ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3436/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3436/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin plângerea la Legea nr. 10/2001 înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. 5868/2003, reclamanta O.I.

a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Satu Mare, solicitând obligarea pârâtei

să-i restituie în natură terenul liber de construcții aferent topograficului

nr. 180/2 înscris în C.F. 3154 Negrești Oaș, arătând că prin notificarea nr. 3328/2001

a solicitat restituirea în natură a terenului liber de construcții care a fost

proprietatea antecesorilor ei, S.M. și S.A., iar pârâta este persoană juridică

deținătoare a terenului, teren ce a fost cumpărat de A.P.A.P.S.

Prin sentința civilă nr. 252/2004

pronunțată în dosar cu nr. 5868/2003, tribunalul a respins plângerea

reclamantei, reținând că nu a făcut dovada că ar exista o notificare în

condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 cu privire la terenul din litigiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, care a fost admis prin decizia civilă nr. 540/2005 a

Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosar nr. 4086/2004 și hotărârea

Tribunalului Satu Mare a fost desființată cu trimiterea cauzei pentru o nouă

judecare la aceeași instanță, pe considerentul că instanța de fond nu a

cercetat susținerile reclamantei, potrivit cărora imobilul ce a constituit

obiectul notificării este identic cu cel asupra căruia poartă litigiul de față

În această fază procesuală s-a făcut

identificarea topografică a terenului din care a rezultat că imobilul din

litigiu este cuprins în C.F. nr. 3154 Negrești Oaș, nr.top 180/2, proprietar

tabular fiind SC M. SA.

În rejudecare, cauza a fost

soluționată prin sentința civilă nr. 940/2006 prin respingerea acțiunii civile

a reclamantei, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale active a

acesteia și a fost respinsă, fără obiect, excepția nulității absolute a actului

de partaj.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel soluționat prin decizia civilă nr. 140/2007 a Curții

de Apel Oradea, prin admiterea apelului, hotărârea instanței de fond a fost din

nou desființată și trimisă cauza pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, reținând că instanța de fond, în mod greșit, a considerat că reclamanta

nu are legitimare procesuală activă, mai precis că nu a făcut dovada calității

de moștenitor după proprietarul tabular, considerând că, cauza a fost

soluționată pe cale de excepție în mod greșit, fără a se fi cercetat fondul

litigiului.

În rejudecare, prin sentința civilă

nr. 1452/D din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a admis

plângerea reclamantei și s-a dispus restituirea în natură a terenului liber de

construcții în suprafață de 618 mp, înscris în C.F. 3154 Negrești Oaș, nr.top

180/2 în suprafață de 728 mp.

Din considerentele sentinței se

reține că prin decizia nr. 140/2007 a Curții de Apel Oradea a fost stabilită

calitatea moștenitor a reclamantei după proprietarul tabular S.M. în cotă de ½

parte, S.V. fiind înscris alături de acesta în cotă de ½ parte.

Din probatoriul administrat a

rezultat că reclamanta are calitatea de moștenitoare după proprietarul tabular,

înscris în C.F. nr. 2161 Negrești Oaș, iar din cuprinsul C.F. rezultă că

parcela nr.top 180 de sub A+1, în baza adresei nr. 4619/78 a Consiliului Județean

Satu Mare, a fost dezmembrată în nr.top nou 180/1 în suprafață de 3534 mp., în

nr.top 180/2 în suprafață de 782 mp și a fost retranscrisă sub A+2 și 3, iar parcela

cu nr. 180/2 de sub A+3 s-a transcris în C.F. nou deschisă nr. 3154 Negrești

Oaș, în favoarea Statului Român cu titlu juridic schimb cu CAP, iar din C.F.-ul

3154 Negrești Oaș rezultă că proprietar în prezent asupra parcelei 180/2,

transferată aici, este SC M. SA, cu titlu juridic reconstituire în baza H.G.

nr. 834/1991, conform încheierii de C.F. nr. l358/2003.

Din raportul de expertiză întocmit

în cauză în dosarul nr. 4086/2004 al Curții de Apel Oradea a rezultat că

terenul din litigiu a fost identificat ca fiind înscris în C.F.-ul nr. 3154

Negrești Oaș, în nr.top 180/2, având o suprafață de 782 mp, fiind vecin cu

proprietatea reclamantei, respectiv cu terenul ce a fost reconstituit în baza

Legii nr. 18/1991, nr.top 989/2b, căruia în natură îi corespunde teren cu casă

de locuit, iar din schița cu nr. 2, anexă la raport, precum și din conținutul

raportului de expertiză, rezultă că terenul în litigiu se compune astfel: curte

cu suprafața de 186 mp, teren cu construcții în suprafață de 59 mp, drum cu

servitute de trecere cu suprafața de 250 mp, teren liber în suprafață de 122

mp, reprezentând curtea, teren liber în suprafață de 60 mp reprezentând grădină

și teren cu construcții, respectiv fabrica de pâine M. cu suprafața construită

de 105 mp.

Din fișa privind istoricul

privatizării societății deținătoare a terenului rezulta că societatea avea

capital social privat 100% la data de 21 septembrie 2001, iar până la acea dată

în structura acționariatului figura și FPS, care era acționar minoritar, astfel

că instanța a reținut că în cauză sunt incidente

disp. art. 21

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

și, în consecință, tribunalul a dispus restituirea în natură a terenului liber

de construcții.

Faptul că prin sentința civilă nr. 1163/2004

a Judecătoriei Negrești Oaș, rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziile

civile nr. 304/2005 a Curții de Apel Oradea, respectiv nr. 328/2006 a Curții de

Apel Oradea, a fost stabilită în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere

asupra terenului de 250 mp din terenul din litigiu, nu reprezintă un impediment

la restituirea în natură a terenului liber de construcții, având în vedere că

în vecinătatea terenului din litigiu există casa de locuit a reclamantei

împreună cu terenul aferent, care nu avea ieșire la calea publică, iar

notificarea formulată în baza legii era formulată la unitatea

administrativ-teritorială și în curs de soluționare.

Împotriva

sentinței a declarat apel SC M. SA, motivând

că terenul în litigiu a fost cooperativizat inițial iar ulterior el a fost

atribuit antecesoarei în drepturi a societății apelante – I.J.L.M. Satu Mare,

intervenind în anul 1978 un schimb între CAP Negrești și Statul Român, schimb

înscris în C.F. 3154 Negrești, iar reclamantei i s-a asigurat prin compensare

suprafața aflată în prezentul litigiu.

Un al doilea motiv de apel a fost

acela că hotărârea instanței de fond s-a fundamentat pe ideea că la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 societatea apelantă ar fi avut ca

acționar și FPS , astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 10/2001, însă acest aspect nu a fost pus în discuția părților.

În fața instanței de apel au fost

introduși în cauză moștenitorii defunctei reclamante iar, la 12 ianuarie 2009

s-a formulat o cerere de aderare la apel prin care reprezentantul masei

succesorale a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se

dispune restituirea în natura a suprafeței de 667 mp teren.

Instanța de apel a constatat

întemeiată prima critică formulată întrucât, din coroborarea înscrisurilor

existente la dosar – înscrierile din C.F. nr. 3154 și C.F. nr .2161 Negrești

Oaș, cererea lui O.M., soțul reclamantei, de înscriere în GAC cu o suprafață de

2,76 ha teren, formulată la 4 martie 1962, cererea formulată de același

Olteanu Mihai la 13 martie 1991 prin care în temeiul Legii nr. 18/1991 a

solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru un total general de 6,22 ha, făcându-se mențiunea că în intravilan se solicită 20 ari formate din grădina de acasă și

fabrica de pâine, Titlul de proprietate nr. 31-20130 din 14 octombrie 1994 prin

care i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru o suprafața

totala de 6,3463 ha teren, din care în intravilan 1766 mp – se poate trage

concluzia că titlul de proprietate cuprinde în întregime, și chiar mai mult,

suprafața solicitată de antecesorul intimatelor.

Instanța de apel a constatat

întemeiată și cea de-a doua critică a apelantei în sensul că la data intrării

în a Legii nr. 10/2001, societatea fusese în întregime privatizată ca urmare a

încheierii celor două contracte din 23 decembrie 1996 și, respectiv, 14 aprilie

2000, prin acest din urmă contract FPS înstrăinând diferența pe care o mai

deținea de 6,57% din valoarea capitalului social subscris, astfel încât nu sunt

aplicabile în cauză dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, așa cum greșit a reținut prima instanță.

Prin decizia civilă nr. 104/A din 10

iunie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis apelul și a schimbat în întregime hotărârea

instanței de fond, respingându-se plângerea formulată de O.I. și însușită de

moștenitorii acesteia și, corelativ, a respins cererea de aderare la apel

formulată de intimați.

Nemulțumită de soluția pronunțată de

instanța de apel, reclamanta F.A.R. a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului

intimatei-pârâte SC M. SA și admiterii cererii de aderare la apel, cu

consecința admiterii în parte a hotărârii instanței de fond, respectiv a

restituirii în natură a suprafeței de 677 mp, criticând hotărârea recurată

întrucât instanța a schimbat intelesul actelor existente la dosar si a apreciat

greșit că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001.

Cu privire la cererea sa de aderare

la apel, recurenta arată că aceasta este întemeiată, iar în ceea ce privește

titlul preluării de către stat, susține că instanța de apel l-a interpretat

greșit întrucât, în realitate, terenul a fost preluat de la mama sa.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Susținerea potrivit căreia instanța de

apel, în decizia pronunțată ar fi pornit de la ideea că imobilul în discuție a

intrat în posesia statului român cu titlu de schimb cu CAP Negrești Oaș, instanța

concluzionând că ternul a fost cooperativizat nu se poate circumscrie motivului

de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

În realitate, prin modalitatea de

formulare a criticii, recurenta tinde la reevaluarea mijloacelor de probă

administrate de instanțele fondului, ceea ce este însă inadmisibil în raport de

structura și rolul recursului, în cadrul căruia pot fi supuse cenzurii doar

aspectele de legalitate, nu și cele de fapt ale judecății.

Susținerea recurentei în sensul că

în cauza au aplicabilitate prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

nu poate fi primită întrucât, prin contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. 1612 din 23 decembrie 1996 și nr. DMM din 14 aprilie 2000, intervenite

între FPS și SC M. SA s-a fãcut dovada cã la data intrãrii

în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea pârâtã era integral

privatizatã, statul nemaiavând nicio acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.

(1) și alin. (2) din capitolul III al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic

al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989,

republicată, “ imobilele – terenuri și construcții preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a

prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o

societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație

cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi

restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. “

”Prevederile alin. (1) sunt

aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau

locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al

unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale

deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a

cărui restituire în natură este cerută. ”

Pentru corecta soluționare a cererii

de restituire în natură a imobilului în discuție, instanța de apel, pe bază de

dovezi certe a stabilit data la care pârâta SC M. SA, s-a privatizat, respectiv

data la care pârâta a încetat de a mai fi o societate comercială la care statul

sau o altă autoritate publică a încetat de a mai fi acționar sau asociat

majoritar, iar din analiza acestor elemente, în mod just s-a conchis conchis că

pârâta SC M. SA deține un titlu legal asupra imobilului și că dobândirea

bunului, prin stabilirea datei și a condițiilor în care statul a încetat de a

mai fi acționar majoritar, s-a făcut cu bună credință.

Un argument în plus că textul de

lege invocat de recurentă nu are aplicabilitate în ceea ce privește bunurile din

patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat sunt și dispozițiile

art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora, “

Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor

solicitate. Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care

imobilele au fost înstrăinate”.

Ori, în cauza pendinte se observă că

instituția despăgubirilor nu poate opera câtă vreme din probatoriul administrat

a rezultat că autorului antecesoarei i s-a restituit, conform titlului de

proprietate ce cuprinde și suprafața solicitată.

Prin urmare, legiuitorul, fără a

face distincție după cum imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil, a

exceptat această categorie de bunuri de la restituirea în natură, societatea

comercială devenind proprietara acestuia de la data transferului integral al

acțiunilor.

Privatizarea societăților comerciale

s-a realizat prin transferul integral al acțiunilor sau al părților sociale

deținute de stat în capitalul social al acestuia, către persoanele fizice sau

persoanele juridice de drept privat, altele decât societățile comerciale cu

capital total sau parțial de stat, prevăzute în art. 21 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință, a obliga

societatea comercială, privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

să restituie imobilele echivalează cu o expropriere forțată încălcându-se,

astfel, dispozițiile art. 480

C. civ., ale art. 41 alin. (2) teza

I-a și alin. (3) din Constituție precum și ale art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale potrivit cărora “ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul

la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa

decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și

de principiile generale ale dreptului internațional.”

Se va face aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., în ce privește cheltuielile de judecată efectuate de

intimata-pârâtă SC M. SA în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta F.A.R. împotriva deciziei civile nr. 104 A din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Obligă recurenta la 4.344 lei

reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC M. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.