ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 363/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să-i plătească sumele de 500.000 Euro, reprezentând daune morale și 5250 RON cheltuieli de judecată, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 998, art. 999 C. civ., Decretul nr. 31/1954 și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că a fost urmărit și persecutat de organele de securitate, că în 1981 s-a stabilit în străinătate, iar în 1984 nu i s-a mai permis intrarea în țară. Prin sentința nr. 518 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca fiind prescrisă.

Apelul declarat de reclamant a fost admis, prin decizia nr. 269/A din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost desființată sentința tribunalului și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, primei instanțe, reținându-se că acesta a obținut dosarul de urmărire informativă la data de 12 noiembrie 2007, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 25 februarie 2008, înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență dreptul la acțiune era prescris la data introducerii acesteia.

Recursul este fondat. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că avea cunoștință despre faptul că era urmărit și persecutat de organele de securitate în perioada 1971 – 1981 (anul stabilirii în străinătate), deci momentul în care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune nu este cel al datei la care a luat cunoștință de dosarul de urmărire informativă, ci din decembrie 1989, când nu a mai existat nicio piedică în exercitarea acestui drept. Cum acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Arad la data de 25 februarie 2008, prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958, constatând că întrucât termenul de 3 ani expirase, dreptul la acțiune era prescris.

În consecință, conform art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis și a fi modificată decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 269/A din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul I.A. împotriva sentinței nr. 518 din 28 mai 2008 a Tribunalului Arad, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.