ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4093/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 iulie 2002, reclamanta SC M.S. SA Negrești Oaș a chemat în judecată pe pârâții O.A. și O.E. solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 152 din 18 ianuarie 2002 și rectificarea înscrierilor din C.F. 196 de sub. B 4 cu restabilirea situației anterioare; să se dispună dezmembrarea nr. top. 802/3/ în două parcele topografice noi, notate cu 802/3/1 și 802/3/2 conform schiței; să se dispună deschiderea unei noi coli de cate funciară și transcrierea nr. top noi 802/2/1 din C.F. 196 nedefinitiv Botiz în noua coală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 7046 din 4 octombrie 2002 dată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 6789/2002 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, reținându-se că litigiul este comercial. Prin sentința nr. 2735/ LC din 9 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 5519/2002, s-a admis excepția lipsei concilierii directe și s-au respins ca premature atât acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă, în considerarea prevederilor art. 720 1 C. proc. civ. Recursul declarat de SC M.S. SA Negrești împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 289/C/2003 din 24 aprilie 2003 pronunțată în dosarul nr. 1222/C/2003, de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Prin aceeași decizie, sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că obiectul acțiunii este neevaluabil în bani. Prin sentința nr. 327/ LC din 11 iulie 2005 dată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 2614/2003, s-a respins atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtei reclamante SC U.C.P.

SRL Satu Mare pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiate de reclamanta – pârâtă la 27 septembrie 1994 sub numărul de înstrăinare 30, respectiv la data de 5 iunie 2000. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că reclamanta a invocat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare, considerând că pârâta cu rea credință și-a intabulat terenul cumpărat de ea anterior, prin antecontracte de vânzare – cumpărare, motivul nulității fiind eroarea asupra naturii și întinderii obiectului contractului, determinată de fraudă și rea credință, aspecte ce au fost precizate în ședința publică din 13 noiembrie 2003. S-a constatat, în urma probatoriilor administrate că nu a fost dovedită reaua credință a pârâtei SC C.P.

SRL și nici încălcarea dispozițiilor legale sancționate cu nulitatea absolută în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 152 din 18 ianuarie 2002. Cu privire la antecontractele de vânzare – cumpărare încheiate de reclamantă și pârâți s-a reținut că nu au efectul transferului dreptului de proprietate și că, reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au format obiectul acestor acte, astfel că nu poate solicita dezmembrarea și intabularea într-o nouă coală C.F. De asemenea, s-a considerat că efectele antecontractelor nu au contravenit și nu au cauzat prejudicii vreuneia dintre părți, întrucât nu au produs și nu puteau produce efecte contrare legii cât timp nu a avut loc transferul dreptului de proprietate.

Împotriva sentinței au declarat apel SC M.S. SA și SC U.C.P. SRL, iar prin decizia nr. 43/ C 2006 – A din 28 martie 2006 dată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4246/C/2005 s-a respins excepția de tardivitate a apelului declarat de SC M.S. SA, precum și excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamantei. Prin aceeași decizie, apelurile au fost admise ca fondate desființându-se sentința și trimițându-se cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului a reținut că, în raport de dispozițiile art. 104 C. proc. civ., conform cu care actele expediate prin poștă se socotesc împlinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, apelul este formulat în termen.

S-a constatat că sentința a fost comunicată către SC M.S. SA la data de 20 iulie 2005, iar potrivit ștampilei poștei, motivele au fost depuse la 4 august 2005 și nu 5 august 2005, data la care plicul a ajuns la destinație. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active și a interesului s-a considerat că față de susținerea că a dobândit anterior terenul în litigiu, reclamanta justifică un interes, iar în condițiile în care invocă nulitatea absolută, aceasta putând fi invocată de orice persoană care are un interes, reclamanta are calitate procesuală activă. De asemenea, s-a mai reținut că în urma decesului pârâtului O.A. junior nu au fost introduși în cauză toți moștenitorii, respectiv O.I.T., iar potrivit art. 243 1 pct. 1 C. proc.

civ., sentința trebuia să fie pronunțată în contradictoriu șu cu acesta. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC U.C.P. SRL Satu Mare care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a arătat următoarele: - Decizia atacată este nelegală cu privire la soluționarea excepției tardivității apelului întrucât motivele de recurs au fost predate la oficiul poștal, la data de 4 august 2005, astfel că, în raport de data comunicării deciziei, 20 iulie 2005, și de prevederile art. 104 și 101 C. proc. civ., termenul legal de 15 zile pentru promovarea apelului a fost depășit. Pârâta consideră că apelul nu a fost predat la oficiul poștal înainte de împlinirea termenului și drept urmare, instanța apelului trebuia să constate că, acesta este tardiv.

- Decizia este nelegală sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active și a interesului în promovarea acțiunii. Se susține că atât timp cât prin cele două antecontracte de vânzare – cumpărare nu s-a transferat dreptul de proprietate, acestea fiind și depășite ca termene și, cât timp reclamanta este un terț față de contractul de vânzare cumpărare, aceasta nu are calitate procesuală activă și nici nu justifică un interes în promovarea acțiunii. - Decizia instanței de apel este nelegală în privința reținerii faptului că se impunea introducerea în cauză și a moștenitorului O.I.T., fapt ce a condus în mod eronat și nelegal la desființarea sentinței de fond. Se susține că, instanța apelului nu a luat în considerare faptul că numitul O.I.T.

este un moștenitor renunțător și că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză. Analizând decizia atacată prin prima criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Astfel, instanța apelului a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare urmare constatării faptului că în cauză nu au fost introduși toți moștenitorii pârâtului O.A. senior pentru ca acțiunea să se soluționeze în contradictoriu cu aceștia, fiind omis numitul O.T., în calitate de descendent gr. I al defunctului. Cum, în această fază procesuală, numitul O.T.

a depus la dosar două declarații autentificate sub nr. 2161 din 15 iunie 1998 și respectiv 4802 din 5 decembrie 2006 prin care face dovada renunțării atât la succesiunea mamei, O.E., cât și la cea a tatălui, O.A., aspecte susținute și în fața instanței de apel dar care nu au fost luate în considerare și cum, motivul desființării sentinței fondului a constat tocmai în faptul că nu s-a luat în considerare calitatea de renunțător a acestuia, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este nelegală și că se impunea ca apelul să fie soluționat în fond. În atare situație se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului ocazie cu care se vor avea în vedere dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc.

civ., referitoare la celelalte motive invocate de recurentă în fața instanței de recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC U.C.P. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 43/ C din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea în fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2006.