ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței
de fond
Prin acțiunea formulată, reclamanta Fundația
P. Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând
obligarea pârâtului să recunoască caracterul de utilitate publică al
activității desfășurate de reclamantă, iar, în caz de refuz, obligarea la daune
cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere începând cu data promovării
acțiunii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,
invocând în drept prevederile O.G. nr. 26/2000, cu modificările ulterioare.
În cauză s-a formulat
cerere de intervenție în interesul pârâtului de către Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S.), solicitându-se încuviințarea
cererii de intervenție și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind prematur
introdusă.
În motivarea cererii
de intervenție s-a arătat că această cerere este justificată de prevederile
art. 39 alin. (1) și art. 40 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire
la Asociații și Fundații, iar acțiunea reclamantei, de recunoaștere a
caracterului de utilitate publică, este prematur introdusă întrucât Nota de
fundamentare a fost întocmită și înaintată Guvernului României pentru emiterea
hotărârii, fie de aprobare, fie de respingere a cererii reclamantei.
La primul termen de
judecată, din 29 aprilie 2011, conform prevederilor art. 52 C. proc. civ.,
instanța a admis în principiu cererea de intervenție.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, pârâtul Guvernul României a invocat excepția nulității
acțiunii reclamantei pentru netimbrare și excepția tardivității, iar, pe fond,
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cele două excepții
invocate de pârât au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece acțiunea a fost
timbrată legal, iar de la ultima cerere depusă de reclamantă pentru emiterea
unei hotărâri de aprobare sau respingere a solicitării de recunoaștere a
caracterului de utilitate publică - din 28 ianuarie 2011 și până la data
înregistrării pe rol a acțiunii în contencios administrativ, 1 aprilie 2011, nu
a trecut termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința nr.
165/2011 din 20 mai 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal, a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta
Fundația P. Alba Iulia împotriva pârâtului Guvernul României și, în consecință,
a obligat pârâtul să emită hotărârea de soluționare a cererii reclamantei
privind recunoașterea statutului de utilitate publică; a obligat pârâtul ca, în
caz de refuz, după expirarea termenului de 90 zile de la data rămânerii
irevocabile a sentinței, să plătească reclamantei penalități în cuantum de 100
RON/zi de întârziere; a respins cererea de intervenție accesorie în interesul
pârâtului, depusă de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că reclamanta
Fundația P. Alba Iulia a depus la Secretariatul General al Guvernului României,
sub nr. 20/9905/G.B. din 28 iulie 2008, solicitarea și documentația având ca
obiect recunoașterea statutului de utilitate publică a fundației, invocând
prevederile O.G. nr. 26/2000 cu modificările și completările ulterioare,
cererea fiind înaintată apoi conform prevederilor art. 39 din O.G. nr. 26/2000
la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în a cărui sferă de
competență reclamanta își desfășoară activitatea.
S-a reținut de către
instanță că, deoarece reclamanta nu a mai primit niciun răspuns, la data de 28
ianuarie 2011 a trimis o nouă cerere prin care a solicitat soluționarea cererii
și propunerea de recunoaștere a caracterului de utilitate publică și, neprimind
niciun răspuns la această cerere, aceasta a formulat în instanță la data de 1
aprilie 2011 cererea de obligare a pârâtului să decidă asupra cererii de
recunoaștere a activității Fundației ca având caracter de utilitate publică.
Instanța a apreciat
că, întrucât în cauză a fost întocmit Proiectul de Hotărâre de Guvern, precum
și Nota de fundamentare de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale - acte înregistrate la Secretariatul General al Guvernului în data de
22 februarie 2010, cererea reclamantei privind emiterea unui răspuns la cererea
depusă pentru recunoașterea caracterului de utilitate publică, conform
prevederilor art. 39 alin. (1) și art. 40 alin. (1) și (2) din O.G. nr.
26/2000, cu modificările ulterioare, este întemeiată și, ca urmare, în temeiul
art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost admisă.
În consecință,
instanța a obligat pârâtul să emită hotărârea de soluționare a cererii
reclamantei privind recunoașterea statului de utilitate publică și să plătească
acesteia penalități de 100 RON/zi de întârziere dacă va refuza în termenul
legal de 90 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, să emită hotărârea menționată.
În ceea ce privește
cererea de intervenție accesorie, depusă de intervenientul Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, instanța a respins-o ca neîntemeiată, apreciind
că din actele dosarului rezultă că acțiunea reclamantei nu este prematur
formulată - Proiectul de Hotărâre și Nota de fundamentare, cu avizele necesare,
fiind trimise și înregistrate la Secretariatul General al Guvernului în data de
22 februarie 2010.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs atât pârâtul Guvernul României, cât și
intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se ca temei legal dispozițiile
art. 304
1
, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurentul-intervenient M.M.F.P.S. a adus critici sentinței recurate cu
privire la greșita soluționare a cererii sale de intervenție.
Se menționează că se
impunea admiterea cererii de intervenție în interesul Guvernului, întrucât o
astfel de cerere are ca temei legal dispozițiile Ordinului nr. 115/2003 al
Ministrului Muncii și Solidarității Sociale, fiind justificat și interesul
juridic în formularea acesteia.
Recurentul Guvernul
României aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate:
- În mod greșit a
fost respinsă excepția tardivității acțiunii deoarece nu trebuia luată ca reper
pentru introducerea acțiunii data de 28 ianuarie 2011, întrucât răspunsul la
plângerea prealabilă a fost comunicat la 9 iulie 2009 cu adresa nr. 15A/4554/CA,
iar acțiunea a fost formulată la 1 aprilie 2011 cu depășirea termenului de 6
luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
- Invocându-se
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., se arată că
hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.
Se menționează că
există neconcordanță între considerentele sentinței și dispozitiv, în sensul că
deși în considerente se reține temeinicia cererii privind emiterea unui răspuns
la cererea reclamantei, ceea ce presupune că este vorba de "nesoluționarea
în termenul legal a unei cereri" - noțiune definită de art. 2 alin. (1)
lit. h) din Legea nr. 554/2004, în dispozitiv se dispune obligarea Guvernului
la emiterea unei hotărâri, respectiv un act administrativ, ceea ce nu
echivalează cu emiterea unui răspuns.
- Invocându-se
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se susține că
soluția de admitere a cererii reclamantei s-a pronunțat cu depășirea
atribuțiilor puterii judecătorești pentru că potrivit dispozițiilor art. 38
alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire
la asociații și fundații, a fost lăsată doar la latitudinea Guvernului
posibilitatea de a adopta o hotărâre prin care o asociație sau fundație să fie
recunoscută ca fiind de utilitate publică, legiuitorul neprevăzând nicio
sancțiune în cazul neadoptării unui asemenea act.
- Se susține
nelegalitatea sentinței recurate și din perspectiva motivului de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Se arată că în mod
greșit Guvernul a fost obligat să emită hotărârea de soluționare a cererii
reclamantei privind recunoașterea statutului de utilitate publică, deoarece din
interpretarea dispozițiilor art. 38 - 40 din O.G. nr. 26/2000 rezultă că
respingerea propunerii de acordare a statutului de utilitate publică nu se
materializează tot prin emiterea unei hotărâri de Guvern ci doar se comunică
soluția asociației/fundației prin intermediul M.M.F.P.S.
Se menționează și
faptul că la 8 iunie 2011 a fost respins proiectul de hotărâre de Guvern pentru
recunoașterea fundației reclamante ca fiind de utilitate publică, răspunsul
fiind comunicat prin adresa nr. 1643 din 27 iunie 2011, astfel că soluția
primei instanțe este nelegală.
Au fost depuse de
Guvern înscrisuri doveditoare a celor menționate în cererea de recurs.
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursurile formulate în raport de criticile invocate, de
înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente,
apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse.
Analizându-se
hotărârea recurată, se constată că instanța de fond în considerentele sentinței
recurate nu a analizat refuzul nejustificat deși soluția pronunțată vizează
refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.
Considerentele
hotărârii recurate nu conduc în mod logic și convingător la soluția din
dispozitiv, astfel că soluției îi lipsește motivarea.
Pentru a se putea
exercita controlul judiciar de către instanța de recurs, hotărârea atacată
trebuie să cuprindă, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au
format convingerea primei instanțe, precum și cele pentru care au fost
înlăturate cererile părților, cerințe impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ.
Cum în speță,
instanța de fond nu a respectat aceste prevederi, hotărârea pronunțată nu poate
fi analizată sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind incident motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I,
alin. (2), art. 313 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare, va admite recursurile, va casa
sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe,
care va analiza și celelalte motive de recurs ca apărări conform art. 315 alin.
(3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale împotriva Sentinței nr. 165/2011 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 mai 2012.
Procesat de GGC - GV