ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 324 din 7

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 814/2004, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la 7 ani și

6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) și e) C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul F.T. la 7 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) și e) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată D.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt, următoarea situație:

În noaptea de 22 ianuarie 2004, după

o înțelegere prealabilă, cei doi inculpați s-au deplasat la balastiera unde

este paznic partea vătămată, cu intenția de a sustrage un cablu de la un aparat

de sudură, însă au fost surprinși de partea vătămată care a strigat la ei și a

ieșit afară pentru a-i determina să plece. Inculpații i-au aplicat mai multe

lovituri părții vătămate D.A., până ce l-au lăsat inconștient, au sustras un

cablu de sudură și un radiocasetofon marca HITAKI și au plecat înapoi spre

domiciliile lor, pe drumul tehnologic de pe malul râului Argeș.

Pe drumul de întoarcere spre casă,

cei doi inculpați au abandonat cablul electric de la aparatul de sudură, iar

inculpatul F.T. a aruncat buzunarul și epoletul de la scurta cu care era

îmbrăcat și care fuseseră smulse de partea vătămată în timpul altercației.

Situația de fapt, astfel cum a fost

descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în

cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați, atât la

urmărirea penală cât și în instanță, concluziile buletinelor de analiză nr. 567

din 9 iunie 2005 și nr. 789 din 4 august 2005 întocmite de I.N.M.L. Mina

Minovici București, raport de constatare tehnico-științifică nr. 107742 din 13

februarie 2004 întocmit de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R.

S-a mai reținut că declarațiile

contradictorii ale inculpaților se contrazic între ele și nu se coroborează cu

nici una din probele administrate în cauză.

A concluzionat instanța de fond că

fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen.

La individualizarea judiciară a

pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat, instanța de fond a avut în

vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele de pedeapsă

prevăzute de textul de lege reținut, precum și circumstanțele personale ale

inculpaților, care au comis fapta în stare de recidivă.

Față de toate aceste considerente

s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin

aplicarea pedepsei închisorii, cu executare în regim de detenție.

La soluționarea laturii civile a

cauzei, instanța de fond a avut în vedere declarația părți vătămate care a

arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel inculpatul P.D., criticând-o pentru netemeinicie,

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând, prin

avocat din oficiu, redozarea acesteia, în sensul micșorării cuantumului

aplicat.

Examinând sentința atacată prin

prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., Curtea constată critica inculpatului nefondată, pentru

următoarele considerente:

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului se reține vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

La aplicarea pedepsei de 7 ani și 6

luni închisoare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.

72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare.

În raport de gradul de pericol

social ridicat al faptei săvârșite și de antecedența penală a inculpatului care

a avut o atitudine procesuală nesinceră, Curtea apreciază că scopul pedepsei,

conform art. 52 C. pen., poate fi atins numai în cuantumul stabilit de instanța

de fond.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin

decizia penală nr. 1012 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Împotriva deciziei penale nr. 1012

sin 19 decembrie 2005

a

Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul P.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică vizează împrejurarea

că instanța de apel a soluționat cauza fără ca procedura de citare cu

inculpatul să fie legal îndeplinită, caz de casare prevăzut de dispozițiile art.

385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Pentru acest motiv, solicită casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Al doilea motiv de recurs se referă

la greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că este autorul

faptei ce i se reține în sarcină, în noaptea respectivă aflându-se acasă.

În subsidiar, dacă se va trece peste

cele două apărări, solicită redozarea pedepsei, respectiv coborârea acesteia

sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele sale

personale.

Examinând recursul declarat de

inculpat, Curtea constată că acesta este întemeiat, decizia recurată fiind

supusă casării în raport de dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc.

pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura

este îndeplinită.

Pentru termenul din 19 decembrie

2005, când a fost soluționat apelul declarat de inculpat, instanța de apel a dispus

citarea inculpatului atât la domiciliul său din comuna Adunații Copăceni,

județul Giurgiu, cât și prin afișare la sediul Consiliului local al comunei

Adunații Copăceni, județul Giurgiu.

Din examinarea dovezilor de

îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar apel, rezultă că ambele

citații au fost afișate la sediul Consiliului local al comunei Adunații

Copăceni, citația emisă pe adresa inculpatului purtând și ștampila Primăriei

comunei Adunații Copăceni.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă cu certitudine că inculpatul P.D. nu mai locuiește la adresa indicată

în faza de urmărire penală, în mod corect instanța de apel a dispus citarea și

la domiciliul acestuia, nefiind aplicabile dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc.

pen., procedura de citare nefiind îndeplinită așa cum s-a arătat anterior.

Susținerea inculpatului în sensul că

ar locui într-un alt sat din aceeași comună, respectiv satul Mogoșești, iar

citația emisă nu cuprindea și satul conform art. 176 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., nu poate fi primită întrucât inculpatul pe parcursul procesului penal nu

a indicat o altă adresă, așa cum avea obligația conform art. 177 alin. (3) C. proc.

pen.

De altfel, în contextul în care

citația emisă pe adresa inculpatului a fost afișată la sediul consiliului local

este lipsită de relevanță sub aspectul îndeplinirii procedurii împrejurarea că

aceasta nu cuprindea și denumirea satului.

În declarația de recurs, inculpatul

a susținut că a primit citația pentru termenul din 19 decembrie 2005 în aceeași

zi.

Într-adevăr, citația depusă la fila

3 dosar, emisă în vederea afișării la sediul consiliului local, poartă ștampila

Oficiului poștal Giurgiu – Agenția V. Giurgiu, din 19 decembrie 2005.

În aceste condiții este evident că

inculpatul nu s-a putut prezenta la termenul fixat pentru soluționarea apelului

său, nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările necesare, producându-se

astfel o vătămare a intereselor sale personale.

Prin urmare, decizia astfel

pronunțată este supusă casării în baza dispozițiilor art. 385

9

pct. 21

C. proc. pen., impunându-se rejudecarea apelului inculpatului.

În acest condiții nu se mai impune

analiza celorlalte motive de casare formulate de inculpatul P.D., acestea

urmând a fi avute în vedere de instanța de apel la rejudecare.

Față de cele expuse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va

admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală recurată și va

trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 1012 din 19 decembrie 2005  a

Curții de Apel București, secția I penală

Casează decizia penală

sus-menționată și dispune rejudecarea apelului declarat de inculpat de către

Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2006.