ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1453/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul T.A. a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat

obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000.000 Euro reprezentând daune morale

pentru persecuțiile la care au fost supuși el și familia sa, părinți, soție și

copii, în perioada anilor 1948-1989 datorită convingerilor lor politice, fiind

urmăriți permanent de organele de securitate ale statului încălcându-li-se cele

mai elementare drepturi și libertăți ale omului.

Pârâtul a ridicat excepția prescripției

dreptului la acțiune apreciind ca fiind aplicabile prevederile Decretului nr.

167/1958 (art. 3).

Tribunalul Iași, prin încheierea din

16 iunie 2004 a respins excepția apreciind că acțiunea reclamantului vizează

drepturi personale nepatrimoniale, drepturi imprescriptibile din punct de

vedere extinctiv.

Prin sentința civilă nr. 679 din 8

septembrie 2004 același tribunal a admis în parte acțiunea civilă formulată de

reclamant și a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor

Publice să plătească suma de 100.000 Euro convertibilă în lei la data

efectuării plății, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamantul T.A., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin încheierea nr. 5194 din 14

iunie 2005 a dispus strămutarea judecării apelului de la Curtea de Apel Iași la

Curtea de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 206 din 6 martie

2006 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant; a admis apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași; a schimbat sentința instanței de fond și a respins acțiunea introdusă de

reclamantul T.A. ca fiind prescrisă.

Instanța de apel a reținut că prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamantul invocă împrejurări petrecute în

perioada comunistă despre care a avut cunoștință, așa încât, termenul de

prescripție a început să curgă din momentul încetării încălcării drepturilor și

libertăților fundamentale și anume la 22 decembrie 1989 când regimul totalitar

a luat sfârșit. Termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. (1) din

Decretul nr. 167/1954 se aplică tuturor acțiunilor patrimoniale indiferent de

izvorul concret al raportului juridic obligațional.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul T.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Se susține, în esență, că drepturile

și libertățile fundamentale ale omului încălcate de Stat sunt drepturi

personale nepatrimoniale, imprescriptibile exctinctiv, astfel că în mod greșit

instanța de apel a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.

Recursul se privește ca fondat dat

în limitele și în sensul ce urmează:

Principial acțiunii reclamantului îi

sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1957 privind prescripția

extinctivă, deoarece aceasta are caracter patrimonial, se solicită acordarea

unei sume de bani. Reclamantul nu solicită reparații morale dintre cele

prevăzute de Decretul nr. 32/1951.

Numai că reclamantul era în măsură

să pornească acțiunea în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1957 numai

începând cu data de 10 iunie 2001, dată la care a primit primele informații

oficiale, fotocopii ale unor documente din dosarul de „securitate” de la

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (filele 11-59 dosar

de fond).

Acțiunea a fost formulată la 24

martie 2004, deci în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr.

167/1958.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul reclamantului. Se va casa decizia recurată și se va trimite cauza

aceleiași curți de apel pentru rejudecarea pe fond a apelurilor declarate de

părți împotriva sentinței nr. 679 din 8 septembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 206 din 6 martie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantul T.A. și pârâții

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice (D.G.F.P. Iași) împotriva sentinței civile nr.

679 din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2007.