ÎCCJ, decizie (scj.ro #85023)

fiind de utilitate publică. Caracterul juridic al hotărârii de guvern. Termen

de contestare.

O.G. nr. 26/2000

Legea nr. 554/2004, art.

11

Ordonanța Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și

fundații, prevede posibilitatea ca asociațiile și fundațiile să fie recunoscute

de Guvernul României ca fiind de utilitate publică, în cazul în care

îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art.38 alin.(1).

Hotărârea de

Guvern prin care se face recunoașterea utilității publice a unei asociații sau

fundații este un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că

nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea

contenciosului administrativ. Termenul de 1 an de la data emiterii hotărârii de

guvern de recunoaștere a utilității publice nu poate fi depășit, sub sancțiunea

respingerii ca tardivă a acțiunii în contencios administrativ.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 2116 din 20 aprilie 2007

Prin sentința civilă nr.192

din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității introducerii

acțiunii în contencios administrativ invocată de pârâtul Guvernul României și,

în consecință, a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei Asociația PS

Alba.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut aspectele arătate în

continuare.

Prin acțiune, reclamanta

Asociația PS Alba a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea

H.G. nr.259/2001 privind recunoașterea Asociației GVPS ca fiind de utilitate

publică, precum și suspendarea aplicării respectivului act normativ în ceea ce

privește recunoașterea statutului de persoană juridică de drept privat fără

scop patrimonial și atribuirea statutului de utilitate publică, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Capătul de cerere referitor la

suspendarea aplicării H.G. nr.259/2001 nu a mai fost susținut cu ocazia

dezbaterii cauzei la ședința din 8 decembrie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că Asociația GVPS nu poate funcționa în condițiile O.G.

nr.26/2000, întrucât a fost înființată prin act normativ special – Decretul

nr.211/1948 -  și nu s-a transformat în condițiile art.48 din Legea

nr.103/1996.

Totodată, reclamanta a

arătat că H.G. nr.259/2001 a fost emisă cu încălcarea art.38 și urm. din O.G.

nr.26/2000 și că Asociația GVPS nu s-a conformat prevederilor Legii nr.21/1924.

Prin întâmpinare, Guvernul

României a invocat excepția tardivității acțiunii în raport cu data emiterii

actului contestat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În raport cu art.137

alin.(1) din Codul de procedură civilă, Curtea de apel, pronunțându-se mai

întâi asupra excepțiilor invocate de pârât, a reținut că este întemeiată

excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârât.

În acest sens, instanța de

fond a reținut, în esență, că H.G. nr.259/2001 este un act administrativ

unilateral cu caracter individual care, potrivit art.11 alin.(2) din Legea

nr.554/2004, poate fi contestat prin introducerea acțiunii în contencios

administrativ în termen de cel mult un an de la data emiterii actului. Or,

Curtea de apel a constatat că H.G. nr.259/2001 a fost publicată în Monitorul

Oficial al României la data de 5 martie 2001, iar cererea de chemare în

judecată a reclamantei a fost înregistrată la instanță la data de 9 noiembrie

2006, deci cu depășirea termenului prevăzut de art.11 alin.(2) din Legea

nr.554/2004.

Curtea de apel a respins ca

neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că a dobândit interes legitim

pentru promovarea acțiunii abia de la înființare, în anul 2005, cu motivarea că

legea nu reglementează o astfel de situație de repunere în termen. Cu referire

la aceeași susținere, Curtea de apel a reținut că introducerea acțiunii s-a

făcut cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art.11 alin.(2) din

Legea nr.554/2004 și în situația în care ar fi luată în considerare data

înregistrării Asociației PS Alba, realizată prin încheierea nr.2505 din 27

aprilie 2005.

Împotriva sentinței civile

nr.192 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Asociația PS

Alba, invocând nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în

soluționarea excepției tardivității formulării acțiunii care avea ca obiect

anularea H.G. nr. 259/2001 care este un act unilateral cu caracter normativ ce

poate fi atacat pentru constatarea ilegalității emiterii, oricând și nu în

termenul prevăzut  de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La data de 17.04.2007 prin

cerere scrisă depusă la dosar, recurenta a invocat puterea lucrului judecat

raportat la Decizia nr. 685/1999 pronunțată în Dosarul nr. 2769/1998

irevocabilă prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea  de

înscriere a Asociației GVPS în Registrul persoanelor juridice.

Prin aceeași cerere

recurenta solicită extinderea capătului de cerere privind anularea H.G. nr.

259/2001 și asupra sentinței civile nr. 23/2000 a Judecătoriei Sectorului 2

București în Dosarul nr. 35//2000 prin care s-a decis înscrierea aceleiași

asociații în Registrul Persoanelor Juridice.

Curtea constată că

recurenta formulează cereri noi în recurs contrar prevederilor art. 294 cu

referire la art. 316 Cod procedură civilă.

Astfel atât în apel cât și

în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face alte cereri noi.

Mai mult această cerere

dacă ar viza motive de recurs se constată că sunt depuse cu depășirea

termenului prevăzut  de art. 303 și art. 301 Cod procedură civilă, de 15 zile

de la comunicarea hotărârii care se atacă cu această cale de atac.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea Guvernului nr.

259/2001 s-a recunoscut Asociația GVPS, persoană juridică română de drept

privat fără scop patrimonial, ca fiind de utilitate publică.

Actul administrativ

contestat de reclamanta-recurentă face parte din categoria actelor

administrative unilaterale cu caracter individual.

Instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a prevederilor  art. 11 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, privind termenele de introducere a acțiunii, în

raport de care a și determinat tardivitatea cererii de față.

Termenul de 1 an de la data

emiterii actelor contestate nu poate fi depășit, astfel cum este prevăzut la art.

11 alin. (2) din lege, fiind un termen de decădere.

Întrucât actul administrativ

contestat  face parte din categoria actelor administrative cu caracter

individual în cauză nu sunt aplicabile prevederile alin. (4) al art. 11 din

Legea nr. 554/2004 potrivit  căruia actele administrative  normative pot fi

atacate oricând pe calea contenciosului administrativ.

H.G. nr. 259/2001 a fost

publicată în M.Of. nr. 110/5.03.2001, dată de la care aceasta a intrat în

vigoare, respectiv a avut loc comunicarea către persoanele interesate.

Nu se poate opune puterea

lucrului judecat, întrucât actul administrativ a fost adoptat în temeiul art.

107 din Constituția României și ale art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu

privire  la asociații și fundații, pentru recunoașterea unei asociații de

utilitate publică prin hotărâre a Guvernului.

Împrejurarea că nu a fost

înscrisă în registrul special al persoanelor juridice în temeiul Legii nr.

21/1924 Asociația GVPS, nu poate fi opusă  cu putere de lucru judecat întrucât

în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1201 Cod civil.

Constatând că instanța de fond a soluționat  corect

excepția de tardivitate a formulării acțiunii în contencios administrativ

conform art. 11 Legea nr. 554/2004, recursul a fost respins ca nefondat.