ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8583/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 5 mai 2005, contestatorul P.G.C.

a chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului București, solicitând

anularea Dispoziției nr. 4016 din 7 martie 2005 și acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În motivarea cererii, întemeiate pe

dispozițiile legii sus-menționate, contestatorul a susținut că prin dispoziția

criticată intimata i-a respins, ca nedovedită, notificarea formulată conform

Legii nr. 10/2001 în referire la imobilul situat în București, deși anexase

toate actele necesare.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 956 din 16 septembrie 2005, a admis contestația, a

anulat actul atacat și a obligat-o pe intimată să emită dispoziție motivată de

acordare a unor despăgubiri pentru imobilul în discuție.

S-a reținut că:

- prin notificarea din 20 septembrie

2001, contestatorul a solicitat stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent

pentru imobilul situat în București, expropriat conform Decretului nr. 139/1974

de la P.G., autorul său, care a primit în acel moment o despăgubire modică,

necorespunzătoare valorii reale;

- în dovedirea pretențiilor,

contestatorul a depus, odată cu notificarea, un certificat suplimentar de

moștenitor, potrivit căruia masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P.G.

include, între altele, cota de ½ din imobilul menționat (construcție și

loc de casă), dobândit printr-un act de vânzare-cumpărare autentic, încheiat în

anul 1945;

- pe parcursul procesului

contestatorul a făcut și dovada calității de moștenitor al proprietarului

celeilalte cote de ½, respectiv P.M. (mamă);

- din înscrisurile depuse la dosar

mai rezultă că defunctul P.G. figura ca proprietar al imobilului în evidențele

fiscale (unde este menționat și actul autentic de vânzare-cumpărare), precum și

în lista anexă a decretului de expropriere;

- intimata a respins notificarea, ca

nedovedită, fără a-i cere în scris contestatorului să prezinte dovada calității

de moștenitor al defunctei sale mame, așa cum prevede art. 22 pct. 1 din

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001;

-

notificarea nu putea fi respinsă nici pentru nedepunerea actului translativ de

proprietate atâta timp cât certificatul de moștenitor de pe urma defunctului

P.G. (în care este menționat contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat

în anul 1945) se încadrează în categoria înscrisurilor doveditoare prevăzute de

art. 22.1 lit. d) din aceleași norme metodologice;

- dispozițiile referitoare la

prezumția de proprietate introduse în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005

sunt aplicabile și proceselor în curs de judecată, având ca obiect analizarea

legalității și temeiniciei deciziilor anterioare, emise în faza administrativă.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 134 din 20 martie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de intimatul Municipiul București.

S-a reținut că:

- înscrisurile depuse de contestator

la prima instanță completează probatoriul din faza administrativă și fac dovada

calității lui de persoană îndreptățită, precum și dreptul de proprietate al

antecesorilor săi;

- apelantul nu și-a îndeplinit

obligația legală de a comunica în scris contestatorului necesitatea completării

documentație;

- instanța de fond a făcut o

aplicare corectă a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 și a prezumției

de proprietate instituită prin Legea nr. 247/2005 (operantă și în cauzele

aflate în curs de judecată).

Municipiul București, prin Primarul

General, a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând modificarea

acesteia și, pe fond, respingerea contestației.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că dispoziția

contestată este corectă deoarece notificarea trebuia să fie soluționată pe baza

înscrisurilor depuse în faza administrativă, care nu făceau dovada calității

contestatorului, de persoană îndreptățită.

Criticile sunt nefondate deoarece:

- înainte de respingerea

notificării, recurentul nu i-a comunicat contestatorului ce înscrisuri trebuie

să mai depună pentru dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor și

calității sale de moștenitor;

- prin probele administrate în cauză

contestatorul și-a dovedit pretențiile referitoare la acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, astfel că respingerea cererii sale,

exclusiv pe considerentul că nu a depus la entitatea investită cu soluționarea

notificării toate înscrisurile doveditoare, ar fi contrară finalității Legii

nr. 19/2001.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile

nr. 134/A din 20 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.