ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 397 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere, dispusă prin decizia nr. 3069 din 17 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului D.V., în contradictoriu cu pârâții SC F. SA Suceava, Ministerul Industriei și Resurselor și SC F. SA Suceava. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, termenul de la care a luat reclamantul cunoștință de existența actului administrativ, începând că curgă de la data transcrierii în cartea funciară.

Cum certificatul de atestare a dreptului de proprietate în litigiu a fost înscris în cartea funciară la 31 mai 1999, iar acțiunea de față s-a formulat la 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Suceava a constatat încălcate dispozițiile Legii nr. 29/1990 - art. 5 și a respins cererea, ca fiind tardiv formulată. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, D.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, reținând că termenul de decădere ar fi început să curgă de la data înscrierii actului administrativ în cartea funciară. Se apreciază în recurs, vis-a-vis de efectul de opozabilitate generat de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, că acesta nu poate fi asimilat comunicării actului administrativ.

Se invocă, de asemenea, și dispozițiile Legii nr. 7/1996, referitoare la categoria terților, față de care înscrierea își produce efecte de opozabilitate, apreciind în final recurenta că ea a luat efectiv cunoștință de act (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) la data la care acesta a fost depus într-un alt dosar privind o cauză de revendicare. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 prevăd că introducerea acțiunii la instanța competentă nu se poate face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere. La stabilirea acestui termen procedural s-a avut în vedere necesitatea de a nu lăsa actele administrative într-o stare de nesiguranță, cât și interesul cetățenilor de a sesiza orice ilegalități ale autorităților administrative.

Efectul opozabilității în cartea funciară înseamnă de fapt posibilitatea de valorificare a dreptului înscris împotriva unor terțe persoane, care trebuie să respecte acest drept. Prin urmare, opozabilitatea nu înseamnă automat comunicarea actului, astfel cum este definită și sancționată de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și faptul că a existat o publicitate, nu este același lucru cu o cunoaștere efectivă. Faptul comunicării efective a actului în litigiu către recurentă, nu rezultă din motivarea primei instanțe, aspectul pe acest incident procedural (excepție) fiind contradictoriu.

De aceea, trebuie examinate atent probele administrate, susținerile părților pe acest aspect, instanța curții de apel având obligația de a suplimenta probatoriul privitor la data comunicării actului către recurentă sau a aceleia la care efectiv a luat cunoștință de certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, pentru a aplica în mod temeinic dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. Procedând altfel, instanța de fond încalcă dreptul recurentului-reclamant la un proces echitabil, astfel cum este definit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text care într-un sens larg cuprinde toate garanțiile pentru ca o persoană să poată fi judecată în mod echitabil.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de D.V. și va dispune casarea sentinței civile nr. 397/2005, pronunțată Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu trimitere spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului în sensul mai sus arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.V. împotriva sentinței civile nr. 397 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința civilă atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.