ÎCCJ, decizie (scj.ro #85023)

10. Recunoașterea unei asociații ca fiind de utilitate publică. Caracterul juridic al hotărârii de guvern. Termen de contestare. O.G. nr. 26/2000 Legea nr. 554/2004, art. 11 Ordonanța Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații, prevede posibilitatea ca asociațiile și fundațiile să fie recunoscute de Guvernul României ca fiind de utilitate publică, în cazul în care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art.38 alin.(1). Hotărârea de Guvern prin care se face recunoașterea utilității publice a unei asociații sau fundații este un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ.

Termenul de 1 an de la data emiterii hotărârii de guvern de recunoaștere a utilității publice nu poate fi depășit, sub sancțiunea respingerii ca tardivă a acțiunii în contencios administrativ. I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116 din 20 aprilie 2007 Prin sentința civilă nr.192 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității introducerii acțiunii în contencios administrativ invocată de pârâtul Guvernul României și, în consecință, a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei Asociația PS Alba. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut aspectele arătate în continuare.

Prin acțiune, reclamanta Asociația PS Alba a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr.259/2001 privind recunoașterea Asociației GVPS ca fiind de utilitate publică, precum și suspendarea aplicării respectivului act normativ în ceea ce privește recunoașterea statutului de persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial și atribuirea statutului de utilitate publică, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Capătul de cerere referitor la suspendarea aplicării H.G. nr.259/2001 nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterii cauzei la ședința din 8 decembrie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Asociația GVPS nu poate funcționa în condițiile O.G.

nr.26/2000, întrucât a fost înființată prin act normativ special – Decretul nr.211/1948 - și nu s-a transformat în condițiile art.48 din Legea nr.103/1996. Totodată, reclamanta a arătat că H.G. nr.259/2001 a fost emisă cu încălcarea art.38 și urm. din O.G. nr.26/2000 și că Asociația GVPS nu s-a conformat prevederilor Legii nr.21/1924. Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția tardivității acțiunii în raport cu data emiterii actului contestat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În raport cu art.137 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Curtea de apel, pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârât, a reținut că este întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârât.

În acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că H.G. nr.259/2001 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care, potrivit art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004, poate fi contestat prin introducerea acțiunii în contencios administrativ în termen de cel mult un an de la data emiterii actului. Or, Curtea de apel a constatat că H.G. nr.259/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 5 martie 2001, iar cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost înregistrată la instanță la data de 9 noiembrie 2006, deci cu depășirea termenului prevăzut de art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004. Curtea de apel a respins ca neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că a dobândit interes legitim pentru promovarea acțiunii abia de la înființare, în anul 2005, cu motivarea că legea nu reglementează o astfel de situație de repunere în termen.

Cu referire la aceeași susținere, Curtea de apel a reținut că introducerea acțiunii s-a făcut cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004 și în situația în care ar fi luată în considerare data înregistrării Asociației PS Alba, realizată prin încheierea nr.2505 din 27 aprilie 2005. Împotriva sentinței civile nr.192 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Asociația PS Alba, invocând nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în soluționarea excepției tardivității formulării acțiunii care avea ca obiect anularea H.G. nr. 259/2001 care este un act unilateral cu caracter normativ ce poate fi atacat pentru constatarea ilegalității emiterii, oricând și nu în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La data de 17.04.2007 prin cerere scrisă depusă la dosar, recurenta a invocat puterea lucrului judecat raportat la Decizia nr. 685/1999 pronunțată în Dosarul nr. 2769/1998 irevocabilă prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de înscriere a Asociației GVPS în Registrul persoanelor juridice. Prin aceeași cerere recurenta solicită extinderea capătului de cerere privind anularea H.G. nr. 259/2001 și asupra sentinței civile nr. 23/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București în Dosarul nr. 35//2000 prin care s-a decis înscrierea aceleiași asociații în Registrul Persoanelor Juridice. Curtea constată că recurenta formulează cereri noi în recurs contrar prevederilor art. 294 cu referire la art. 316 Cod procedură civilă.

Astfel atât în apel cât și în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Mai mult această cerere dacă ar viza motive de recurs se constată că sunt depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 și art. 301 Cod procedură civilă, de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă cu această cale de atac. Recursul este nefondat. Prin hotărârea Guvernului nr. 259/2001 s-a recunoscut Asociația GVPS, persoană juridică română de drept privat fără scop patrimonial, ca fiind de utilitate publică. Actul administrativ contestat de reclamanta-recurentă face parte din categoria actelor administrative unilaterale cu caracter individual.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 11 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, privind termenele de introducere a acțiunii, în raport de care a și determinat tardivitatea cererii de față. Termenul de 1 an de la data emiterii actelor contestate nu poate fi depășit, astfel cum este prevăzut la art. 11 alin. (2) din lege, fiind un termen de decădere. Întrucât actul administrativ contestat face parte din categoria actelor administrative cu caracter individual în cauză nu sunt aplicabile prevederile alin. (4) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ.

H.G. nr. 259/2001 a fost publicată în M.Of. nr. 110/5.03.2001, dată de la care aceasta a intrat în vigoare, respectiv a avut loc comunicarea către persoanele interesate. Nu se poate opune puterea lucrului judecat, întrucât actul administrativ a fost adoptat în temeiul art. 107 din Constituția României și ale art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, pentru recunoașterea unei asociații de utilitate publică prin hotărâre a Guvernului. Împrejurarea că nu a fost înscrisă în registrul special al persoanelor juridice în temeiul Legii nr. 21/1924 Asociația GVPS, nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat întrucât în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1201 Cod civil.

Constatând că instanța de fond a soluționat corect excepția de tardivitate a formulării acțiunii în contencios administrativ conform art. 11 Legea nr. 554/2004, recursul a fost respins ca nefondat.