ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1337/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 185/2005

la Tribunalul Prahova, reclamanta SC P.L. SA Ploiești a chemat în judecată

pârâta SC D.I. SRL solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de

vânzare – cumpărare din 12 octombrie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare menționat, pârâta s-a obligat

să-i vândă și să-i monteze uși industriale la investiție. Cu ocazia prezentării

soluției de montaj a constatat că pârâta nu-și poate îndeplini corespunzător

obligația asumată prin contract, prin dispoziție de șantier comunicându-i-se

imposibilitatea montării ușilor de acces potrivit soluției propuse de pârâtă.

Montarea ușilor direct pe structura metalică afecta structura de rezistență

motiv pentru care era necesară o structură metalică suplimentară și costuri

suplimentare.

Tribunalul Prahova, prin sentința nr.

314 din 25 mai 2005 a admis acțiunea, a constatat rezoluțiunea contractului de

vânzare – cumpărare ca urmare a renunțării beneficiarului și a obligat pârâta

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 113.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta a renunțat la executarea contractului motivat de faptul

că montarea ușilor nu ar fi fost posibilă fără realizarea unei structuri

suplimentare, și față de împrejurarea că a încheiat un alt contract cu o altă

societate comercială.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC D.I. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în

tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivare, apelanta a susținut că

instanța a soluționat cauza ținând cont de o clauză expresă contractuală de

renunțare, însă aceste dispoziții produc efecte după încheierea validă a

contractului, că potrivit contractului, dimensiunile golului trebuiau asigurate

de către reclamantă și că prin fapta proprie reclamanta a refuzat executarea

contractului.

Prin decizia nr. 249 din 10

octombrie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut că montarea ușilor la obiectiv nu era posibilă a fi executată decât

pe structura metalică existentă, fără a fi afectată siguranța clădirii, așa cum

propusese apelanta – pârâtă și din această cauză s-a făcut de către o altă

formă executarea structurii metalice suplimentare, și că reclamanta a solicitat

rezoluțiunea contractului pentru cauze ulterioare, rezultând din neexecutarea

obligației unuia dintre părți, din cauze neimputabile acesteia.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta SC D.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în

sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, reclamanta

a susținut că deși reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului ca urmare a

neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă, instanța de

dispus rezilierea contractului, sens în care instanța a acordat intimatei

reclamante ceea ce nu a cerut, că s-a reținut greșit situația de fapt,

obligația de pregătire la golului la ușă aparținând beneficiarului, iar din

expertiza efectuată în cauză de experții L.A. și I.M., rezultă clar că

lucrările au fost efectuate cu altă societate în condiții identice cu cele

stabilite prin contractul încheiat cu pârâta, că deși s-a emis o factură pentru

plata avansului, reclamanta nici până în acest moment nu a achitat avansul și

că anterior promovării prezentei acțiuni, pârâta s-a adresat Judecătoriei

Ploiești cu o cerere având ca obiect obligarea la executarea contractului și

plata avansului și că din probatoriile administrate nu rezultă nici un motiv de

desființare a contractului.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Motivul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât instanțele nu s-au

pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

În speță, acțiunea a avut un obiect

strict determinat, rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare din 12

octombrie 2005 întemeiată pe dispozițiile art. 1020 C. civ., iar instanța s-a

pronunțat cu privire la acesta.

Instanța s-a pronunțat în limitele

cererii cu care a fost investită, astfel cum a fost determinată de reclamant

constatând rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu execuție

instantanee, și nu rezilierea, care se aplică în cazul neexecutării unor

contracte cu executare succesivă, ceea ce nu este cazul în speță.

Nici cel de al doilea motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat,

instanțele aplicând corect în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă

în recurs dispozițiile art. 1020 C. civ. și art. 1021 C. civ., potrivit cărora

în contractele sinalagmatice cu execuție imediată când una din părți nu-și

îndeplinește obligația, cealaltă parte poate cere desființarea contractului,

condiția rezolutorie fiind subînțelesă.

Restul criticilor referitoare la

modul de apreciere a probelor vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii

recurate.

Ori în condițiile abrogării pct. 11

al art. 304 C. proc. civ. nu mai există temei legal pentru cenzurarea în recurs

a aspectelor menționate, situație în care hotărârile anterioare nu mai pot fi

supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.

Pentru considerentele expuse în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul ca nefondat.

Instanța constatând culpa procesuală

a recurentei pârâte, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. va

obliga la 500 RON, reprezentând dreptul de judecată către intimata reclamantă

SC P.L. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC D.I. SRL, împotriva deciziei nr. 249 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat.

Obligă pârâta SC D.I. SRL la plata

sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei –

reclamante SC P.L. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2006.