ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5160/2007

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalul Timiș sub nr. 8856 din 26 mai 2005,

contestatorii B.V. și B.I. au solicitat în

contradictoriu cu intimații primarul comunei Sanandrei și Consiliul Local al

comunei Sanandrei

anularea Dispoziției nr.

374 din 22 iulie 2005 emisa de acesta, prin care a fost restituit în

natura

terenul înscris în C.F. 2565 Sanandrei către intimata W.G.I.

Contestatorii

au arătat ca sunt proprietarii casei cu nr. 484 din Sanandrei,

edificata pe terenul în litigiu, care le-a

fost concesionat în baza unui contract încheiat cu Consiliul Local Sanandrei.

În motivare s-a mai

susținut ca, pârâtul primarul comunei Sanandrei, i-a

oferit intimatei W.G.I. masuri reparatorii prin echivalent, prin

Dispoziția

nr. 8 din 11 ianuarie 2002, dispoziție modificată prin emiterea unei noi

Dispoziții cu nr. 37 22 iulie 2005.

Tribunalul Timiș prin

sentința civila nr. 2766/P1 din 21 noiembrie 2005, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a contestatorilor B.V. și B.I., excepție formulata

de intimații primarul și Consiliul Local al comunei Sanandrei si pe cale de

consecință a respins contestația formulata de contestatori.

Pentru

a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca, potrivit dispozițiilor legale

în materie contestatorii

nu au calitate de persoană îndreptățită să atace cu contestație

dispoziția unității deținătoare.

Pe

de altă parte s-a mai reținut că aceștia nu au nici interes sa promoveze o

asemenea contestație,

deoarece, chiar daca terenul face obiectul unui contract de

concesiune încheiat cu

Consiliul local, dreptul acestora nu este afectat, persoana

îndreptățită

subrogându-se în drepturile starului, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, iar contractul își va păstra

valabilitatea.

Apelul

contestatorilor B.I. și V. împotriva acestei sentințe

mai sus menționate a fost respins prin decizia civilă nr. 168 din 15

martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că

numai persoanele

îndreptățite în sensul

Legii nr. 10/2001 pot promova contestație împotriva dispoziției

emise în

faza procedurii administrative.

Nemulțumiți

fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, contestatorii B.V. și B.I. au

declarat în termen legal recurs, înregistrat pe

rolul acestei instanțe la data de 16 aprilie 2007,

sub nr. 1955/59/2006, critica privind următoarele aspecte:

Curtea

de Apel Timișoara a respins în mod greșit apelul întrucât calitatea

procesual activă a contestatorilor este

justificată de interesul legitim avut în

promovarea

contestației în dosarul de față, având în vedere că sunt prejudiciați prin

dispoziția

atacată câtă vreme a fost restituit terenul imobilului în litigiu pe care a

fost edificată o casă cu bună-credință.

Se

mai susține că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost

încălcate prin emiterea dispoziției

contestate.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea

constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Potrivit art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificata și republicata, [fostul art. 24

alin. (7) din forma inițiala a legii], „Decizia sau, după caz, dispoziția

motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura

poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civila a

tribunalului (...)", iar conform art. 3 din același act normativ, sunt

considerate persoane îndreptățite la masuri reparatorii constând în restituirea

în natura sau, după caz, în echivalent, persoanele fizice proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv sau moștenitorii acestora.

Or, contestatorii de

fată sunt beneficiarii unui contract de concesiune încheiat cu Consiliul Local

Sanandrei cu privire la terenul în litigiu, iar dreptul acestora nu este

afectat.

Deci, contestatorii

nu pot fi considerați persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură, sau, după caz, în echivalent, ca să poată interveni în

cadrul contestației în care se discută problema dreptului de proprietate dintre

Statul Roman și fostul proprietar, deposedat în mod abuziv.

Față de cele ce

preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate,

recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

Cu aplicarea art. 274

C. proc. civ. contestatorii vor fi obligați la plata sumei de 1784 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată către intimata W.G.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de contestatorii B.V.

și B.I. împotriva deciziei nr. 168 din 15 martie 2007 a Curții

de

Apel Timișoara, secția civilă.

Obliga pe recurenți la plata sumei de 1784 RON față de intimata W.G.I.

, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 iunie 2007.

6