ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4093/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

10 iulie 2002, reclamanta SC M.S. SA Negrești Oaș a chemat în judecată pe

pârâții O.A. și O.E. solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a

contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 152 din 18 ianuarie

2002 și rectificarea înscrierilor din C.F. 196 de sub. B 4 cu restabilirea

situației anterioare; să se dispună dezmembrarea nr. top. 802/3/ în două

parcele topografice noi, notate cu 802/3/1 și 802/3/2 conform schiței; să se

dispună deschiderea unei noi coli de cate funciară și transcrierea nr. top noi

802/2/1 din C.F. 196 nedefinitiv Botiz în noua coală, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința nr. 7046 din 4

octombrie 2002 dată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 6789/2002 s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare,

reținându-se că litigiul este comercial.

Prin sentința nr. 2735/ LC

din 9 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 5519/2002,

s-a admis excepția lipsei concilierii directe și s-au respins ca premature atât

acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta –

reclamantă, în considerarea prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

Recursul declarat de SC M.S.

SA Negrești împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 289/C/2003 din 24

aprilie 2003 pronunțată în dosarul nr. 1222/C/2003, de Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ. Prin aceeași decizie, sentința a

fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că obiectul

acțiunii este neevaluabil în bani.

Prin sentința nr. 327/ LC

din 11 iulie 2005 dată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 2614/2003, s-a

respins atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtei

reclamante SC U.C.P. SRL Satu Mare pentru constatarea nulității absolute a

contractelor de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiate de

reclamanta – pârâtă la 27 septembrie 1994 sub numărul de înstrăinare 30,

respectiv la data de 5 iunie 2000.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța fondului a reținut că reclamanta a invocat nulitatea absolută parțială

a contractului de vânzare cumpărare, considerând că pârâta cu rea credință și-a

intabulat terenul cumpărat de ea anterior, prin antecontracte de vânzare –

cumpărare, motivul nulității fiind eroarea asupra naturii și întinderii

obiectului contractului, determinată de fraudă și rea credință, aspecte ce au

fost precizate în ședința publică din 13 noiembrie 2003.

S-a constatat, în urma

probatoriilor administrate că nu a fost dovedită reaua credință a pârâtei SC C.P.

SRL și nici încălcarea dispozițiilor legale sancționate cu nulitatea absolută

în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 152 din 18

ianuarie 2002.

Cu privire la

antecontractele de vânzare – cumpărare încheiate de reclamantă și pârâți s-a

reținut că nu au efectul transferului dreptului de proprietate și că,

reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor care au format obiectul acestor acte, astfel că nu poate solicita

dezmembrarea și intabularea într-o nouă coală C.F.

De asemenea, s-a considerat că

efectele antecontractelor nu au contravenit și nu au cauzat prejudicii vreuneia

dintre părți, întrucât nu au produs și nu puteau produce efecte contrare legii

cât timp nu a avut loc transferul dreptului de proprietate.

Împotriva sentinței au

declarat apel SC M.S. SA și SC U.C.P. SRL, iar prin decizia nr. 43/ C 2006 – A

din 28 martie 2006 dată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4246/C/2005 s-a respins excepția de

tardivitate a apelului declarat de SC M.S. SA, precum și excepția lipsei

calității procesuale active și a interesului reclamantei.

Prin aceeași decizie,

apelurile au fost admise ca fondate desființându-se sentința și trimițându-se

cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța apelului a reținut că, în raport de dispozițiile art. 104 C. proc.

civ., conform cu care actele expediate prin poștă se socotesc împlinite în

termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea

lui, apelul este formulat în termen. S-a constatat că sentința a fost

comunicată către SC M.S. SA la data de 20 iulie 2005, iar potrivit ștampilei

poștei, motivele au fost depuse la 4 august 2005 și nu 5 august 2005, data la

care plicul a ajuns la destinație.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale active și a interesului s-a considerat că față de

susținerea că a dobândit anterior terenul în litigiu, reclamanta justifică un

interes, iar în condițiile în care invocă nulitatea absolută, aceasta putând fi

invocată de orice persoană care are un interes, reclamanta are calitate

procesuală activă.

De asemenea, s-a mai reținut

că în urma decesului pârâtului O.A. junior nu au fost introduși în cauză toți

moștenitorii, respectiv O.I.T., iar potrivit art. 243

1

pct. 1 C.

proc. civ., sentința trebuia să fie pronunțată în contradictoriu șu cu acesta.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâta SC U.C.P. SRL Satu Mare care a invocat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a arătat

următoarele:

- Decizia atacată este

nelegală cu privire la soluționarea excepției tardivității apelului întrucât

motivele de recurs au fost predate la oficiul poștal, la data de 4 august 2005,

astfel că, în raport de data comunicării deciziei, 20 iulie 2005, și de

prevederile art. 104 și 101 C. proc. civ., termenul legal de 15 zile pentru

promovarea apelului a fost depășit.

Pârâta consideră că apelul

nu a fost predat la oficiul poștal înainte de împlinirea termenului și drept

urmare, instanța apelului trebuia să constate că, acesta este tardiv.

- Decizia este nelegală sub

aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active și a

interesului în promovarea acțiunii.

Se susține că atât timp cât

prin cele două antecontracte de vânzare – cumpărare nu s-a transferat dreptul

de proprietate, acestea fiind și depășite ca termene și, cât timp reclamanta

este un terț față de contractul de vânzare cumpărare, aceasta nu are calitate

procesuală activă și nici nu justifică un interes în promovarea acțiunii.

- Decizia instanței de apel

este nelegală în privința reținerii faptului că se impunea introducerea în

cauză și a moștenitorului O.I.T., fapt ce a condus în mod eronat și nelegal la

desființarea sentinței de fond.

Se susține că, instanța

apelului nu a luat în considerare faptul că numitul O.I.T. este un moștenitor

renunțător și că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Analizând decizia atacată

prin prima criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța apelului a

dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare urmare

constatării faptului că în cauză nu au fost introduși toți moștenitorii

pârâtului O.A. senior pentru ca acțiunea să se soluționeze în contradictoriu cu

aceștia, fiind omis numitul O.T., în calitate de descendent gr. I al

defunctului.

Cum, în această fază

procesuală, numitul O.T. a depus la dosar două declarații autentificate sub nr.

2161 din 15 iunie 1998 și respectiv 4802 din 5 decembrie 2006 prin care face

dovada renunțării atât la succesiunea mamei, O.E., cât și la cea a tatălui, O.A.,

aspecte susținute și în fața instanței de apel dar care nu au fost luate în

considerare și cum, motivul desființării sentinței fondului a constat tocmai în

faptul că nu s-a luat în considerare calitatea de renunțător a acestuia, Înalta

Curte constată că decizia instanței de apel este nelegală și că se impunea ca

apelul să fie soluționat în fond.

În atare situație se impune,

în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., admiterea recursului și

casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță

pentru soluționarea pe fond a apelului ocazie cu care se vor avea în vedere

dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la celelalte motive

invocate de recurentă în fața instanței de recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC U.C.P. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 43/ C din 28 martie 2006

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

soluționarea în fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2006.