ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 683/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba, a fost admisă contestația

formulată de B.C.H.W. în contradictoriu cu SC H. SA București și

a fost anulată decizia nr. 416 din 11 octombrie 2004 emisă de

intimată.

S-a constatat că petiționarul

este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru imobilul înscris

în C.F. Jina nr. top 6991 și 6993 obligând intimata SC H. SA să

emită dispoziția de admitere a notificării în acest sens.

Celălalt capăt de cerere

referitor la acordarea daunelor cominatorii a fost respins.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut calitatea de proprietar al tatălui

petentului și legitimarea petentului, ca moștenitor, de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în

privința imobilului în litigiu înscris în C.F. Jina aflat în prezent sub

luciul de apă al lacului de acumulare.

În anul 1940, imobilul a fost

preluat de stat, data la care s-a constatat existența pe teren a trei

corpuri de clădire, respectiv două case de locuit și o

anexă gospodărească.

În anul 1944 imobilul a fost

retrocedat fostului proprietar, antecesorul contestatorului, pentru ca apoi în

1948 să fie naționalizat.

Instanța de fond a concluzionat

în raport de starea de fapt dovedită precum și din faptul că

ulterior naționalizării construcțiile au fost utilizate ca

mijloace de producție ale fabricii de lăzi Sebeș, că

imobilul solicitat prin notificare intră sub incidența Legii nr.

10/2001 chiar dacă este situat în extravilanul localității. Mai

mult decât atât Legea nr. 10/2001 nu are un text expres care să

interzică retrocedarea imobilelor situate în extravilanul

localității.

Prin decizia nr. 38 A din 15

februarie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile

formulate de B.C.H.W. și SC H. SA București împotriva sentinței

nr. 1129 din 13 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba.

Reiterând motivarea instanței

de fond instanța de apel precizează că art. 8 din Legea nr.

10/2001 invocat de societatea apelantă face referire la terenurile din

extravilan fără construcții.

Ori din probele administrate în

cauză rezultă că pe acest teren existau cel puțin trei

construcții la data preluării, deși acestea nu erau notate în

Cartea Funciară.

Faptul că acestea nu erau

notate în Cartea Funciară nu înseamnă că petiționarul nu

era îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent (restituirea în natură nemaifiind posibilă datorită

faptului că terenul și construcțiile se aflau sub apă).

Acesta a fost și considerentul

pentru care, neputându-se stabili valoarea construcțiilor în raport de

mărime și vechime nu s-au putut acorda măsurile reparatorii

aferente acestora.

În recursul declarat, B.C.H.W.,

critica hotărârile pronunțate în cauză, precizând că îl

prejudiciază deoarece se reține îndreptățirea sa la

acordarea măsurilor reparatorii doar pentru imobilul înscris în C.F. Jina

top 6991, 6992, 6993, fără a preciza că aceste măsuri

reparatorii sunt datorate și pentru construcțiile extratabulare,

proprietatea antecesorului petentului, preluate de către stat.

SC H. SA București prin sucursala

H.C. Sebeș critică decizia instanței de apel care a

renunțat să ia în considerație prevederile art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 și art. 6.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 1/2000, întrucât terenul în

cauză se afla în extravilanul localității Jina, aspect probat

prin adresa nr. 1565/2004 emisă de Primăria Comunei Jina Județul

Sibiu.

Recursul declarat de SC H. SA

București prin sucursala H.C. Sebeș este întemeiat, iar al

contestatorului nefondat.

Cu probele existente la dosar s-a

atestat dreptul de proprietate al antecesorului contestatorului B.C.H.W.

și deci al acestuia în calitate de succesor asupra imobilului teren

înscris în C.F. top 6991, 6992, 6993 aflat în extravilanul localității

nu și în privința construcțiilor pretins amplasate pe teren,

atâta vreme cât acestea nu au fost notate în cartea funciară, notare care

avea valoarea constitutivă a dreptului de proprietate.

În privința

construcțiilor, motivările hotărârilor pronunțate în cauză

sunt contradictorii, deoarece pe de o parte instanțele rețin

existența lor și dreptul de proprietate al contestatorului, exceptând

terenul pe care erau amplasate de la incidența art. 8 din Legea nr.

10/2001, iar pe de altă parte îi refuza contestatorului acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru simplul motiv că

edificatele se află în prezent sun ape și nu li se poate stabili

valoarea acestora.

Este de natura evidenței

că în absența notării construcțiilor în C.F., contestatorul

nu și-a probat dreptul de proprietate asupra acestora, fapt pentru care

acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită la

acordarea măsurilor reparatorii în privința lor.

Toate criticile formulate în acest

sens în recursul declarat de B.C.H.W. sunt neîntemeiate, considerent pentru

care recursul declarat de acesta va fi respins în temeiul art. 312 C. proc.

civ.

Instanța de fond și apoi

aceea de apel nu au luat în considerare prevederile art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 și art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare unitară

a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 potrivit cărora nu

intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul

localităților și al căror regim juridic este reglementat prin

Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

cele forestiere.

Din interpretarea textului de

referință se reține ca exceptarea de la incidența Legii nr.

10/2001 a terenurilor la care se referă art. 8 decurge din amplasarea lor

în extravilan, fără distincție dacă sunt cu sau

fără construcții, reconstituirea dreptului de proprietate

operând în temeiul altor prevederi legale, respectiv Legea 18/1991 și

Legea nr. 1/2000.

Așa fiind greșit

instanțele de fond și apoi aceea de apel au concluzionat

incidența în cauză a dispozițiunilor Legii nr. 10/2001, pentru

acordarea măsurilor reparatorii.

În raport de considerentele de mai

sus, recursul declarat de SC H. SA București prin sucursala H.C.

Sebeș, împotriva deciziei 38/A din 15 februarie 2006 a Curții de Apel

Alba Iulia va fi admis în temeiul art. 314 C. proc. civ.

Casându-se decizia și

sentința nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba; pe fond

contestația declarată de B.C.H.W. împotriva deciziei 416 din 11 octombrie

2004 a SC H. SA București va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul pârâtei SC H. SA

București prin sucursala H.C. Sebeș, declarat împotriva deciziei nr.

38/A din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia și

sentința nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba și pe fond

respinge contestația împotriva deciziei nr. 416 din 11 octombrie 2004 a SC

H. SA București.

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.C.H.W. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.