ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 683/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba, a fost admisă contestația formulată de B.C.H.W. în contradictoriu cu SC H. SA București și a fost anulată decizia nr. 416 din 11 octombrie 2004 emisă de intimată. S-a constatat că petiționarul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. Jina nr. top 6991 și 6993 obligând intimata SC H. SA să emită dispoziția de admitere a notificării în acest sens. Celălalt capăt de cerere referitor la acordarea daunelor cominatorii a fost respins. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea de proprietar al tatălui petentului și legitimarea petentului, ca moștenitor, de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în privința imobilului în litigiu înscris în C.F.

Jina aflat în prezent sub luciul de apă al lacului de acumulare. În anul 1940, imobilul a fost preluat de stat, data la care s-a constatat existența pe teren a trei corpuri de clădire, respectiv două case de locuit și o anexă gospodărească. În anul 1944 imobilul a fost retrocedat fostului proprietar, antecesorul contestatorului, pentru ca apoi în 1948 să fie naționalizat. Instanța de fond a concluzionat în raport de starea de fapt dovedită precum și din faptul că ulterior naționalizării construcțiile au fost utilizate ca mijloace de producție ale fabricii de lăzi Sebeș, că imobilul solicitat prin notificare intră sub incidența Legii nr. 10/2001 chiar dacă este situat în extravilanul localității.

Mai mult decât atât Legea nr. 10/2001 nu are un text expres care să interzică retrocedarea imobilelor situate în extravilanul localității. Prin decizia nr. 38 A din 15 februarie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile formulate de B.C.H.W. și SC H. SA București împotriva sentinței nr. 1129 din 13 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba. Reiterând motivarea instanței de fond instanța de apel precizează că art. 8 din Legea nr. 10/2001 invocat de societatea apelantă face referire la terenurile din extravilan fără construcții. Ori din probele administrate în cauză rezultă că pe acest teren existau cel puțin trei construcții la data preluării, deși acestea nu erau notate în Cartea Funciară.

Faptul că acestea nu erau notate în Cartea Funciară nu înseamnă că petiționarul nu era îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent (restituirea în natură nemaifiind posibilă datorită faptului că terenul și construcțiile se aflau sub apă). Acesta a fost și considerentul pentru care, neputându-se stabili valoarea construcțiilor în raport de mărime și vechime nu s-au putut acorda măsurile reparatorii aferente acestora. În recursul declarat, B.C.H.W., critica hotărârile pronunțate în cauză, precizând că îl prejudiciază deoarece se reține îndreptățirea sa la acordarea măsurilor reparatorii doar pentru imobilul înscris în C.F. Jina top 6991, 6992, 6993, fără a preciza că aceste măsuri reparatorii sunt datorate și pentru construcțiile extratabulare, proprietatea antecesorului petentului, preluate de către stat.

SC H. SA București prin sucursala H.C. Sebeș critică decizia instanței de apel care a renunțat să ia în considerație prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 6.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 1/2000, întrucât terenul în cauză se afla în extravilanul localității Jina, aspect probat prin adresa nr. 1565/2004 emisă de Primăria Comunei Jina Județul Sibiu. Recursul declarat de SC H. SA București prin sucursala H.C. Sebeș este întemeiat, iar al contestatorului nefondat. Cu probele existente la dosar s-a atestat dreptul de proprietate al antecesorului contestatorului B.C.H.W. și deci al acestuia în calitate de succesor asupra imobilului teren înscris în C.F.

top 6991, 6992, 6993 aflat în extravilanul localității nu și în privința construcțiilor pretins amplasate pe teren, atâta vreme cât acestea nu au fost notate în cartea funciară, notare care avea valoarea constitutivă a dreptului de proprietate. În privința construcțiilor, motivările hotărârilor pronunțate în cauză sunt contradictorii, deoarece pe de o parte instanțele rețin existența lor și dreptul de proprietate al contestatorului, exceptând terenul pe care erau amplasate de la incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte îi refuza contestatorului acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru simplul motiv că edificatele se află în prezent sun ape și nu li se poate stabili valoarea acestora.

Este de natura evidenței că în absența notării construcțiilor în C.F., contestatorul nu și-a probat dreptul de proprietate asupra acestora, fapt pentru care acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în privința lor. Toate criticile formulate în acest sens în recursul declarat de B.C.H.W. sunt neîntemeiate, considerent pentru care recursul declarat de acesta va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ. Instanța de fond și apoi aceea de apel nu au luat în considerare prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 potrivit cărora nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților și al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere.

Din interpretarea textului de referință se reține ca exceptarea de la incidența Legii nr. 10/2001 a terenurilor la care se referă art. 8 decurge din amplasarea lor în extravilan, fără distincție dacă sunt cu sau fără construcții, reconstituirea dreptului de proprietate operând în temeiul altor prevederi legale, respectiv Legea 18/1991 și Legea nr. 1/2000. Așa fiind greșit instanțele de fond și apoi aceea de apel au concluzionat incidența în cauză a dispozițiunilor Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii. În raport de considerentele de mai sus, recursul declarat de SC H. SA București prin sucursala H.C. Sebeș, împotriva deciziei 38/A din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia va fi admis în temeiul art. 314 C. proc.

civ. Casându-se decizia și sentința nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba; pe fond contestația declarată de B.C.H.W. împotriva deciziei 416 din 11 octombrie 2004 a SC H. SA București va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul pârâtei SC H. SA București prin sucursala H.C. Sebeș, declarat împotriva deciziei nr. 38/A din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia și sentința nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba și pe fond respinge contestația împotriva deciziei nr. 416 din 11 octombrie 2004 a SC H. SA București. Respinge recursul declarat de reclamantul B.C.H.W. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.