ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 834 din 22 aprilie
2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de
contestatorul I.G. împotriva deciziei nr. 1061 din 13 decembrie 2004, a aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a
reținut aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul Călărași, prin sentința
civilă nr. 358 din 28 februarie 2003, a respins acțiunea formulată de
reclamantul I.G., în contradictoriu cu Comisia Județeană Călărași pentru
aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Locală Borcea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,
Prefectul județului Călărași și Primăria comunei Borcea, județul Călărași.
Recursul declarat de reclamant
împotriva sentinței civile a Tribunalului Călărași a fost constatat nul, prin
decizia nr. 1016 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că a fost motivat
cu depășirea termenului prevăzut de art. 301, raportat la art. 303 alin. (1) și
(2) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 1016 din 13
decembrie 2004, reclamantul I.G. a formulat contestație în anulare, susținând
că această decizie a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale,
întrucât cauza a fost soluționată de o instanță de recurs, iar nu de către o
instanță de fond, în condițiile în care toate hotărârile judecătorești
anterioare au fost casate. Totodată, contestatorul a mai susținut că decizia
respectivă este lovită de nulitate absolută, întrucât instanța nu s-a pronunțat
asupra cererii sale de înscriere în fals, încălcând, astfel, dispozițiile art. 10
din Legea nr. 29/1990, art. 5 din Codul deontologic al magistraților și art. 129
alin. (5) C. proc. civ.
Constatând că sunt neîntemeiate
susținerile din contestația în anulare, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a reținut, prin raportare la
dispozițiile invocate, respectiv art. 317 pct. 2 C. proc. civ., că nu au fost încălcate normele de competență prevăzute de Codul de procedură
civilă, susținându-se, în mod greșit, că ar fi fost trimisă cauza, spre
rejudecare, de către o instanță de fond.
Împotriva deciziei nr. 834 din 22
aprilie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, contestatorul I.G. a formulat recurs, susținând
nelegalitatea acesteia.
Se constată că decizia civilă nr. 834
din 22 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București și atacată cu
recurs, este irevocabilă.
Așa fiind, recursul declarat de
reclamant va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.G.
împotriva deciziei nr. 834 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 aprilie 2006.