ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Satu Mare, secția civilă, la 4 aprilie 2006, reclamantul

Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului B.V. pentru o perioadă

de trei ani.

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că la 22 februarie 2006

pârâtul a fost returnat din Franța în baza Acordului de readmisie

încheiat de România cu această țară.

Prin sentința civilă nr. 178/D din 10 aprilie

2006 Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a dispus

restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Franței pe

o perioadă de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

că din declarația pe proprie răspundere a pârâtului precum și din actul depus

de reclamantă la fila 34 din dosar (talon) a rezultat că pârâtul a fost

înapoiat de către Organele de Poliție din Franța la 22 februarie 2006 pe motiv

de ședere ilegală.

România, așa cum rezultă din Strategia

națională privind migrația pentru perioada 2004-2006, aprobată prin H.G. nr.

616/2004, a susținut necesitatea încheierii de acorduri bilaterale privind

readmisia cetățenilor proprii și a celor din state terțe în vederea prevenirii,

reducerii migrației ilegale în și din țară, contribuind la apărarea ordinii de

drept internațional privind exercitarea unui control asupra migrației ilegale,

precum și la respectarea drepturilor omului.

Cu privire la perioada restrângerii dreptului

la libera circulație, instanța a apreciat că perioada de 3 ani este

neîntemeiată, stabilind o perioadă de 30 de zile.

Măsura dispusă a vizat doar teritoriul Franței, întrucât dispozițiile

art. 52 se referă la

situațiile prevăzute de art. 40 din lege.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 98 din 7 iunie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Sentința a fost schimbată în parte

în sensul că s-a dispus restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație

pe teritoriul Franței pe o perioadă de 6 luni.

În considerentele hotărârii sale instanța de

apel a arătat că termenul de 30 de zile stabilit de prima instanță este mult

prea redus, el și expirând până la soluționarea apelului deoarece declanșarea

căii de atac nu suspendă executarea hotărârii.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei

hotărâri reluând, în motivare, conținutul cererii de chemare în judecată.

Astfel, la 22 februarie 2006 intimatul

a fost returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat de România

cu această țară. In temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor

români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani ... cu privire la

persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie

încheiat între România și acel stat.

Instanța a motivat greșit restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație numai pe teritoriul Franței invocând

doar art. 38 și art. 39, fără a lua în considerare art. 52 din Legea nr.

248/2005.

Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept

al criticilor formulate, instanța a apreciat că acestea pot fi încadrate în

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de

care a fost analizată hotărârea atacată, reținând următoarele:

Conform art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, până la data

aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român

în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al

Uniunii Europene, măsura restrângerii

dreptului

la liberă circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 38, trebuie

să se

refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepția celor cu

privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Întrucât textul invocat de recurent

vizează situația anterioară aderării României la Uniunea Europeană, instanța de

recurs nu mai poate modifica decizia dată în apel, astfel încât soluția de

restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate numai pe teritoriul

țării din care a fost returnat pârâtul intimat va fi păstrată.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 98 din 7 iunie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.