ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1027/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin Decizia civilă nr. 2099 din 9 octombrie

2013 Tribunalul Iași, secția I civilă a respins cererea de recurs formulată de

reclamanții O.N. și O.J. împotriva Sentinței civile nr. 2874 din 16 mai 2012

pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț și a obligat recurenții la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 RON către intimatul P.G.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut că în cadrul Dosarului nr. 19/279/2004 finalizat

cu pronunțarea la data de 5 aprilie 2007 a Sentinței civile nr. 1453,

Judecătoria Piatra-Neamț a admis cererea reconvențională formulată de

pârâtul-reclamant P.G. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți O.N. și O.J., pe

care i-a obligat să îi lase pârâtului-reclamant în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de 312 mp situată în punctul Scăricica, comuna

Pângărați, județul Neamț, delimitată pe conturul D.C.F.G. în expertiza topo

efectuată de d-l expert D.T. S-a reținut că pârâtul-reclamant P.G. este titular

al dreptului real de proprietate asupra suprafeței de 766 mp din care o

porțiune de 312 mp este în uzul reclamanților-pârâți O.N. și O.J.

Cererea de recurs

formulată de reclamanții O.N. și O.J. împotriva Sentinței civile nr. 1453 din 5

aprilie 2007 a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 212/RC din 21 februarie

2008 a Tribunalului Neamț. Situației de fapt corect reținută de instanța de

fond, Tribunalul Neamț i-a aplicat dispozițiile art. 1169 C. civ. raportate la

art. 480 C. civ.

A mai reținut că în

prezentul litigiu reclamanții O.N. și O.J. înțeleg să exhibe calitatea lor de

titulari ai dreptului real de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren

ce a făcut obiect al analizei în cadrul Dosarului nr. 19/279/2004. Concluzia

are la bază lucrarea de specialitate efectuată de expert tehnic judiciar J.P.,

lucrare potrivit căreia suprafața de 312 mp are conturul B - 349 - 116 - 104 -

315 - 200 - 350 - G și ca megieși la N - N.I., la E - O.N. și O.J., la S -

Drumul public al satului, la V - P.G.. Arată expertul în răspunsul la

obiecțiuni că suprafața de 267 mp în privința căreia se afirmă nelegala posesie

a pârâtului P.G. face parte din terenul în suprafață de 312 mp, teren care a

făcut obiectul Sentinței civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007.

Verificând

îndeplinirea condițiilor identității de părți, obiect și cauză în cele două litigii,

tribunalul constată că în ce privește primul element - părțile - în mod corect

s-a reținut că spre verificarea îndeplinirii acestei condiții se are în vedere

identitatea juridică a acestora. Chiar dacă reclamanții din prezenta acțiune au

avut calitatea de pârâți în primul litigiu aceasta nu înseamnă că nu există

identitate de părți câtă vreme titulare ale drepturilor litigioase sunt/se

pretind a fi aceleași persoane, având doar calitățile inversate.

În sfera noțiunii de

obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material,

pretenția concretă ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului

material. Și sub aspectul acestui element există identitate în ambele litigii,

disputa purtându-se asupra dreptului real de proprietate cu privire la

suprafața de 312 mp.

Cauza privită ca

situație de fapt calificată juridic este aceeași în ambele dosare. Solicitarea

făcută în sensul recunoașterii calității de titular al dreptului de

proprietate, cu consecințele firești pe care o astfel de calitate le naște în

privința exercițiului atributelor dreptului, nu-și poate avea temei decât în

dispozițiile art. 480 C. civ.

Așa fiind, instanța a

constatat incidența excepției autorității de lucru judecat, ceea ce a făcut de

prisos analiza celorlalte critici.

Împotriva acestei

decizii au formulat cerere de revizuire O.N. și O.J., invocând dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii

au susținut că decizia atacată, pronunțată fără cercetarea fondului, este

potrivnică Deciziilor civile nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 și nr. 132 din 7

februarie 2005 ale Curții de Apel Bacău, secția civilă, care au fost pronunțate

anterior deciziei supuse revizuirii.

În aceste condiții,

apreciază că Tribunalul Iași nu ar fi putut reține excepția autorității de

lucru judecat a Sentinței civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei

Piatra-Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 212/RC

din 21 februarie 2008 a Tribunalului Neamț, deoarece în acest fel ar fi

încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare menționate.

Această soluție a impus modificarea Actului de vânzare-cumpărare nr. 4769 din

27 iunie 1990, ce nu a fost contestat niciodată, care a fost localizat și

delimitat faptic prin Decizia civilă nr. 132 din 7 februarie 2005 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă, terenul fiind împărțit egal între coproprietari prin

act de partaj voluntar.

Revizuenții au depus

la dosar hotărârile invocate.

Analizând cererea de

revizuire în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru

considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., care constituie temei al cererii de revizuire,

reglementează un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se

autoritatea de lucru judecat, instanța pronunță o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre

să se impună însă cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea

proces, este necesar să fie vorba despre una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Altfel spus, tripla

identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201

C. civ., reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat,

trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în

sens contrar primei judecăți.

În cauza de față o

asemenea identitate nu există.

Astfel, dacă în

hotărârea atacată au calitatea de părți reclamanții O.N. și O.J. și pârâtul

P.G., în Dosarul nr. 3602/2004 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat

Decizia nr. 132 din 7 februarie 2005, sunt părți reclamanții F.V. și A.I. și

pârâții S.I., O.N. și O.J., iar în Dosarul nr. 325/32/2006 al Curții de Apel

Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 O.N. are

calitatea de reclamant, iar P.G. de pârât. Așadar identitatea de părți nu se

regăsește în primele două dosare.

Chiar dacă cu privire

la decizia atacată și la Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 se poate reține

identitatea de părți, obiectul cererilor în cele trei dosare nu este același,

pentru a putea fi invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Astfel, în dosarul în

care s-a pronunțat hotărârea atacată - nr. 2099 din 9 octombrie 2013 a

Tribunalului Iași - obiectul cererii îl constituie revendicarea suprafeței de

312 mp teren situat în comuna Pângărați și a căii de acces ocupată, potrivit

susținerilor acestora, în mod abuziv de către pârât.

În Dosarul nr.

3602/2004 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 132 din 7

februarie 2005 obiectul cererii îl constituie anularea documentației cadastrale

și a numărului cadastral provizoriu 229/2001 sub care s-a înregistrat, privind

amplasarea și delimitarea terenului proprietatea indiviză a pârâților O.N. și

S.I.

În fine, în Dosarul

nr. 325/32/2006 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1337

din 29 noiembrie 2006, cererea introductivă are ca obiect plângerea formulată

împotriva Încheierii nr. 20263 din 26 noiembrie 2004 a Biroului de carte funciară

de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț.

Față de neîntrunirea

acestui element al autorității de lucru judecat, cercetarea identității de

cauză în cele trei procese nu mai este necesară.

Așadar, constatând

lipsa identității de obiect dintre hotărârea supusă revizuirii și celelalte

două decizii pretins contrare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea

de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții O.N. și O.J. împotriva

Deciziei civile nr. 2099 din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - LM