ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2012

HOTĂRÂRE
10.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin acțiunea formulată, reclamanta Fundația

obligarea pârâtului să recunoască caracterul de utilitate publică al

activității desfășurate de reclamantă, iar, în caz de refuz, obligarea la daune

cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere începând cu data promovării

acțiunii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,

invocând în drept prevederile O.G. nr. 26/2000, cu modificările ulterioare.

În cauză s-a formulat

cerere de intervenție în interesul pârâtului de către Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S.), solicitându-se încuviințarea

cererii de intervenție și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind prematur

introdusă.

În motivarea cererii

de intervenție s-a arătat că această cerere este justificată de prevederile

art. 39 alin. (1) și art. 40 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire

la Asociații și Fundații, iar acțiunea reclamantei, de recunoaștere a

caracterului de utilitate publică, este prematur introdusă întrucât Nota de

fundamentare a fost întocmită și înaintată Guvernului României pentru emiterea

hotărârii, fie de aprobare, fie de respingere a cererii reclamantei.

La primul termen de

judecată, din 29 aprilie 2011, conform prevederilor art. 52 C. proc. civ.,

instanța a admis în principiu cererea de intervenție.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Guvernul României a invocat excepția nulității

acțiunii reclamantei pentru netimbrare și excepția tardivității, iar, pe fond,

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cele două excepții

invocate de pârât au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece acțiunea a fost

timbrată legal, iar de la ultima cerere depusă de reclamantă pentru emiterea

unei hotărâri de aprobare sau respingere a solicitării de recunoaștere a

caracterului de utilitate publică - din 28 ianuarie 2011 și până la data

înregistrării pe rol a acțiunii în contencios administrativ, 1 aprilie 2011, nu

a trecut termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr.

165/2011 din 20 mai 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta

Fundația P. Alba Iulia împotriva pârâtului Guvernul României și, în consecință,

a obligat pârâtul să emită hotărârea de soluționare a cererii reclamantei

privind recunoașterea statutului de utilitate publică; a obligat pârâtul ca, în

caz de refuz, după expirarea termenului de 90 zile de la data rămânerii

irevocabile a sentinței, să plătească reclamantei penalități în cuantum de 100

RON/zi de întârziere; a respins cererea de intervenție accesorie în interesul

pârâtului, depusă de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că reclamanta

Fundația P. Alba Iulia a depus la Secretariatul General al Guvernului României,

sub nr. 20/9905/G.B. din 28 iulie 2008, solicitarea și documentația având ca

obiect recunoașterea statutului de utilitate publică a fundației, invocând

prevederile O.G. nr. 26/2000 cu modificările și completările ulterioare,

cererea fiind înaintată apoi conform prevederilor art. 39 din O.G. nr. 26/2000

la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în a cărui sferă de

competență reclamanta își desfășoară activitatea.

S-a reținut de către

instanță că, deoarece reclamanta nu a mai primit niciun răspuns, la data de 28

ianuarie 2011 a trimis o nouă cerere prin care a solicitat soluționarea cererii

și propunerea de recunoaștere a caracterului de utilitate publică și, neprimind

niciun răspuns la această cerere, aceasta a formulat în instanță la data de 1

aprilie 2011 cererea de obligare a pârâtului să decidă asupra cererii de

recunoaștere a activității Fundației ca având caracter de utilitate publică.

Instanța a apreciat

că, întrucât în cauză a fost întocmit Proiectul de Hotărâre de Guvern, precum

și Nota de fundamentare de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - acte înregistrate la Secretariatul General al Guvernului în data de

22 februarie 2010, cererea reclamantei privind emiterea unui răspuns la cererea

depusă pentru recunoașterea caracterului de utilitate publică, conform

prevederilor art. 39 alin. (1) și art. 40 alin. (1) și (2) din O.G. nr.

26/2000, cu modificările ulterioare, este întemeiată și, ca urmare, în temeiul

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost admisă.

În consecință,

instanța a obligat pârâtul să emită hotărârea de soluționare a cererii

reclamantei privind recunoașterea statului de utilitate publică și să plătească

acesteia penalități de 100 RON/zi de întârziere dacă va refuza în termenul

legal de 90 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, să emită hotărârea menționată.

În ceea ce privește

cererea de intervenție accesorie, depusă de intervenientul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, instanța a respins-o ca neîntemeiată, apreciind

că din actele dosarului rezultă că acțiunea reclamantei nu este prematur

formulată - Proiectul de Hotărâre și Nota de fundamentare, cu avizele necesare,

fiind trimise și înregistrate la Secretariatul General al Guvernului în data de

22 februarie 2010.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs atât pârâtul Guvernul României, cât și

intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se ca temei legal dispozițiile

art. 304

1

, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-intervenient M.M.F.P.S. a adus critici sentinței recurate cu

privire la greșita soluționare a cererii sale de intervenție.

Se menționează că se

impunea admiterea cererii de intervenție în interesul Guvernului, întrucât o

astfel de cerere are ca temei legal dispozițiile Ordinului nr. 115/2003 al

Ministrului Muncii și Solidarității Sociale, fiind justificat și interesul

juridic în formularea acesteia.

Recurentul Guvernul

României aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- În mod greșit a

fost respinsă excepția tardivității acțiunii deoarece nu trebuia luată ca reper

pentru introducerea acțiunii data de 28 ianuarie 2011, întrucât răspunsul la

plângerea prealabilă a fost comunicat la 9 iulie 2009 cu adresa nr. 15A/4554/CA,

iar acțiunea a fost formulată la 1 aprilie 2011 cu depășirea termenului de 6

luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

- Invocându-se

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., se arată că

hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Se menționează că

există neconcordanță între considerentele sentinței și dispozitiv, în sensul că

deși în considerente se reține temeinicia cererii privind emiterea unui răspuns

la cererea reclamantei, ceea ce presupune că este vorba de "nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri" - noțiune definită de art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 554/2004, în dispozitiv se dispune obligarea Guvernului

la emiterea unei hotărâri, respectiv un act administrativ, ceea ce nu

echivalează cu emiterea unui răspuns.

- Invocându-se

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se susține că

soluția de admitere a cererii reclamantei s-a pronunțat cu depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești pentru că potrivit dispozițiilor art. 38

alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire

la asociații și fundații, a fost lăsată doar la latitudinea Guvernului

posibilitatea de a adopta o hotărâre prin care o asociație sau fundație să fie

recunoscută ca fiind de utilitate publică, legiuitorul neprevăzând nicio

sancțiune în cazul neadoptării unui asemenea act.

- Se susține

nelegalitatea sentinței recurate și din perspectiva motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Se arată că în mod

greșit Guvernul a fost obligat să emită hotărârea de soluționare a cererii

reclamantei privind recunoașterea statutului de utilitate publică, deoarece din

interpretarea dispozițiilor art. 38 - 40 din O.G. nr. 26/2000 rezultă că

respingerea propunerii de acordare a statutului de utilitate publică nu se

materializează tot prin emiterea unei hotărâri de Guvern ci doar se comunică

soluția asociației/fundației prin intermediul M.M.F.P.S.

Se menționează și

faptul că la 8 iunie 2011 a fost respins proiectul de hotărâre de Guvern pentru

recunoașterea fundației reclamante ca fiind de utilitate publică, răspunsul

fiind comunicat prin adresa nr. 1643 din 27 iunie 2011, astfel că soluția

primei instanțe este nelegală.

Au fost depuse de

Guvern înscrisuri doveditoare a celor menționate în cererea de recurs.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursurile formulate în raport de criticile invocate, de

înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse.

Analizându-se

hotărârea recurată, se constată că instanța de fond în considerentele sentinței

recurate nu a analizat refuzul nejustificat deși soluția pronunțată vizează

refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.

Considerentele

hotărârii recurate nu conduc în mod logic și convingător la soluția din

dispozitiv, astfel că soluției îi lipsește motivarea.

Pentru a se putea

exercita controlul judiciar de către instanța de recurs, hotărârea atacată

trebuie să cuprindă, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au

format convingerea primei instanțe, precum și cele pentru care au fost

înlăturate cererile părților, cerințe impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

Cum în speță,

instanța de fond nu a respectat aceste prevederi, hotărârea pronunțată nu poate

fi analizată sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I,

alin. (2), art. 313 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, va admite recursurile, va casa

sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe,

care va analiza și celelalte motive de recurs ca apărări conform art. 315 alin.

(3) C. proc. civ.

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva Sentinței nr. 165/2011 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 12/CA din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității acțiu
ÎCCJ 2012-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC P.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu M.F.P. - D.G.M.D.R.S. - C.A.J.N. și în temeiul dispozițiilor art. 14 din
ÎCCJ 2012-11-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5099/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată ulterior, rec
ÎCCJ 2011-09-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2011
cauză Pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea depusă, a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport cu dispozițiile O.G. nr. 137/2002, excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția inadmisibilității acțiunii pen
ÎCCJ 2011-06-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3693/2011
mpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile impusă de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, acest pârât a solicitat respingerea ce
Sursă