ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2006

Ședința de la 31 ianuarie 2006

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele:

Tribunalul Iași prin sentința civilă nr.

170 din 15 martie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G.D. în

contradictoriu cu Primarul Comunei Todirești și a dispus anularea

dispoziției nr. 144 din 1 octombrie 2003, emisă de Primarul Comunei Todirești

și în consecință a admis cererea de acordare de despăgubiri formulată de

reclamant pentru imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și

terenul aferent acestora de 450 mp situat în satul și comuna Todirești pentru

suma de 152.235.088 lei.

Instanța de fond a reținut că întrucât pentru

imobilul solicitat nu s-a putut face dovada formală a preluării de către stat,

printr-o decizie administrativă iar imobilul se regăsește în patrimoniul

statului după data preluării, aceasta constituie o prezumție relativă de

preluare abuzivă, pentru care restituirea în natură nu este posibilă.

Cum reclamantul , prin concluziile finale a

declarat că este de acord cu despăgubirile bănești, instanța de fond a admis

cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilul solicitat în sumă de

152.235.088 lei.

In contra acestei sentințe a formulat

apel reclamantul M.G.D. criticând-o sub aspectul că nu a fost precizată o dată

pentru punerea în aplicare a acesteia și nu s-a adăugat indicele de inflație,

evaluarea fiind tăcută în luna ianuarie 2003.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și

Primăria Comunei Todirești aducând critici cu privire la netemeinicia și

nelegalitatea acesteia invocând dispozițiile art. 11 alin. (8) și (9) din Legea

nr. 10/2001, potrivit cărora despăgubirile bănești pot fi acordate în situația

prevăzută de art. 24 alin. (2) din legea mai sus menționată.

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr.

1544 din 8 octombrie 2004 a admis apelul formulat de pârâta Primăria Comunei

Todirești și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul

M.G.D. împotriva dispoziției nr. 144 din 1 octombrie 2003 emisă de Primarul

Comunei Todirești. Totodată a respins apelul declarat de reclamantul M.G.D.

Nemulțumit de acesta din urmă decizie,

reclamantul M.G.D. a declarat recurs criticând-o pe aspectul că nu s-a efectuat

nicio expertiză „reală" în cauză.

Recurentul a mai

arătat că nu a avut posibilitatea să aleagă o

măsură

reparatorie din cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 iar cea care i

s-a

acordat a fost impusă de către Primăria Todirești.

Analizând decizia instanței de apel, prin prisma criticilor formulate

prin

motivele de recurs, înalta Curte a apreciază că recursul este

întemeiat pentru

următoarele considerente:

În cauză s-a efectuat un raport de evaluare ( fila 28,

dosar fond)

extrajudiciară cu privire la

imobilul în litigiu, pe care instanțele de fond și apel l-au avut în vedere la

soluționare.

Or, prin acțiune petentul a contestat tocmai valoarea

stabilită pentru imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și

terenul aferent

acestora de 450 mp, situat

în satul și comuna Todirești, preluat în mod abuziv.

Instanța

de apel s-a limitat la a soluționa cauza fără să verifice dacă

valoarea stabilită prin raportul de evaluare extrajudiciară, este cea

corectă, ceea ce impune necesitatea efectuării

unei expertize tehnice

judiciare, pertinentă, concludentă și utilă

cauzei. Au fost ignorate de altfel și dispozițiile art. l alin. (2) din Legea

10/2001, republicată care dispun că:

„În cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin

echivalent vor

consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent

de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod

abuziv." .

Se va avea în vedere de către instanța

de apel dacă este posibil, ca măsura reparatorie să constea în compensare cu

alte bunuri sau servicii, în

sensul art. l

alin. (2) din Legea 10/2001, republicată, urmând a se solicita relații în

acest sens.

În temeiul art 313 C. proc. civ.,

recursul va fi admis, hotărârea atacată se

va casa, cauza fiind trimisa pentru rejudecare la

aceeași instanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.G.D.

împotriva deciziei nr. 1544 din 8 octombrie 2004 a

Curții de Apel Iași.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță

de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie

2006.