ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5874/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 noiembrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bihor să dispună restrângerea exercitării de către C.F.C. a dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene, pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 25 august 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, măsură care, până la data aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 129/c din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 24 august 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 78/1994, pentru ședere ilegală. Că, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europene privind Drepturile Omului, dreptul la liberă circulație este garantat și că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

Întrucât în sarcina pârâtului nu se poate reține un asemenea comportament ce ar fi fost de natură să justifice restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, acțiunea a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii. În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană încetează aplicabilitatea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 248/2005, însă dispozițiile art. 38 lit. a) din aceeași lege, rămân aplicabile cu privire la statul din care pârâtul a fost returnat.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 95/2007 A din 12 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu motivarea că, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, restrângerea libertății de circulație a cetățenilor români, deveniți conform art. 17 din Tratatul Comunității Europene, cetățeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu, și anume a Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Regulamentului nr. 1612/1968.

Potrivit normelor comunitare, accesul la liberă circulație nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor din țară, o astfel de măsură putând fi luată doar dacă este pusă în pericol securitatea națională, siguranța publică, a sănătății sau a moralei, ceea ce presupune o amenințare serioasă și suficientă care să afecteze interesele fundamentale ale societății, ceea ce în speță nu s-a dovedit. În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie.

Recursul nu este fondat. Legea nr. 248 din 10 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006. Ca urmare a acestor modificări a fost introdus art. 6 1 , text potrivit căruia, cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călătorie în statele membre ale Uniunii Europene. Potrivit art. 17 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează.

Așa cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora. Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept conferit de acestea.

În virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației naționale, în speță Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz contrar aceasta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar. În acest sens, urmează a se observa că, la art. 2, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004 stabilește condițiile care reglementează exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor, precum și restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică sau sănătate publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.

Prin urmare, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreun motiv de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 95/2007 A din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.