2000, terenul revendicat de reclamant este în prezent afectat de construcțiile pârâtei SC C.M. SA Satu Mare, fiind necesar bunei desfășurări a activității acestei societăți, aspect necontestat de părți în prezenta cauză. Prin urmare, în mod corect instanța de fond cu respectarea exigențelor stabilite prin jurisprudența constantă a C.E.D.O. în materia indemnizărit foștilor proprietari ce au fost deposedați abuziv de statul comunist, a obligat pârâta A.V.A.S. București la despăgubirea echitabilă și justă a reclamantului pentru imobilele preluate. S-a considerat că este fondat apelul reclamantului sub aspectul lămuririi și clarificării dispozitivului instanței de fond, fiind în interesul acestuia pronunțarea unei hotărâri ce poate fi executată, precum și apelul pârâtei SC C.M.

SA Satu Mare, cu privire la înlăturarea obligării la restituirea în natură a imobilului, aceasta nemaifiind posibilă. Cu privire la apelul pârâtei A.V.A.S. București, apelantul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind continuatorul F.P.S., vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin care a fost transmisă proprietatea asupra imobilelor revendicate de la stat către pârâta SC C.M. SA. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtă și reclamant, care au invocat, în drept, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul pârâtei A.V.A.S. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

vizează împrejurarea ca nu are calitate procesuală pasivă, excepție pe care a reiterat-o și prin motivele de recurs și care în mod greșit a fost respinsă de instață, deoarece nu este entitate implicată în emiterea deciziei contestate, motiv pentru care nu poate sta în calitate de pârâtă în litigiul dedus judecății. În aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. nu este competența să dispună nici restituirea în natură sau să acorde despăgubiri bănești, obligație greșit stabilita în sarcina sa. În raport de obiectul cererii deduse judecății, prin care reclamantul a solicitat restituirea bunului în natură, instanța nu putea dispune obligarea sa la acordarea uneia din măsurile reparatorii prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât din probele administrate a rezultat că terenul în cauză nu este deținut de SC C.M.

SA. Satu Mare, ci de Primăria Satu Mare care are competența să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură. În conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 singura entitate juridică competentă să stabilească valoarea măsurilor reparatorii pentru imobilele revendicate în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A.V.A.S. nu are decât competența de a face propuneri privind acordarea de măsuri reparatorii și în niciun caz de a stabili valoarea măsurilor dispuse în baza art. 29 din Legea nr. 10/2001. Cât privește fondul cererii de chemare în judecată, a susținut că o mare parte din terenul solicitat în cauză are categoria de folosință arabil, supus dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, care îl exceptează de la prevederile legii incidente raportului juridic dedus judecății.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulata de reclamant. Reclamantul a criticat hotărârea instanței de apel, solicitând restituirea în natură a întregului teren, arătând că i se cuvine și terenul pe care a fost edificat un laborator de pe str. D., Satu Mare. Criticile aduse hotărârii recurate vizează, printre altele și faptul că s-a înlăturat obligarea pârâtei SC C.M. SA Satu Mare, la restituirea în natură a imobilelor înscrise în cartea funciară Satu Mare, susținând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 are dreptul la restituirea în natură a întregului teren de 3352 mp. Arată că revendică mtreaga suprafață de teren de 3352 mp, așa cum a menționat în notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 înregistrată din 23 octombrie 2001 la Primăria Municipiului Satu Mare, prin biroul executorului judecătoresc V.A.

A solicitat totodată să i se aplice prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/ 2001. Prin decizia nr. 3013 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamantul T.L. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 49 A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, față de obiectul cauzei, instanța trebuia să se raporteze la dispozițiile imperative cuprinse în art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, raportat la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, structura societății, conform mențiunilor operate la Oficiul Registrului Comerțului Satu Mare, precum și hotărârea Adunării Generale Extraordinare din 17 noiembrie 2008 a societății pârâte, s-a constatat că obiectul privatizării l-au constituit bunurile aflate pe terenurile în litigiu, prin hotărârea organului colegial al societății dispunându-se majorarea capitalului social cu aceste terenuri, inclusiv cu cel în litigiu. S-a apreciat ca fund relevantă în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, situația juridică a terenurilor pretinse Ia data intrării în vigoare a legii speciale, 14 februarie 2001, impunându-se identificarea acestora, a deținătorului și, respectiv, a existenței eventualelor impedimente la restituire.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia nr. 52 din 1 octombrie 2013, a admis apelurile declarate de reclamantul T.L. și pârâtele SC C.M. SA Satu Mare și A.V.A.S., schimbând în parte sentința civilă nr. 835 D din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în sensul menținerii dispozițiilor privind respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București și Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respingerii acțiunii față de Statul Român, anulării deciziei din 14 decembrie 2007 emise de SC C.M. SA Satu Mare, constatării calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 și obligării pârâtei SC C.M.

SA Satu Mare la restituirea în favoarea reclamantului a terenului identificat sub nr. topografic X1 în suprafață de 51 mp din cartea funciară Satu Mare. S-a înlăturat obligarea pârâtei SC C.M. SA Satu Mare la restituirea în natură a imobilelor teren, nr. topografic X2 în suprafață de 2715 mp și nr. topografic X3 în suprafață de 539 mp din cartea funciară Satu Mare. S-a înlăturat dispoziția privind obligarea A.V.A.S. București la despăgubiri. A fost obligată pârâta A.V.A.S., București să înainteze documentația privind acordarea măsurilor compensatorii pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, teren în suprafață de 2715 mp din nr. topografic X2 și casă și teren în suprafață de 539 mp din nr. topografic X3 din cartea funciară Satu Mare, Secretariatului Comisiei Naționale conform Legii nr. 165/2013 de modificare a Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, așa cum a rezultat din expertiza efectuată cu ocazia rejudecării căii de atac, terenul din cartea funciară Satu Mare are ca proprietari pe reclamantul T.L. asupra parcelei X3 cu suprafața de 539 mp, pârâta SC C.M. SA asupra suprafeței de 2715 mp din nr. topografic X2, Statul Român asupra parcelei topografice X1 în suprafață de 51 mp, SC S. SA asupra terenului de 47 mp din parcela X4, această din urmă societate nefiind parte în proces. Pârâta SC C.M. SA are în folosință suprafața de 3254 mp, asupra cărora reclamatul figurează ca proprietar tabular, construcțiile ocupând 87% din teren. Astfel, conform probelor administrate în cauză, s-a constatat că terenurile ce au aparținut reclamantului apelant sunt grevate de construcțiile pârâtei apelante SC C.M.

SA, acestea fiind cumpărate în anul 2000, în baza unui contract ce nu a fost desființat. S-a apreciat că acestea nu pot fi restituite în natură, cu excepția suprafeței de 51 mp din cartea funciară Satu Mare, nr. topografic X1, care este liberă, dar nu a făcut obiectul exproprierii sau preluării de orice fel. S-a considerat că în ce privește suprafața de 51 mp este posibilă restituirea, reclamantul folosind-o ca grădină de legume până când pârâta a închis poarta de intrare, aspect necontestat de aceasta. Referitor la solicitarea reclamantului de reconstruire a locuinței autoarei sale, a anexelor și de replantare a pomilor, s-a constatat că a făcut obiectul dispoziției din 29 martie 2007, emise de Primăria Municipiului Satu Mare și care s-a soluționat prin înaintarea documentației la A.V.A.S.

pentru acordarea despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, și nu al deciziei din 2007, vizând terenurile, contestată în prezenta cauză. Curtea de Apel Oradea a reținut, totodată, că apelanta A.V.A.S. are calitate procesuală, câtă vreme, prin hotărârea A.G.E.A. din 17 noiembrie 2008, s-a majorat capitalul social prin emiterea de acțiuni pentru valoarea terenului. În legătură cu incidența prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut că pentru terenul pentru care s-au emis acțiuni în cota A.V.A.S., urmează să se înainteze documentația Comisiei Naționale, conform Legii nr. 165/2013, iar în măsura în care a fost înaintată deja, urmează ca A.V.A.S.

să se conformeze dispozițiilor ultimei reglementări legale menționate. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal reclamantul T.L. și pârâta A.A.A.S. Prin motivele sale de recurs, reclamantul a criticat decizia recurată ca nelegală, fără a indica expres vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Reclamantul a expus situația de fapt și soluțiile pronunțate în ciclul procesual anterior, susținând că între cele două decizii din apel nu există diferențe de conținut. Reclamantul a precizat că revendică întreaga suprafață de 3352 mp, arător, casă și curte, a căror restituire a solicitat prin notificările din 13 octombrie 2001. Expunând modul în care s-a făcut exproprierea imobilelor ce i-au aparținut în proprietate, reclamantul a arătat că s-a preluat doar suprafața de 2813 mp, contrar celor reținute de instanța de apel.

Celelalte critici au vizat concluziile expertizei tehnice efectuate în faza procesuală a apelului și faptul că nu a fost invitat la privatizarea societății deținătoare. Prin recursul său, pârâta A.A.A.S. a criticat decizia instanței de apel ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește obligarea sa la înaintarea documentației privind acordarea măsurilor compensatorii pentru terenul în suprafață de 2715 mp, nr. topografic X2, casă și teren în suprafață de 539 mp din nr. topografic nr. X3, cartea funciară Satu Mare, Secretariatului Comisiei Naționale, conform Legii nr. 165/2013. Recurenta pârâtă a susținut că procedura administrativă reglementata de prevederile Legii nr. 10/2001 republicate trebuia să fie suspendată de drept, în conformitate cu dispozițiile art 46 alin. (2), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni.

Pe cale de excepție, recurenta pârâtă a solicitat să se constate necompetența sa în soluționarea notificărilor cu privire la imobilele construcții demolate, raportat la dispozițiile art. 10 și art. 32 în Legea nr. 10/2001 republicată. La 24 ianuarie 2014, reclamantul T.L. a depus o completare a motivelor de recurs. Intimatul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, a formulat întâmpinare la recursul reclamantului, solicitând respingerea acestuia. La prima zi de înfățișare, Curtea a invocat din oficiu nulitatea recursului reclamantului pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului reclamantului, invocată din oficiu, Curtea urmează să o admită pentru considerentele ce succed: Conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor prin identificarea unora dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată, raportat la motivele de recurs invocate.

Numai indicarea greșită a motivelor de recurs obligă instanța la o încadrare corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligație nefiind stabilită în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și 304 C. proc. civ., întrucât nu numai că nu a indicat expres niciunul dintre cazurile de modificare sau casare limitativ prevăzute de lege, însă nu a formulat nicio critică explicită împotriva deciziei recurate, ce s-ar putea încadra în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția pronunțată nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului și, în consecință, nu permite instanței de recurs să cenzureze decizia curții de apel. Susținerile recurentului, nestructurate din punct de vedere juridic nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., vizând exclusiv modul în care instanțele au stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate. Criticile vizând concluziile pretins eronate ale expertizei efectuate cu ocazia rejudecării apelului, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care art. 304 pct 11 C. proc. civ. a fost abrogat, Totodată, se va reține că memoriul de completare a motivelor de recurs depus de reclamant la 24 ianuarie 1014 a fost înregistrat cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. și nici nu cuprinde motive de ordine publică care ar putea fi puse în discuție și din oficiu, astfel că nu poate fi examinat. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că, în ceea ce privește recursul reclamantului, operează sancțiunea nulității, conform dispozițiilor art. 306 C. proc. civ. Examinând recursul pârâtei A.A.A.S., raportat la motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed: Critica formulată prin primul motiv de recurs, vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi primită.

Potrivit dispoziției legale menționate, procedura de restituire începută în temeiul prevederilor legii speciale este suspendată până la soluționarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a acțiunilor formulate în temeiul art. 45 și art. 47. Raportat la obiectul cererii introductive și având în vedere că nu s-a solicitat anularea actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare, Curtea va constata că nu opera suspendarea de drept a procedurii administrative reglementate de prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum a susținut recurenta pârâtă. Totodată, se va reține că depunerea documentelor pe care se întemeiază notificările reclamantului doar în fotocopie, nu poate constitui un motiv care să conducă la suspendarea litigiului.

Cea de-a doua critică formulată de recurenta A.V.A.S. vizând pretinsa necompetență de a soluționa notificări cu privire la imobilele construcții demolate, raportat la dispozițiile art. 10 și art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată este, de asemenea, nefondată. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, „în situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează, potrivit art. 10 sau art. 11, prin dispoziție motivată a primarului unității administrativ-teritoriale, în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al Municipiului București”. În condițiile în care, prin dispozitivul deciziei menționate s-a înlăturat obligația A.V.A.S.

la despăgubiri, în sarcina acesteia dispunându-se doar obligația de a înainta documentația privind acordarea măsurilor compensatorii Secretariatului Comisiei Naționale, conform Legii nr. 165/2013 de modificare a Legii nr. 247/2005, această critică este lipsită, în realitate, de interes. Mai mult, acordarea despăgubirilor pentru casa și construcțiile demolate a făcut obiectul altei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 1072001, respectiv al dispoziției din 29 martie 2007 emise de Primăria Municipiului Satu Mare, iar nu al deciziei din 2007 emisă de SC C.M. SA doar cu privire la terenuri, contestată în prezenta cauză. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și va respinge recursul pârâtei A.V.A.S. (în prezent A.A.A.S.) ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul T.L. împotriva deciziei nr. 52/AP din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2014.