ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 363/2010

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din

examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul I.A. a chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să-i plătească

sumele de 500.000 Euro, reprezentând daune morale și 5250 RON cheltuieli de

judecată, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 998, art. 999 C. civ.,

Decretul nr. 31/1954 și Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a

arătat că a fost urmărit și persecutat de organele de securitate, că în 1981

s-a stabilit în străinătate, iar în 1984 nu i s-a mai permis intrarea în țară.

Prin sentința nr. 518 din 28 mai

2008, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respinsă acțiunea,

ca fiind prescrisă.

Apelul declarat de reclamant a fost

admis, prin decizia nr. 269/A din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, a fost desființată sentința tribunalului și a

fost trimisă cauza, spre rejudecare, primei instanțe, reținându-se că acesta a

obținut dosarul de urmărire informativă la data de 12 noiembrie 2007, iar

acțiunea a fost înregistrată la data de 25 februarie 2008, înlăuntrul

termenului de prescripție de 3 ani.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,

încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență dreptul la acțiune era prescris la data introducerii acesteia.

Recursul este fondat.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că avea cunoștință despre faptul că era urmărit și persecutat de

organele de securitate în perioada 1971 – 1981 (anul stabilirii în

străinătate), deci momentul în care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului

la acțiune nu este cel al datei la care a luat cunoștință de dosarul de

urmărire informativă, ci din decembrie 1989, când nu a mai existat nicio

piedică în exercitarea acestui drept.

Cum acțiunea a fost înregistrată la

Tribunalul Arad la data de 25 februarie 2008, prima instanță a făcut o corectă

aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958, constatând că întrucât

termenul de 3 ani expirase, dreptul la acțiune era prescris.

În consecință, conform art. 314 C.

proc. civ., recursul urmează a fi admis și a fi modificată decizia atacată, în

sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței

tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 269/A din 20 noiembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de reclamantul I.A. împotriva sentinței nr. 518 din

28 mai 2008 a Tribunalului Arad, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.