ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra

conflictului negativ de față constată următoarele:

I. Primul ciclu

procesual

în judecată

Prin cererea așa cum a fost precizată,

introdusă la Tribunalul Călărași la data de 6 septembrie 2007 și înregistrată

sub nr. 2508/116/2007 (nr. vechi 3149/C/2007), reclamantul P.D.G., a chemat în

judecată pârâții I.P.J. Călărași, cu și I.G.P.R., pentru ca prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de

sancționare nr. 7189 din 20 iulie 2007 emisă de șeful I.P.J. Călărași și a

Dispoziției Inspectorului General al Poliției Române nr. 1837 din 10 august

2007 ca fiind nelegale.

În motivarea în fapt

a acțiunii arată că a fost sancționat de șeful I.P.J. Călărași, cu sancțiunea

„mustrare scrisă” reținându-se în sarcina sa neglijență manifestată în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, constând în nerespectarea dispoziției

referitoare la modul de acțiune în cazul sesizărilor pe sistemul 112, deoarece

la data de 18 iunie 2007 a refuzat să se deplaseze la fața locului în cazul

unui accident de circulație, motivând complexitatea speței.

pârâților

În termen legal,

pârâtul I.G.P.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de

excepție, să se constate necompetența materială a Tribunalului Călărași, în

raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct.

1 C. proc. civ., având în vedere că în cauză este vorba de o autoritate

centrală, precum și lipsa calității sale procesuale pasive în raport de

emitentul actului de sancționare, respectiv Șeful I.P.J. Călărași, excepție

soluționată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2007.

Pe fond a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A formulat

întâmpinare și pârâtul I.P.J. Călărași care a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului, motivat de faptul că se face vinovat de încălcarea dispozițiilor

prevăzute în detaliu în metodologia de constatare și soluționare a accidentelor

rutiere din care rezultă pagube materiale nr. 170611 din 25 iulie 2002 și celor

prevăzute în fișa postului arătând detailat situația de fapt rezultată din

actele întocmite pe parcursul derulării cercetării prealabile, anexate în

dovedirea susținerilor la dosarul cauzei.

de fond

Tribunalul Călărași

prin Sentința civilă nr. 2351 din 14 noiembrie 2007, a admis acțiunea așa cum a

fost precizată și a constatat nulitatea absolută a Dispoziției șefului I.P.J.

Călărași nr. 7189 din 20 iulie 2007, dispunând și anularea Dispoziției I.G.P.R.

nr. 1837 din 10 august 2007.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că dispoziția de sancționare nu respectă

condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. a), b) și

c) C. muncii, sub sancțiunea nulității absolute.

de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul I.G.P.R. precum și pârâtul I.P.J. Călărași.

Prin întâmpinare,

intimatul reclamant a invocat excepția nulității recursului I.P.J. Călărași, a

invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 al M.I.R.A. și a

solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței

pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

La data de 08 mai

2007 intimatul reclamant a formulat cerere reconvențională la cererile de

recurs formulate de recurenții pârâți.

În ședința publică

din data de 08 mai 2008, Curtea a respins ca inadmisibile cererea

reconvențională, având în vedere dispozițiile art. 316 și 294 alin. (1) C.

proc. civ. și excepția de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea nr.

554/2004, Ordinul nr. 400/2004 al M.I.R.A. fiind un act administrativ cu

caracter normativ.

Prin Decizia civila

nr. 1216 din 8 mai 2008 Curtea de Apel București secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul pârât

I.P.J. Călărași și a admis recursul declarat de recurentul pârât I.G.P.R.

împotriva Sentinței civile nr. 2351 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Călărași, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond a soluționat greșit

cauza pe excepție, în baza unui motiv de nelegalitate de ordine publică, fără a

intra în cercetarea fondului, aplicând dispozițiile legale neincidente în

speță.

Curtea a admis

excepția nulității recursului I.P.J. Călărași, reținând că recurentul a depus

declarația de recurs la Tribunalul Călărași, fără a arăta motivele de recurs,

iar motivele de recurs le-a depus în fața instanței de recurs la data de 19

martie 2008, deși sentința a fost comunicată la data de 14 februarie 2007, cu

mult peste termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ.

II. Al doilea ciclu

procesual

de fond la rejudecare

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. 2036/116/2008 nr. în format

vechi 2593/C/RJ/2008.

La solicitarea

instanței, reclamantul a precizat că acțiunea formulată are trei capete de

cerere și anume:- nulitatea absolută a Dispoziției nr. 7189 din 20 iulie 2007

emisă de Șeful I.P.J. Călărași, comisar șef de poliție U.V.;

- anularea

Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de Inspectorul General al

Poliției Române, chestor principal de poliție – F.D.V.:

- obligarea pârâților

la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 70.000 RON din care 35.000

RON daune morale și 35.000 RON daune materiale, arătând că înțelege să-și

dispute pretențiile în contradictoriu cu pârâții I.P.J. Călărași și I.G.P.R.

București, în calitate de emitenți ai actelor atacate.

În ședința publică de

la 12 noiembrie 2008, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a

Ordinului nr. 400/2004 al M.A.I. în raport de dispozițiile art. 78 din

Constituția României.

Tribunalul prin

încheierea de ședință de la data de 3 decembrie 2008, în raport de dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a trimis cauza Curții Constituționale a

României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a Dispozițiilor

Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, invocată de

reclamantul P.D.G. și în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a

suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.

Prin Decizia nr. 495

din 02 aprilie 2009 Curtea Constituțională a României a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordinului M.A.I. nr. 400/2004

invocată de reclamantul P.D.G. în Dosarul nr. 2036/116/2008 al Tribunalului

Călărași, secția civilă.

Din oficiu, cauza a

fost repusă de rol la data de 15 mai 2009.

Rejudecând cauza,

prin Sentința civilă nr. 1398 din 16 noiembrie 2009 Tribunalul Călărași a admis

în parte acțiunea precizată și a dispus anularea Dispoziției nr. 7189 din 20 iulie

2007 a Șefului I.P.J. Călărași și a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 a

Inspectorului General al Poliției Române.

Prin aceeași sentință

a respins capătul de cerere al acțiunii reclamantului privind obligarea

pârâților la plata daunelor materiale și morale și a obligat pârâții în solidar

către reclamant la plata sumei de 569,4698 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

de recurs

Împotriva aceleași

sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâtul I.G.P.R..

Prin Decizia civilă

nr. 2060 din 07 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a

respins excepția nulității recursului I.G.P.R., s-au admis recursurile

declarate de recurentul reclamant P.D.G. și recurentul pârât I.G.P.R., s-a

casat sentința civilă recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Curtea a constatat că

sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) C. proc. civ., privind

incompatibilitatea judecătorului care se pronunțase în cauză în primul ciclu

procesual, nemaiputând participa la rejudecarea cauzei, după casare cu

trimitere.

III. Al treilea ciclu

procesual

În rejudecare Dosarul

a fost înregistrat sub nr. 6164/116/2010 (nr. în format vechi 6621/C/2010) la

Tribunalul Călărași.

Printr-o cerere

separată, reclamantul P.D.G. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului MAI

nr. 400/2004 și a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de I.G.P.R..

Instanța din oficiu a

invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Călărași față de cele

două excepții având în vedere rangul central al autorității emitente.

Tribunalului Călărași

Prin Încheierea

pronunțată la 22 decembrie 2010 în Dosarul nr. 6164/116/2010, Tribunalul

Călărași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale în

soluționarea cererii de anulare a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă

de I.G.P.R. și a excepției de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 400/2004 și a

disjuns aceste capete de cerere, dispunând înaintarea lor la Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal spre competentă

soluționare.

Tribunalul Călărași a

reînregistrat partea disjunsă din dosarul anterior menționat, sub nr.

579/116/2011, pronunțând și Sentința civilă nr. 798 din 10 februarie 2011

privitoare la aceeași declinare dispusă anterior prin Încheierea din data de 22

decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6164/116/2010.

Apel București

Cauza în privința

căreia competența de soluționare a fost declinată în favoarea Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată pe

rolul acestei din urmă instanțe, la data de 18 februarie 2011 sub același nr.

579/116/2011.

Curtea, la rândul său

a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea

cererii de anulare a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de I.G.P.R..

Prin Sentința nr.

7102 din 25 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a disjuns la rândul său capătul de cerere privind

excepția de nelegalitate al Ordinului Ministrului Administrației și Internelor

nr. 400/2004, pe care l-a reținut spre soluționare și a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat la rândul său competența de

soluționare a capătului de cerere privitor la anularea Dispoziției nr. 1837 din

10 august 2007 emisă de I.G.P.R., în favoarea Tribunalului Călărași, secția

civilă, complete specializate în contencios.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a constatat că actul administrativ principal contestat

în cauză este Dispoziția nr. 7189 din 20 iulie 2007, emisă de I.P.J. Călărași,

cea de-a doua Dispoziție, respectiv cea cu nr. 1837 din 10 august 2007 este

emisă de I.G.P.R. în soluționarea contestației administrative îndreptată de

către reclamant împotriva primei dispoziții.

În acest context,

Curtea a apreciat că nu poate fi concepută disjungerea și soluționarea separată

a celor două capete de cerere, de către instanțe diferite, astfel că a stabilit

că revine Tribunalului Călărași, secția civilă, complete specializate în

contencios administrativ, competența soluționării cauzei, în temeiul

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în considerarea

calității de autoritate locală a emitentului actului administrativ principal

contestat.

IV. Soluția Înaltei

Curți privind conflictul negativ de competență

Înalta Curte sesizată

în temeiul art. 22 (3) C. proc. civ. cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel Călărași, secția de

contencios administrativ și fiscal stabilește competența soluționării cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Dispoziții legale

incidente

Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului

Art. 61 - (1)

Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la

luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat

sancțiunea. Acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile.

Art. 62 - (3)

Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului

aprobat prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor.

Legea nr. 554/2004

Art. 4 - Excepția de

nelegalitate

(1)Legalitatea unui

act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces,

pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz,

instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ

competentă, suspendând cauza.

(2) Instanța de

contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință

publică, cu citarea părților.

Art. 10 - Instanța

competentă

(1) Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează,

în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale ... se

soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Considerații cu

privire la instanța competentă să soluționeze cauza

Chiar dacă este

corectă motivarea acestei instanțe în privința măsurii disjungerii soluționării

căii de atac împotriva deciziei pronunțată cu privire la contestația

administrativă, față de cererea de anulare a sancțiunii disciplinare a

mustrării, în sensul că în mod greșit s-a dispus această disjungere, întrucât

cele două capete de cerere sunt legate și vizează aceleași efecte, de anulare a

sancțiunii disciplinare a mustrării aplicate petentului, cum sentința de

declinare a competenței Tribunalului Călărași nu mai putea fi atacată, această

problemă nu poate fi rezolvată în actualul cadru procesual, limitat la

soluționarea conflictului negativ de competență.

Corect este ca

acțiunea să fie soluționată în întregime de Curtea de Apel București, întrucât

s-a atacat decizia pretins nelegală pronunțată de o autoritate centrală -

I.G.P.R. în contestația administrativă a petentului.

Față de rangul de

autoritate centrală a instituției pârâte, emitente a Dispoziției nr. 1837 din

10 august 2007, cu a cărei anulare a fost învestită Curtea de Apel București,

ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte stabilește că în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal competența soluționării acestui capăt de cerere.

Urmează ca totuși

instanța competentă să clarifice obiectul cererii cu care a fost învestită,

întrucât în considerentele încheierii atacate pronunțată de Tribunalul Călărași

la data de 22 decembrie 2010 s-a menționat că s-a invocat de către petent

excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1837/2007 a I.G.P.R., pentru care

este competentă tot Curtea de Apel București, dar soluția de declinare s-a

pronunțat cu privire la cererea de anulare a Dispoziției nr. 1837/2007 a

I.G.P.R..

De asemenea, cu

respectarea principiului disponibilității este util a se pune în discuția

părților utilizarea mijloacelor procedurale adecvate pentru reîntregirea cauzei

la instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.D.G. și pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și I.G.P.R. în favoarea Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.