ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1027/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Decizia civilă nr. 2099 din 9 octombrie 2013 Tribunalul Iași, secția I civilă a respins cererea de recurs formulată de reclamanții O.N. și O.J. împotriva Sentinței civile nr. 2874 din 16 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț și a obligat recurenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 RON către intimatul P.G. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în cadrul Dosarului nr. 19/279/2004 finalizat cu pronunțarea la data de 5 aprilie 2007 a Sentinței civile nr. 1453, Judecătoria Piatra-Neamț a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant P.G. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți O.N.

și O.J., pe care i-a obligat să îi lase pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 312 mp situată în punctul Scăricica, comuna Pângărați, județul Neamț, delimitată pe conturul D.C.F.G. în expertiza topo efectuată de d-l expert D.T. S-a reținut că pârâtul-reclamant P.G. este titular al dreptului real de proprietate asupra suprafeței de 766 mp din care o porțiune de 312 mp este în uzul reclamanților-pârâți O.N. și O.J. Cererea de recurs formulată de reclamanții O.N. și O.J. împotriva Sentinței civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007 a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 212/RC din 21 februarie 2008 a Tribunalului Neamț. Situației de fapt corect reținută de instanța de fond, Tribunalul Neamț i-a aplicat dispozițiile art. 1169 C. civ.

raportate la art. 480 C. civ. A mai reținut că în prezentul litigiu reclamanții O.N. și O.J. înțeleg să exhibe calitatea lor de titulari ai dreptului real de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren ce a făcut obiect al analizei în cadrul Dosarului nr. 19/279/2004. Concluzia are la bază lucrarea de specialitate efectuată de expert tehnic judiciar J.P., lucrare potrivit căreia suprafața de 312 mp are conturul B - 349 - 116 - 104 - 315 - 200 - 350 - G și ca megieși la N - N.I., la E - O.N. și O.J., la S - Drumul public al satului, la V - P.G.. Arată expertul în răspunsul la obiecțiuni că suprafața de 267 mp în privința căreia se afirmă nelegala posesie a pârâtului P.G.

face parte din terenul în suprafață de 312 mp, teren care a făcut obiectul Sentinței civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007. Verificând îndeplinirea condițiilor identității de părți, obiect și cauză în cele două litigii, tribunalul constată că în ce privește primul element - părțile - în mod corect s-a reținut că spre verificarea îndeplinirii acestei condiții se are în vedere identitatea juridică a acestora. Chiar dacă reclamanții din prezenta acțiune au avut calitatea de pârâți în primul litigiu aceasta nu înseamnă că nu există identitate de părți câtă vreme titulare ale drepturilor litigioase sunt/se pretind a fi aceleași persoane, având doar calitățile inversate. În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material, pretenția concretă ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material.

Și sub aspectul acestui element există identitate în ambele litigii, disputa purtându-se asupra dreptului real de proprietate cu privire la suprafața de 312 mp. Cauza privită ca situație de fapt calificată juridic este aceeași în ambele dosare. Solicitarea făcută în sensul recunoașterii calității de titular al dreptului de proprietate, cu consecințele firești pe care o astfel de calitate le naște în privința exercițiului atributelor dreptului, nu-și poate avea temei decât în dispozițiile art. 480 C. civ. Așa fiind, instanța a constatat incidența excepției autorității de lucru judecat, ceea ce a făcut de prisos analiza celorlalte critici. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire O.N.

și O.J., invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii au susținut că decizia atacată, pronunțată fără cercetarea fondului, este potrivnică Deciziilor civile nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 și nr. 132 din 7 februarie 2005 ale Curții de Apel Bacău, secția civilă, care au fost pronunțate anterior deciziei supuse revizuirii. În aceste condiții, apreciază că Tribunalul Iași nu ar fi putut reține excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra-Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 212/RC din 21 februarie 2008 a Tribunalului Neamț, deoarece în acest fel ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare menționate.

Această soluție a impus modificarea Actului de vânzare-cumpărare nr. 4769 din 27 iunie 1990, ce nu a fost contestat niciodată, care a fost localizat și delimitat faptic prin Decizia civilă nr. 132 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, terenul fiind împărțit egal între coproprietari prin act de partaj voluntar. Revizuenții au depus la dosar hotărârile invocate. Analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care constituie temei al cererii de revizuire, reglementează un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat, instanța pronunță o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie vorba despre una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Altfel spus, tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ., reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți. În cauza de față o asemenea identitate nu există. Astfel, dacă în hotărârea atacată au calitatea de părți reclamanții O.N. și O.J. și pârâtul P.G., în Dosarul nr. 3602/2004 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 132 din 7 februarie 2005, sunt părți reclamanții F.V.

și A.I. și pârâții S.I., O.N. și O.J., iar în Dosarul nr. 325/32/2006 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 O.N. are calitatea de reclamant, iar P.G. de pârât. Așadar identitatea de părți nu se regăsește în primele două dosare. Chiar dacă cu privire la decizia atacată și la Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 se poate reține identitatea de părți, obiectul cererilor în cele trei dosare nu este același, pentru a putea fi invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată - nr. 2099 din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Iași - obiectul cererii îl constituie revendicarea suprafeței de 312 mp teren situat în comuna Pângărați și a căii de acces ocupată, potrivit susținerilor acestora, în mod abuziv de către pârât.

În Dosarul nr. 3602/2004 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 132 din 7 februarie 2005 obiectul cererii îl constituie anularea documentației cadastrale și a numărului cadastral provizoriu 229/2001 sub care s-a înregistrat, privind amplasarea și delimitarea terenului proprietatea indiviză a pârâților O.N. și S.I. În fine, în Dosarul nr. 325/32/2006 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006, cererea introductivă are ca obiect plângerea formulată împotriva Încheierii nr. 20263 din 26 noiembrie 2004 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț. Față de neîntrunirea acestui element al autorității de lucru judecat, cercetarea identității de cauză în cele trei procese nu mai este necesară.

Așadar, constatând lipsa identității de obiect dintre hotărârea supusă revizuirii și celelalte două decizii pretins contrare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții O.N. și O.J. împotriva Deciziei civile nr. 2099 din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - LM