ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5160/2007

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalul Timiș sub nr. 8856 din 26 mai 2005, contestatorii B.V. și B.I. au solicitat în contradictoriu cu intimații primarul comunei Sanandrei și Consiliul Local al comunei Sanandrei anularea Dispoziției nr. 374 din 22 iulie 2005 emisa de acesta, prin care a fost restituit în natura terenul înscris în C.F. 2565 Sanandrei către intimata W.G.I. Contestatorii au arătat ca sunt proprietarii casei cu nr. 484 din Sanandrei, edificata pe terenul în litigiu, care le-a fost concesionat în baza unui contract încheiat cu Consiliul Local Sanandrei. În motivare s-a mai susținut ca, pârâtul primarul comunei Sanandrei, i-a oferit intimatei W.G.I.

masuri reparatorii prin echivalent, prin Dispoziția nr. 8 din 11 ianuarie 2002, dispoziție modificată prin emiterea unei noi Dispoziții cu nr. 37 22 iulie 2005. Tribunalul Timiș prin sentința civila nr. 2766/P1 din 21 noiembrie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor B.V. și B.I., excepție formulata de intimații primarul și Consiliul Local al comunei Sanandrei si pe cale de consecință a respins contestația formulata de contestatori. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca, potrivit dispozițiilor legale în materie contestatorii nu au calitate de persoană îndreptățită să atace cu contestație dispoziția unității deținătoare.

Pe de altă parte s-a mai reținut că aceștia nu au nici interes sa promoveze o asemenea contestație, deoarece, chiar daca terenul face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu Consiliul local, dreptul acestora nu este afectat, persoana îndreptățită subrogându-se în drepturile starului, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar contractul își va păstra valabilitatea. Apelul contestatorilor B.I. și V. împotriva acestei sentințe mai sus menționate a fost respins prin decizia civilă nr. 168 din 15 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că numai persoanele îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 pot promova contestație împotriva dispoziției emise în faza procedurii administrative.

Nemulțumiți fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, contestatorii B.V. și B.I. au declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16 aprilie 2007, sub nr. 1955/59/2006, critica privind următoarele aspecte: Curtea de Apel Timișoara a respins în mod greșit apelul întrucât calitatea procesual activă a contestatorilor este justificată de interesul legitim avut în promovarea contestației în dosarul de față, având în vedere că sunt prejudiciați prin dispoziția atacată câtă vreme a fost restituit terenul imobilului în litigiu pe care a fost edificată o casă cu bună-credință. Se mai susține că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost încălcate prin emiterea dispoziției contestate.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificata și republicata, [fostul art. 24 alin. (7) din forma inițiala a legii], „Decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civila a tribunalului (...)", iar conform art. 3 din același act normativ, sunt considerate persoane îndreptățite la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, după caz, în echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv sau moștenitorii acestora.

Or, contestatorii de fată sunt beneficiarii unui contract de concesiune încheiat cu Consiliul Local Sanandrei cu privire la terenul în litigiu, iar dreptul acestora nu este afectat. Deci, contestatorii nu pot fi considerați persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, în echivalent, ca să poată interveni în cadrul contestației în care se discută problema dreptului de proprietate dintre Statul Roman și fostul proprietar, deposedat în mod abuziv. Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ. Cu aplicarea art. 274 C. proc.

civ. contestatorii vor fi obligați la plata sumei de 1784 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata W.G.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii B.V. și B.I. împotriva deciziei nr. 168 din 15 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obliga pe recurenți la plata sumei de 1784 RON față de intimata W.G.I. , cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007. 6