ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 636/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13042

din 30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială

în dosarul nr. 11197/2004 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.F.P.

București împotriva pârâtei SC F.I. SRL ca nefondată.

S-a reținut în esență că, nu s-a

probat incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 428/2002

Împotriva sentinței precizate a

formulat apel reclamanta care, o critică pentru nelegalitate arătând în esență

că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 314/2001 și

Legii nr. 428/2002 întrerupe cursul prescripției și că s-a făcut proba

existenței titlului de creanță ca fiind ultima raportare a societății intimate.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 543 din 7 iunie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen, reclamanta A.F.P. București.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta

arată, în esență, că cererea sa are natura juridică a unei acțiuni în

constatarea unui fapt dispus imperativ prin Legea nr. 428/2002 considerând că

nu este necesară constatarea existenței capacității de folosință a intimatei și

că în alte cauze având același obiect Curtea de Apel i-a admis apelurile.

Examinând recursul prin prisma

motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și că

instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.

Astfel instanțele au reținut în mod

judicios că reclamanta nu a făcut proba că înscrisul invocat de ea ca

reprezentând titlul său de creanță este chiar înscrisul întocmit de pârâtă prin

care aceasta și-a determinat obligațiile bugetare și că simpla susținere a

reclamantei în sensul că acesta ar fi conform evidențelor sale nu face proba în

acest sens. Ca atare corect s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada

emiterii titlului executoriu împotriva pârâtei și a demarării formelor de

executare silită. Abia în fața instanței de recurs reclamanta a făcut dovada

radierii pârâtei iar din actele depuse în această fază procesuală rezultă că

emiterea titlului executoriu și semnarea pârâtei s-a făcut ulterior constatării

dizolvării de drept a acesteia prin încheierea judecătorului delegat nr. 7774

din 19 noiembrie 2001.

Față de cele de mai sus Înalta Curte

urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 543 din 7 iunie 2005 a

Curții de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 februarie 2006.