ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2012

Deliberând asupra conflictului negativ de față constată următoarele: I. Primul ciclu procesual 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea așa cum a fost precizată, introdusă la Tribunalul Călărași la data de 6 septembrie 2007 și înregistrată sub nr. 2508/116/2007 (nr. vechi 3149/C/2007), reclamantul P.D.G., a chemat în judecată pârâții I.P.J. Călărași, cu și I.G.P.R., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de sancționare nr. 7189 din 20 iulie 2007 emisă de șeful I.P.J. Călărași și a Dispoziției Inspectorului General al Poliției Române nr. 1837 din 10 august 2007 ca fiind nelegale. În motivarea în fapt a acțiunii arată că a fost sancționat de șeful I.P.J.

Călărași, cu sancțiunea „mustrare scrisă” reținându-se în sarcina sa neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, constând în nerespectarea dispoziției referitoare la modul de acțiune în cazul sesizărilor pe sistemul 112, deoarece la data de 18 iunie 2007 a refuzat să se deplaseze la fața locului în cazul unui accident de circulație, motivând complexitatea speței. 2. Apărările pârâților În termen legal, pârâtul I.G.P.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, să se constate necompetența materială a Tribunalului Călărași, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că în cauză este vorba de o autoritate centrală, precum și lipsa calității sale procesuale pasive în raport de emitentul actului de sancționare, respectiv Șeful I.P.J.

Călărași, excepție soluționată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2007. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A formulat întâmpinare și pârâtul I.P.J. Călărași care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, motivat de faptul că se face vinovat de încălcarea dispozițiilor prevăzute în detaliu în metodologia de constatare și soluționare a accidentelor rutiere din care rezultă pagube materiale nr. 170611 din 25 iulie 2002 și celor prevăzute în fișa postului arătând detailat situația de fapt rezultată din actele întocmite pe parcursul derulării cercetării prealabile, anexate în dovedirea susținerilor la dosarul cauzei. 3. Soluția instanței de fond Tribunalul Călărași prin Sentința civilă nr. 2351 din 14 noiembrie 2007, a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a constatat nulitatea absolută a Dispoziției șefului I.P.J.

Călărași nr. 7189 din 20 iulie 2007, dispunând și anularea Dispoziției I.G.P.R. nr. 1837 din 10 august 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că dispoziția de sancționare nu respectă condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. a), b) și c) C. muncii, sub sancțiunea nulității absolute. 4. Soluția instanței de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I.G.P.R. precum și pârâtul I.P.J. Călărași. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a invocat excepția nulității recursului I.P.J. Călărași, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 al M.I.R.A. și a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

La data de 08 mai 2007 intimatul reclamant a formulat cerere reconvențională la cererile de recurs formulate de recurenții pârâți. În ședința publică din data de 08 mai 2008, Curtea a respins ca inadmisibile cererea reconvențională, având în vedere dispozițiile art. 316 și 294 alin. (1) C. proc. civ. și excepția de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, Ordinul nr. 400/2004 al M.I.R.A. fiind un act administrativ cu caracter normativ. Prin Decizia civila nr. 1216 din 8 mai 2008 Curtea de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul pârât I.P.J. Călărași și a admis recursul declarat de recurentul pârât I.G.P.R.

împotriva Sentinței civile nr. 2351 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond a soluționat greșit cauza pe excepție, în baza unui motiv de nelegalitate de ordine publică, fără a intra în cercetarea fondului, aplicând dispozițiile legale neincidente în speță. Curtea a admis excepția nulității recursului I.P.J. Călărași, reținând că recurentul a depus declarația de recurs la Tribunalul Călărași, fără a arăta motivele de recurs, iar motivele de recurs le-a depus în fața instanței de recurs la data de 19 martie 2008, deși sentința a fost comunicată la data de 14 februarie 2007, cu mult peste termenul prevăzut de art. 303 C. proc.

civ. II. Al doilea ciclu procesual 1. Soluția instanței de fond la rejudecare Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. 2036/116/2008 nr. în format vechi 2593/C/RJ/2008. La solicitarea instanței, reclamantul a precizat că acțiunea formulată are trei capete de cerere și anume:- nulitatea absolută a Dispoziției nr. 7189 din 20 iulie 2007 emisă de Șeful I.P.J. Călărași, comisar șef de poliție U.V.; - anularea Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de Inspectorul General al Poliției Române, chestor principal de poliție – F.D.V.: - obligarea pârâților la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 70.000 RON din care 35.000 RON daune morale și 35.000 RON daune materiale, arătând că înțelege să-și dispute pretențiile în contradictoriu cu pârâții I.P.J.

Călărași și I.G.P.R. București, în calitate de emitenți ai actelor atacate. În ședința publică de la 12 noiembrie 2008, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a Ordinului nr. 400/2004 al M.A.I. în raport de dispozițiile art. 78 din Constituția României. Tribunalul prin încheierea de ședință de la data de 3 decembrie 2008, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a trimis cauza Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a Dispozițiilor Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, invocată de reclamantul P.D.G. și în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.

Prin Decizia nr. 495 din 02 aprilie 2009 Curtea Constituțională a României a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 invocată de reclamantul P.D.G. în Dosarul nr. 2036/116/2008 al Tribunalului Călărași, secția civilă. Din oficiu, cauza a fost repusă de rol la data de 15 mai 2009. Rejudecând cauza, prin Sentința civilă nr. 1398 din 16 noiembrie 2009 Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea precizată și a dispus anularea Dispoziției nr. 7189 din 20 iulie 2007 a Șefului I.P.J. Călărași și a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 a Inspectorului General al Poliției Române. Prin aceeași sentință a respins capătul de cerere al acțiunii reclamantului privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale și a obligat pârâții în solidar către reclamant la plata sumei de 569,4698 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Soluția instanței de recurs Împotriva aceleași sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâtul I.G.P.R.. Prin Decizia civilă nr. 2060 din 07 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins excepția nulității recursului I.G.P.R., s-au admis recursurile declarate de recurentul reclamant P.D.G. și recurentul pârât I.G.P.R., s-a casat sentința civilă recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Curtea a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) C. proc. civ., privind incompatibilitatea judecătorului care se pronunțase în cauză în primul ciclu procesual, nemaiputând participa la rejudecarea cauzei, după casare cu trimitere. III. Al treilea ciclu procesual În rejudecare Dosarul a fost înregistrat sub nr. 6164/116/2010 (nr. în format vechi 6621/C/2010) la Tribunalul Călărași.

Printr-o cerere separată, reclamantul P.D.G. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 400/2004 și a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de I.G.P.R.. Instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Călărași față de cele două excepții având în vedere rangul central al autorității emitente. 1. Soluția Tribunalului Călărași Prin Încheierea pronunțată la 22 decembrie 2010 în Dosarul nr. 6164/116/2010, Tribunalul Călărași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de anulare a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de I.G.P.R. și a excepției de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 400/2004 și a disjuns aceste capete de cerere, dispunând înaintarea lor la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal spre competentă soluționare.

Tribunalul Călărași a reînregistrat partea disjunsă din dosarul anterior menționat, sub nr. 579/116/2011, pronunțând și Sentința civilă nr. 798 din 10 februarie 2011 privitoare la aceeași declinare dispusă anterior prin Încheierea din data de 22 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6164/116/2010. 2. Soluția Curții de Apel București Cauza în privința căreia competența de soluționare a fost declinată în favoarea Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe, la data de 18 februarie 2011 sub același nr. 579/116/2011. Curtea, la rândul său a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de anulare a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de I.G.P.R..

Prin Sentința nr. 7102 din 25 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a disjuns la rândul său capătul de cerere privind excepția de nelegalitate al Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004, pe care l-a reținut spre soluționare și a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat la rândul său competența de soluționare a capătului de cerere privitor la anularea Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007 emisă de I.G.P.R., în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă, complete specializate în contencios. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că actul administrativ principal contestat în cauză este Dispoziția nr. 7189 din 20 iulie 2007, emisă de I.P.J.

Călărași, cea de-a doua Dispoziție, respectiv cea cu nr. 1837 din 10 august 2007 este emisă de I.G.P.R. în soluționarea contestației administrative îndreptată de către reclamant împotriva primei dispoziții. În acest context, Curtea a apreciat că nu poate fi concepută disjungerea și soluționarea separată a celor două capete de cerere, de către instanțe diferite, astfel că a stabilit că revine Tribunalului Călărași, secția civilă, complete specializate în contencios administrativ, competența soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în considerarea calității de autoritate locală a emitentului actului administrativ principal contestat. IV. Soluția Înaltei Curți privind conflictul negativ de competență Înalta Curte sesizată în temeiul art. 22 (3) C. proc.

civ. cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Călărași și Curtea de Apel Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București. Dispoziții legale incidente Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului Art. 61 - (1) Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile. Art. 62 - (3) Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor.

Legea nr. 554/2004 Art. 4 - Excepția de nelegalitate (1)Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza. (2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților.

Art. 10 - Instanța competentă (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale ... se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Considerații cu privire la instanța competentă să soluționeze cauza Chiar dacă este corectă motivarea acestei instanțe în privința măsurii disjungerii soluționării căii de atac împotriva deciziei pronunțată cu privire la contestația administrativă, față de cererea de anulare a sancțiunii disciplinare a mustrării, în sensul că în mod greșit s-a dispus această disjungere, întrucât cele două capete de cerere sunt legate și vizează aceleași efecte, de anulare a sancțiunii disciplinare a mustrării aplicate petentului, cum sentința de declinare a competenței Tribunalului Călărași nu mai putea fi atacată, această problemă nu poate fi rezolvată în actualul cadru procesual, limitat la soluționarea conflictului negativ de competență.

Corect este ca acțiunea să fie soluționată în întregime de Curtea de Apel București, întrucât s-a atacat decizia pretins nelegală pronunțată de o autoritate centrală - I.G.P.R. în contestația administrativă a petentului. Față de rangul de autoritate centrală a instituției pârâte, emitente a Dispoziției nr. 1837 din 10 august 2007, cu a cărei anulare a fost învestită Curtea de Apel București, ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte stabilește că în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal competența soluționării acestui capăt de cerere.

Urmează ca totuși instanța competentă să clarifice obiectul cererii cu care a fost învestită, întrucât în considerentele încheierii atacate pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 22 decembrie 2010 s-a menționat că s-a invocat de către petent excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1837/2007 a I.G.P.R., pentru care este competentă tot Curtea de Apel București, dar soluția de declinare s-a pronunțat cu privire la cererea de anulare a Dispoziției nr. 1837/2007 a I.G.P.R.. De asemenea, cu respectarea principiului disponibilității este util a se pune în discuția părților utilizarea mijloacelor procedurale adecvate pentru reîntregirea cauzei la instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.D.G. și pârâții Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R. în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.