ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1337/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 185/2005 la Tribunalul Prahova, reclamanta SC P.L. SA Ploiești a chemat în judecată pârâta SC D.I. SRL solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare din 12 octombrie 2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare menționat, pârâta s-a obligat să-i vândă și să-i monteze uși industriale la investiție. Cu ocazia prezentării soluției de montaj a constatat că pârâta nu-și poate îndeplini corespunzător obligația asumată prin contract, prin dispoziție de șantier comunicându-i-se imposibilitatea montării ușilor de acces potrivit soluției propuse de pârâtă.

Montarea ușilor direct pe structura metalică afecta structura de rezistență motiv pentru care era necesară o structură metalică suplimentară și costuri suplimentare. Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 314 din 25 mai 2005 a admis acțiunea, a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare ca urmare a renunțării beneficiarului și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 113.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a renunțat la executarea contractului motivat de faptul că montarea ușilor nu ar fi fost posibilă fără realizarea unei structuri suplimentare, și față de împrejurarea că a încheiat un alt contract cu o altă societate comercială.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC D.I. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivare, apelanta a susținut că instanța a soluționat cauza ținând cont de o clauză expresă contractuală de renunțare, însă aceste dispoziții produc efecte după încheierea validă a contractului, că potrivit contractului, dimensiunile golului trebuiau asigurate de către reclamantă și că prin fapta proprie reclamanta a refuzat executarea contractului. Prin decizia nr. 249 din 10 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că montarea ușilor la obiectiv nu era posibilă a fi executată decât pe structura metalică existentă, fără a fi afectată siguranța clădirii, așa cum propusese apelanta – pârâtă și din această cauză s-a făcut de către o altă formă executarea structurii metalice suplimentare, și că reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului pentru cauze ulterioare, rezultând din neexecutarea obligației unuia dintre părți, din cauze neimputabile acesteia. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC D.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, reclamanta a susținut că deși reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă, instanța de dispus rezilierea contractului, sens în care instanța a acordat intimatei reclamante ceea ce nu a cerut, că s-a reținut greșit situația de fapt, obligația de pregătire la golului la ușă aparținând beneficiarului, iar din expertiza efectuată în cauză de experții L.A.

și I.M., rezultă clar că lucrările au fost efectuate cu altă societate în condiții identice cu cele stabilite prin contractul încheiat cu pârâta, că deși s-a emis o factură pentru plata avansului, reclamanta nici până în acest moment nu a achitat avansul și că anterior promovării prezentei acțiuni, pârâta s-a adresat Judecătoriei Ploiești cu o cerere având ca obiect obligarea la executarea contractului și plata avansului și că din probatoriile administrate nu rezultă nici un motiv de desființare a contractului. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

În speță, acțiunea a avut un obiect strict determinat, rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare din 12 octombrie 2005 întemeiată pe dispozițiile art. 1020 C. civ., iar instanța s-a pronunțat cu privire la acesta. Instanța s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investită, astfel cum a fost determinată de reclamant constatând rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu execuție instantanee, și nu rezilierea, care se aplică în cazul neexecutării unor contracte cu executare succesivă, ceea ce nu este cazul în speță. Nici cel de al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanțele aplicând corect în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs dispozițiile art. 1020 C. civ.

și art. 1021 C. civ., potrivit cărora în contractele sinalagmatice cu execuție imediată când una din părți nu-și îndeplinește obligația, cealaltă parte poate cere desființarea contractului, condiția rezolutorie fiind subînțelesă. Restul criticilor referitoare la modul de apreciere a probelor vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate. Ori în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs a aspectelor menționate, situație în care hotărârile anterioare nu mai pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere. Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

Instanța constatând culpa procesuală a recurentei pârâte, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. va obliga la 500 RON, reprezentând dreptul de judecată către intimata reclamantă SC P.L. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC D.I. SRL, împotriva deciziei nr. 249 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Obligă pârâta SC D.I. SRL la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei – reclamante SC P.L. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.