ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2006

Ședința de la 31 ianuarie 2006 Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 170 din 15 martie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G.D. în contradictoriu cu Primarul Comunei Todirești și a dispus anularea dispoziției nr. 144 din 1 octombrie 2003, emisă de Primarul Comunei Todirești și în consecință a admis cererea de acordare de despăgubiri formulată de reclamant pentru imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent acestora de 450 mp situat în satul și comuna Todirești pentru suma de 152.235.088 lei.

Instanța de fond a reținut că întrucât pentru imobilul solicitat nu s-a putut face dovada formală a preluării de către stat, printr-o decizie administrativă iar imobilul se regăsește în patrimoniul statului după data preluării, aceasta constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, pentru care restituirea în natură nu este posibilă. Cum reclamantul , prin concluziile finale a declarat că este de acord cu despăgubirile bănești, instanța de fond a admis cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilul solicitat în sumă de 152.235.088 lei. In contra acestei sentințe a formulat apel reclamantul M.G.D.

criticând-o sub aspectul că nu a fost precizată o dată pentru punerea în aplicare a acesteia și nu s-a adăugat indicele de inflație, evaluarea fiind tăcută în luna ianuarie 2003. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și Primăria Comunei Todirești aducând critici cu privire la netemeinicia și nelegalitatea acesteia invocând dispozițiile art. 11 alin. (8) și (9) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora despăgubirile bănești pot fi acordate în situația prevăzută de art. 24 alin. (2) din legea mai sus menționată. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 1544 din 8 octombrie 2004 a admis apelul formulat de pârâta Primăria Comunei Todirești și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G.D.

împotriva dispoziției nr. 144 din 1 octombrie 2003 emisă de Primarul Comunei Todirești. Totodată a respins apelul declarat de reclamantul M.G.D. Nemulțumit de acesta din urmă decizie, reclamantul M.G.D. a declarat recurs criticând-o pe aspectul că nu s-a efectuat nicio expertiză „reală" în cauză. Recurentul a mai arătat că nu a avut posibilitatea să aleagă o măsură reparatorie din cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 iar cea care i s-a acordat a fost impusă de către Primăria Todirești. Analizând decizia instanței de apel, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, înalta Curte a apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: În cauză s-a efectuat un raport de evaluare ( fila 28, dosar fond) extrajudiciară cu privire la imobilul în litigiu, pe care instanțele de fond și apel l-au avut în vedere la soluționare.

Or, prin acțiune petentul a contestat tocmai valoarea stabilită pentru imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent acestora de 450 mp, situat în satul și comuna Todirești, preluat în mod abuziv. Instanța de apel s-a limitat la a soluționa cauza fără să verifice dacă valoarea stabilită prin raportul de evaluare extrajudiciară, este cea corectă, ceea ce impune necesitatea efectuării unei expertize tehnice judiciare, pertinentă, concludentă și utilă cauzei. Au fost ignorate de altfel și dispozițiile art. l alin. (2) din Legea 10/2001, republicată care dispun că: „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv." . Se va avea în vedere de către instanța de apel dacă este posibil, ca măsura reparatorie să constea în compensare cu alte bunuri sau servicii, în sensul art. l alin. (2) din Legea 10/2001, republicată, urmând a se solicita relații în acest sens. În temeiul art 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, hotărârea atacată se va casa, cauza fiind trimisa pentru rejudecare la aceeași instanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul M.G.D. împotriva deciziei nr. 1544 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.