ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8583/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 5 mai 2005, contestatorul P.G.C. a chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului București, solicitând anularea Dispoziției nr. 4016 din 7 martie 2005 și acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. În motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile legii sus-menționate, contestatorul a susținut că prin dispoziția criticată intimata i-a respins, ca nedovedită, notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001 în referire la imobilul situat în București, deși anexase toate actele necesare. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 956 din 16 septembrie 2005, a admis contestația, a anulat actul atacat și a obligat-o pe intimată să emită dispoziție motivată de acordare a unor despăgubiri pentru imobilul în discuție.

S-a reținut că: - prin notificarea din 20 septembrie 2001, contestatorul a solicitat stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, expropriat conform Decretului nr. 139/1974 de la P.G., autorul său, care a primit în acel moment o despăgubire modică, necorespunzătoare valorii reale; - în dovedirea pretențiilor, contestatorul a depus, odată cu notificarea, un certificat suplimentar de moștenitor, potrivit căruia masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P.G. include, între altele, cota de ½ din imobilul menționat (construcție și loc de casă), dobândit printr-un act de vânzare-cumpărare autentic, încheiat în anul 1945; - pe parcursul procesului contestatorul a făcut și dovada calității de moștenitor al proprietarului celeilalte cote de ½, respectiv P.M.

(mamă); - din înscrisurile depuse la dosar mai rezultă că defunctul P.G. figura ca proprietar al imobilului în evidențele fiscale (unde este menționat și actul autentic de vânzare-cumpărare), precum și în lista anexă a decretului de expropriere; - intimata a respins notificarea, ca nedovedită, fără a-i cere în scris contestatorului să prezinte dovada calității de moștenitor al defunctei sale mame, așa cum prevede art. 22 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001; - notificarea nu putea fi respinsă nici pentru nedepunerea actului translativ de proprietate atâta timp cât certificatul de moștenitor de pe urma defunctului P.G.

(în care este menționat contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 1945) se încadrează în categoria înscrisurilor doveditoare prevăzute de art. 22.1 lit. d) din aceleași norme metodologice; - dispozițiile referitoare la prezumția de proprietate introduse în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 sunt aplicabile și proceselor în curs de judecată, având ca obiect analizarea legalității și temeiniciei deciziilor anterioare, emise în faza administrativă. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 134 din 20 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de intimatul Municipiul București.

S-a reținut că: - înscrisurile depuse de contestator la prima instanță completează probatoriul din faza administrativă și fac dovada calității lui de persoană îndreptățită, precum și dreptul de proprietate al antecesorilor săi; - apelantul nu și-a îndeplinit obligația legală de a comunica în scris contestatorului necesitatea completării documentație; - instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 și a prezumției de proprietate instituită prin Legea nr. 247/2005 (operantă și în cauzele aflate în curs de judecată). Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând modificarea acesteia și, pe fond, respingerea contestației.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că dispoziția contestată este corectă deoarece notificarea trebuia să fie soluționată pe baza înscrisurilor depuse în faza administrativă, care nu făceau dovada calității contestatorului, de persoană îndreptățită. Criticile sunt nefondate deoarece: - înainte de respingerea notificării, recurentul nu i-a comunicat contestatorului ce înscrisuri trebuie să mai depună pentru dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor și calității sale de moștenitor; - prin probele administrate în cauză contestatorul și-a dovedit pretențiile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, astfel că respingerea cererii sale, exclusiv pe considerentul că nu a depus la entitatea investită cu soluționarea notificării toate înscrisurile doveditoare, ar fi contrară finalității Legii nr. 19/2001.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 134/A din 20 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.