ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit prevederilor art. 725 alin. (4) C. proc. civ., hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării lor. Ori, la data de 31 octombrie 2003 când s-a pronunțat instanța de fond, era în vigoare O.U.G. nr. 58/2003, care a reintrodus calea de atac a apelului în materie comercială. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție corect a fost investită cu judecarea căii de atac a recursului. Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6367/COM/2003 al Tribunalului Dolj reclamanta SC P. SA Craiova a acționat în judecată pe pârâții R.F., R.R.L. și SC R.N.H.C.

SRL Brașov, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună excluderea pârâților din societate, să se dispună ca urmare a acestor excluderi diminuarea capitalului social al societății reclamante cu 30 % și a patrimoniului societății prin stabilirea contravalorii părții corespunzătoare din patrimoniul societății ce revine acestor pârâți, să se dispună anularea acțiunilor deținute de asociații respectivi și numerotate de la 5001 la 6000, de la 6001 la 7000 și de la 8501 la 9500; a solicitat de asemenea să se constate că SC R.N.H.C. SRL are nu debit de 1.600.000.000 lei față de reclamantă, sumă care a solicitat să fie compensată cu suma ce s-ar cuvenit drept despăgubire persoanelor fizice pârâte și să se menționeze cotele de participare la capitalul social al acționarilor în urma excluderii.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 6221 din 31 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus excluderea pârâților persoane fizice din societatea reclamantă, pârâta SC R.N.H.C. SRL Brașov a fost obligată la plata sumelor de 761.429.774 lei contravaloare marfă neachitată reclamantei și penalități de întârziere în sumă de 898.570.226 lei. Prin aceeași hotărâre au fost respinse capetele de cerere privind anularea acțiunilor, plata valorii acțiunilor și compensarea datoriilor. La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că activitatea desfășurată de pârâți se încadrează în prevederile legale cuprinse în art. 165 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată.

S-a mai reținut că este întemeiat capătul de cerere privind prejudiciul suferit de reclamantă, dovedit cu înscrisuri și raport de expertiză, iar în ce privește anularea acțiunilor deținute de pârâți la societatea reclamantă și plata valorilor pe care le posedă, a reținut că este o măsură ce poate fi luată numai de către adunarea generală a reclamanților. Pârâții au declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond susținând că este netemeinică și nelegală. Au susținut că datorează reclamantei numai 127.653.535 lei provenind din facturile pe care le-au semnat și ștampilat, toate celelalte facturi fiind contestate de pârâți. Pârâții au solicitat în apel ca reclamanta să fie obligată să le plătească suma de 66.154.206 lei.

(Această sumă nu făcuse la judecarea pe fond a cauzei, obiectul unei cereri reconvenționale). Prin decizia nr. 473 din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială a admis apelul declarat de pârâții R.F., R.R.L. și SC R.N.H.C. SRL Brașov și a constatat nul apelul declarat de pârâta R.R.L. A fost schimbată în parte sentința instanței de fond în sensul că a fost respins capătul de cerere privind excluderea pârâților persoane fizice din societatea reclamantă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, respingându-se și capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 66.154.106 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 1998 societatea reclamantă a devenit societate pe acțiuni iar acestei forme de societate nu i se aplică instituția juridică a excluderii acționarilor, reținându-se de asemenea în ce privește pretenția pârâților de obligare a reclamantei la plata sumei de 66.154.206 lei că este o pretenție inadmisibilă, întrucât în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula alte cereri noi. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâții R.F., R.R.L. și SC R.N.H.C. SRL Brașov au declarat recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea pronunțată este consecința aplicării greșite a unor dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 31/1990 și în statutul societății.

Au susținut recurenții în prima lor critică, faptul că motivul de nulitate a cererii de chemare în judecată i s-a respins fără să se țină seama că în cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a numitei B.V., împrejurare în raport de care se impunea să se constată că nu au fost îndeplinite condițiile de validitate a mandatului avocatului angajat și ca urmare cererea de chemare în judecată trebuia să se constate că este nulă. Hotărârea recurată a mai fost criticată și în aspectul privind respingerea motivului invocat în legătură cu greșita soluționare a cererii în pretenții a pârâților. Recursul este nefondat. În ce privește excepția nelegalității căii de atac în fața Curții de Apel Craiova invocată de intimata-reclamantă SC P. SA Craiova, Înalta Curte apreciază că nu este fondată și o va respinge.

Este de remarcat faptul că deși pârâții au intitulat calea de atac ca fiind recurs, Curtea de Apel Craiova încă de la primul termen de judecată (dosarul instanței de apel) a calificat-o ca fiind apel, potrivit prevederilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 58/2003. Așadar, Curtea de Apel Craiova a soluționat la data de 3 decembrie 2004 apelul pârâților, încât excepția invocată este nefondată. În considerentele hotărârii recurate a fost analizată și s-a stabilit că este nefondată critica potrivit cu care cererea de chemare în judecată este nulă întrucât nu s-a făcut dovada că B.V. are calitatea de reprezentant al societății reclamante.

S-a reținut astfel în considerentele hotărârii că cererea de chemare în judecată a fost semnată de av. A.G., împuternicită de B.V., reprezentant legal al SC P. SA Craiova și administrator al societății cu mandat prelungit prin Hotărârea A.G.A. a societății reclamante din data de 23 martie 2003 până la data de 2 septembrie 2007, așadar la data de 2 septembrie 2003 B.V. avea calitatea de administrator, calitate care i-a permis să împuternicească un avocat care să reprezinte în justiție interesele societății.

În hotărârea recurată s-a analizat de asemenea și cea de a doua critică reiterată în recurs privind pretențiile pârâților și corect s-a stabilit atât urmare analizării facturilor din 18 martie 2003, din 24 aprilie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 1 octombrie 2002, din 6 decembrie 2002, din 4 decembrie 2002, cât și a raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă, că pârâții nu au achitat în favoarea reclamantei suma la care au fost obligați prin sentința tribunalului. Așadar, corect a fost menținută obligarea pârâților la plata sumei totale de 1.600.000.000 lei. Rezultă din cele ce preced că recursul pârâților este nefondat și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nelegalității căii de atac a apelului invocată de intimata SC P. SA Craiova. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții R.F., R.R.L. și SC R.N.H.C. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 473 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 februarie 2006.