ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10040/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10040/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Călărași sub nr. 1869 din 26 octombrie 2005 reclamantul C.M. a
chemat în judecată Primăria municipiului Călărași și Primarul municipiului
Călărași, solicitând obligarea acestora la recunoașterea dreptului de
proprietate în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în
Călărași, suprafața de teren aferentă construcției de 463,04 mp, precum și la
modificarea dispoziției nr. 2412/2005, cu plata de daune cominatorii.
Această cerere a fost respinsă ca
tardiv formulată prin sentința civilă nr. 917 din 21 noiembrie 2005 pronunțată
de Tribunalul Călărași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că dispoziția nr. 2412/2005 emisă de pârâți a fost comunicată
reclamantului la data de 1 iulie 2005 însă acesta a formulat acțiunea la data
de 26 octombrie 2005, peste termenul de 30 de zile stabilit de art. 26 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat apel
împotriva acestei sentințe, susținând că respingerea acțiunii ca tardiv
formulată este nelegală, că instanța de fond a manifestat superficialitate în
analiza actelor depuse la dosar, că la data de 28 iulie 2005 a atacat în termen
legal dispoziția emisă în cauză.
Prin decizia civilă nr. 337/A din 31
mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a
respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei decizii s-a
reținut că decizia nr. 2412 din 21 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului
Călărași a fost comunicată apelantului la data de 1 iulie 2005, conform
înscrisului existent la f. 3 dosar fond. Acesta a depus o contestație la
Primăria municipiului Călărași, înregistrată sub nr. 31764 din 28 iulie 2005,
în conținutul căreia se face mențiunea că dispoziția a fost primită la data de
8 iulie 2005.
Cererea adresată Tribunalului
Călărași a fost înregistrată la data de 26 octombrie 2005, deci cu depășirea
termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Decizia pronunțată în apel a fost
atacată cu recurs de reclamant, care a invocat drept temei legal prevederile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs
acesta arată că într-adevăr a primit dispoziția emisă de Primărie la data de 8
iulie 2005, însă a fost nevoit să revină la data de 28 iulie 2005 cu adresă
către Primarul municipiului Călărași pentru a se restitui întregul imobil.
Se mai susține că era datoria
Primarului ca, în situația în care a constatat că nu este competent să
soluționeze cererea, să o trimită tribunalului spre competentă soluționare.
Verificând legalitatea deciziei
recurate prin prisma criticilor formulate și prevederilor legale aplicabile,
Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru
considerente ce succed:
Prin dispozițiile nr. 26 alin. (3)
din Legea nr. 10/2001 se prevede expres că în termen de 30 de zile de la
comunicarea dispoziției motivate contestatorul este obligat să atace acest act
la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul
unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea
notificării, în măsura în care este nemulțumit de hotărârea luată, împrejurare
menționată și în art. 4 al dispoziției contestate(f.4-5 dosar fond).
În cauză, reclamantul s-a adresat
tribunalului cu depășirea acestui termen, fie că acesta se calculează de la
data comunicării 1 iulie 2005, fie de la data precizată de reclamant 8 iulie
2005.
Împrejurarea că reclamantul ar fi
adresat o contestație împotriva dispozițiilor la data de 28 iulie 2005,
înregistrat la Primăria Călărași, este irelevantă, față de prevederile
imperative ale textului sus indicat.
Nu poate fi primită susținerea
recurentului referitoare la obligația primarului de înaintare a contestației
sale către tribunal, nefiind aplicabile, prin asimilare, dispozițiile art. 27
alin. (5) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, cum
încearcă să sugereze recurentul.
Constatând că în cauză nu sunt
incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. precizate de recurent,
întrucât hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată
cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte urmează a respinge ca
nefondat recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.M.
împotriva deciziei nr. 337/A din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie
2006.