ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5795/2007

Asupra recursurilor de față:

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 75 D din 7 martie 2005 Tribunalul Satu Mare a respins contestația formulată

de reclamanta M.M. în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001 și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de B.F. și G.F. reținând că nici

reclamanta și nici antecesorul intervenientelor nu au fost proprietarii

tabulari ai imobilului în litigiu. Potrivit înscrierilor din C.F. 1716 Certeze

imobilul de sub nr. top 1053/3 în suprafață de 3226 mp, proprietatea Statului

Român a fost transcris din C.F. 285 Certeze și s-a dezmembrat în două, nr. top

1053/100 în suprafață de 209 mp și 1053/101 în suprafață de 3017 mp. La rândul

său , imobilul de sub nr. top 1053/101 s-a dezmembrat prin sentința civilă nr.

599/1998 a Judecătoriei Negrești Oaș în nr. top 1053/101/a, în suprafață de 200

mp și nr. top 1053/101/b în suprafață de 2817 mp.

B.V. nu este

proprietarul tabular asupra imobilului de sub nr. top 1053/3 din care a fost

dezmembrat ulterior nr. top 1053/101, așa cum s-a susținut, ci asupra terenului

de sub nr. top 1053/91. Drept urmare, nici reclamanta și nici intervenientele

nu sunt îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea

10/2001 pentru imobilul de sub nr. top 1053/101 sau nr. top1053/101/b rămas în

urma dezmembrării, întrucât nu au dovedit dreptul de proprietate al

antecesorilor lor.

Împotriva

sentinței au declarat apel reclamanta și intervenientele.

În apelul

declarat de reclamanta M.M. s-a susținut că este posibilă restituirea

suprafeței de teren libere și acordarea de despăgubiri pentru diferență deoarece

terenul respectiv i-a fost dat ca zestre de către proprietarul tabular B.V.

Intervenientele

B.F. și G.F. au susținut în motivarea apelului că proprietarul tabular B.V. l-a

înzestrat pe fiul său B.G., soțul și respectiv fiul intervenientelor, cu acest

teren pe care B.G. a edificat ulterior o construcție. Terenul a fost preluat de

stat, iar pe acesta s-a amplasat școala generală din localitate.

Curtea de

Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 120 A din 4 iulie 2006 a admis apelurile,

a schimbat în tot sentința în sensul admiterii acțiunii și a cererii de

intervenție, a constatat că reclamanta și intervenientele sunt îndreptățite la

acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. 1716 Certeze

nr. top 1053/101 și a obligat pârâtul să se conformeze dispozițiilor art. 16

din Legea 247/2005, respectiv să înainteze documentele aferente cererilor

reclamantei și intervenientelor la Comisia Centrală de Evaluare a

Despăgubirilor.

În

considerentele deciziei s-a reținut că potrivit concluziilor raportului de

expertiză topo efectuată în cauză terenul pe care este situată școala din

localitate a fost preluat de la antecesorul părților, B.V., tatăl reclamantei

și socrul respectiv bunicul intervenientelor.

Terenul a

fost înscris în favoarea Statului Român, iar în prezent, pe teren funcționează

o școală, imobilul fiind trecut în domeniul public al comunei Certeze.

Terenul nu

poate fi restituit în natură deoarece este inclus în curtea școlii, iar

supraedificatele nu au fost preluate de la antecesorul părților. Prin urmare

părțile au dreptul la acordarea măsurilor reparatorii, în cotele de moștenire

ce le revin potrivit dreptului comun. Procedura acordării despăgubirilor se va

desfășura conform dispozițiilor art. 16 din Legea 247/2005.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recursuri reclamanta, intervenientele și

pârâtul Consiliul Local al Comunei Certeze.

Recurenta

M.M. și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., susținând că este singura îndreptățită la acordarea măsurilor

reparatorii întrucât a dovedit, cu declarațiile martorilor T.I. și S.L., că

tatăl său a înzestrat-o cu terenul în litigiu în anul 1953, teren care a fost

preluat de la dânsa în proprietatea statului. De asemenea, intervenientele nu

au contestat dispoziția prin care s-a respins retrocedarea.

Intervenientele

B.F. și G.F., în motivarea recursului, întemeiat în baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., au solicitat modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în

natură a terenului liber și acordarea despăgubirilor pentru casa demolată

arătând că terenul a constituit proprietatea extratabulară a lui B.G., soțul

intervenientei B.F., fiind primit de la tatăl acestuia B.V.

În motivarea

recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei Certeze s-a învederat

că, în mod greșit au fost admise apelurile declarate de reclamantă și

interveniente, întrucât, din extrasele C.F. depuse la dosar nu rezultă că

antecesorul acestora, respectiv B.V. a fost proprietarul imobilului înscris la

nr. top 1053/101 în suprafață de 3017 mp pe care, în prezent este amplasată

curtea școlii generale din Huta Certeze. Pârâtul nu a indicat temeiul juridic

al recursului, însă analiza criticilor permite încadrarea acestora în pct. 9 al

art. 304 C. proc. civ.

Recursurile

formulate de reclamantă și interveniente sunt nefondate pentru considerentele

care succed.

Pentru a

beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea 10/2001 persoana care se

consideră îndreptățită trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului

pretins.

În acest

sens, art. 23 din Legea 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de

proprietate se pot depune până la data soluționării notificării.

Deoarece

textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate

al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate, înseamnă că aceste

prevederi se întregesc cu cele cuprinse în punctul 23.1 din Normele

Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în conformitate cu care, prin

acte doveditoare se înțelege orice acte translative de proprietate, extras de

carte funciară, istoric de rol fiscal, acte sub semnătură privată încheiate

înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, expertize judiciare

sau extrajudiciare.

În speță au

fost depuse extrase C.F., la filele 171-178 ale dosarului de fond, însă din

conținutul acestora nu rezultă că B.V., autorul comun al recurentei și

intervenientelor a fost proprietarul terenului în litigiu, înscris în C.F. 1716

Certeze cu nr. top 1053/101 în suprafață de 3017 mp, ci al altor două parcele

de teren, de 578 mp și 529 mp, înscrise în C.F. 285 cu nr. top 1053/91 și

respectiv C.F. 1696 cu nr. top 1053/89, care nu au legătură cu prezenta cauză.

Părțile, în

lipsa actelor doveditoare prevăzute de H.G. 250/2007, puteau proba dreptul de

proprietate asupra terenului și cu actul de preluare abuzivă, potrivit

dispozițiilor art. 24 din Legea 10/2001 care instituie o prezumție relativă

conform căreia, până la proba contrară, existența și întinderea dreptului de

proprietate se presupune a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritate

prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Dar, la

dosarul cauzei nu s-a depus actul de preluare abuzivă a imobilului în

proprietatea statului, așa încât prezumția nu poate opera.

Declarațiile

autentice ale martorilor T.I. și S.L., menționate în motivarea recursului

reclamantei, sunt irelevante în cauză întrucât acestea atestă doar o situație

de fapt și nu pot constitui o dovadă a dreptului de proprietate în sensul prevederilor

H.G. 250/2007 sau ale dreptului comun.

Nici

raportul de expertiză nu poate fi reținut. În concluziile expertului s-a

menționat doar că există identitate între terenul solicitat de părți și cel

înscris în C.F. 1716 cu nr. top 1053/101, fără a se stabili cu exactitate dacă

terenul a aparținut autorului părților.

Cum, în

speță nu s-a dovedit că B.V., antecesorul părților, a fost proprietarul tabular

al terenului pretins, recursurile declarate de reclamantă și interveniente se

vor respinge.

Întrucât critica

inserată în motivarea recursului formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei

Certeze vizează tocmai nedovedirea dreptului de proprietate, în temeiul art.

312 alin. (2) C. proc. civ. recursul pârâtului se va admite, iar decizia

atacată se va modifica, în sensul respingerii apelurilor declarate de

reclamantă și interveniente.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta M.M. și intervenientele B.F. și G.F. împotriva deciziei

civile nr. 120 A din 4 iulie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Local al comunei Certeze împotriva aceleiași decizii pe care o

modifică în sensul că respinge apelurile declarate de reclamantă și interveniente,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2007.