ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5874/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 29 noiembrie 2006,

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bihor să dispună

restrângerea exercitării de către C.F.C. a dreptului la liberă circulație în

statele Uniunii Europene, pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 25 august 2006, în

baza Acordului de readmisie încheiat de România și acest stat, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit

cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și acel stat, măsură care, până la data

aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile

tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care

persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr. 129/c din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul

Bihor, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 24 august 2006

în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat

prin H.G. nr. 78/1994, pentru ședere ilegală.

Că, potrivit art. 2 din Protocolul

nr. 4 al Convenției Europene privind Drepturile Omului, dreptul la liberă

circulație este garantat și că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul

altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri

necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța

publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția

sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților

altora.

Întrucât în sarcina pârâtului nu se

poate reține un asemenea comportament ce ar fi fost de natură să justifice

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, acțiunea a fost

respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru greșita

interpretare și aplicare a legii.

În dezvoltarea motivelor de apel, a

arătat că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană încetează

aplicabilitatea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 248/2005, însă dispozițiile

art. 38 lit. a) din aceeași lege, rămân aplicabile cu privire la statul din

care pârâtul a fost returnat.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 95/2007 A din 12 aprilie 2007, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu motivarea că,

odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, restrângerea libertății de

circulație a cetățenilor români, deveniți conform art. 17 din Tratatul

Comunității Europene, cetățeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât

cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu, și anume a Directivei nr.

2004/38/CE a Parlamentului European și a Regulamentului nr. 1612/1968.

Potrivit normelor comunitare,

accesul la liberă circulație nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a

formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor din țară, o

astfel de măsură putând fi luată doar dacă este pusă în pericol securitatea

națională, siguranța publică, a sănătății sau a moralei, ceea ce presupune o

amenințare serioasă și suficientă care să afecteze interesele fundamentale ale

societății, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o ca fiind nelegală

deoarece din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii

restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate este

aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie.

Recursul nu este fondat.

Legea nr. 248 din 10 iulie 2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost

modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.

Ca urmare a acestor modificări a

fost introdus art. 6

1

, text potrivit căruia, cartea de identitate

valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot

călătorie în statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit art. 17 din Tratatul de

constituire a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 1 ianuarie

2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii orice

persoană care are cetățenia unui stat membru.

Cetățenia Uniunii nu înlocuiește

cetățenia națională, ci o completează.

Așa cum s-a apreciat în

jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele

au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o

ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la

intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Efectul direct al dreptului

comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și

obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene,

dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile

din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția

unui drept conferit de acestea.

În virtutea acestor principii, în

domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației

naționale, în speță Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta este

concordantă cu legislația comunitară, în caz contrar aceasta din urmă

aplicându-se în mod direct și prioritar.

În acest sens, urmează a se observa

că, la art. 2, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE

din data de 19 aprilie 2004 stabilește condițiile care reglementează

exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre, de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor, precum și

restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică sau sănătate publică,

cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza

exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.

Prin urmare, în condițiile în care

în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreun motiv de ordine publică, siguranță

publică sau sănătate publică, hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

95/2007 A din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2007.