ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4015/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 29 septembrie

2005, reclamanții P.P., Ș.L.E. și D.M. au chemat în judecată Primăria

municipiului Craiova contestând legalitatea dispoziției nr. 10.375 din 23 iunie

2005 a Primăriei municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia și admiterea

cererii privind acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor

bănești pentru imobilele prin destinație, respectiv utilajele tipografice care

au făcut obiectul notificării nr. 719/N din 6 august 2001.

În motivarea contestației,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 4 și art. 6 din Legea nr. 10/2001,

reclamanții au arătat că în anul 1949 utilajele tipografice ce au aparținut

autorului comun, D.D., au fost preluate de stat, printr-o donație a cărei

nulitate absolută a fost constatată ulterior, prin sentința civilă nr. 770 din

12 septembrie 2001 a Tribunalului Dolj, devenită irevocabilă prin decizia nr.

4280 din 8 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că Primăria

municipiului Craiova le-a respins notificarea, întrucât bunurile mobile

solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 87 din 9 februarie 2006, Tribunalul Dolj a

respins contestația, reținând că, raport de dispozițiile art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul mai sus

citat, întrucât bunurile nu mai există în materialitatea lor, fiind casate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o

pentru nelegalitate, în sensul greșitei interpretări dată de instanța de fond

prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Astfel s-a susținut că dispoziția contestată este nelegală, întrucât

utilajele tipografice au fost considerate a fi bunuri ce nu fac obiectul

reglementării Legii nr. 10/2001, iar Tribunalul Dolj deși a stabilit incidența

dispozițiilor art. 6 alin. (2) din acest act normativ, a apreciat în mod eronat

că se impunea ca aceste bunuri să existe în patrimoniul unității deținătoare,

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 552 din 27 iunie 2006 a

admis apelul reclamanților, a schimbat sentința tribunalului și a anulat

dispoziția nr. 10375/2005 emisă de primarul municipiului Craiova.

A obligat pârâtul să comunice reclamanților persoana deținătoare a

bunurilor solicitate.

Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar ordinar a reținut

că bunurile pentru care s-au solicitat măsurile reparatorii sunt cele care au

fost reglementate de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că sunt incidente

în cauză și prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care stipulează că, în

cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului solicitat,

notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază teritorială se află

imobilul, respectiv Primăria municipiului București, iar conform alin. (2) „în

termenul de 30 de zile, primăria notificată este obligată să identifice

unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de

identificare a acesteia”.

S-a apreciat că Primăria municipiului Craiova nu s-a conformat acestor

dispoziții legale, considerând, în mod eronat că bunurile solicitate nu intră

în categoria bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, caz în care,

dispoziția emisă de pârâtă este nelegală și ca atare, anulabilă.

Cu privire la starea bunurilor solicitate, instanța de apel a reținut că

deși prin raportul de expertiză, s-a stabilit că inventarul Tipografiei

„Speranța” era modern în perioada 1931-1949, actual acesta a devenit

inaplicabil, iar această interpretare nu constituie o dovadă în sensul că

bunurile au fost înlocuite, casate sau distruse.

Decizia pronunțată în apel a făcut obiectul criticilor promovate de

pârâții Consiliul Local al municipiului Craiova și Primăria municipiului

Craiova, prin intermediul recursului, pentru motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel s-a susținut că bunurile mobile ce fac obiectul reglementării

art. 6 din Legea nr. 10/2001 trebuie să existe în materialitatea lor la

momentul intrării în vigoare a actului normativ menționat și că, în raport de

împrejurarea potrivit căreia utilajele ce au deservit tipografia „Speranța” nu

mai sunt funcționale, nemaiîntâlnindu-se în tipografiile de astăzi se impune

admiterea recursului, modificarea deciziei Curții de Apel Craiova, în sensul

respingerii apelului reclamanților și menținerii ca legală și temeinică a

sentinței Tribunalului Craiova.

Față de motivele invocate, recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru considerentele ce succed:

Reclamanții au investit Tribunalul Craiova cu soluționarea unei

contestații îndreptată împotriva dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001,

prin care Primăria Municipiului Craiova a respins cererea de acordare a

măsurilor reparatorii, astfel cum au fost solicitate (sub forma despăgubirilor

bănești) pentru bunurile mobile ce au constituit utilajele Tipografiei

„Speranța”.

Este de observat că măsurile reparatorii, prin echivalent (potrivit

modalităților acestora conform modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, în

vigoare la data introducerii acțiunii) solicitate în baza art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, pot fi acordate cu condiția expres prevăzută de legiuitor ca

acestea să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare, la intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001.

Se impune totodată ca aceste bunuri să nu fi fost casate, înlocuite sau

distruse, îndeplinirea condiției pozitive ca bunurile mobile să existe la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 trebuind dovedită de către reclamanți.

În cazul concret dedus judecății s-a stabilit printr-un raport de

expertiză (fila 61 dosar 4795/2005 al Tribunalului Dolj) că, după

naționalizarea Tipografiei „Speranța” întreg inventarul de utilaje a fost

împărțit în țară, constituind întreprinderi de stat poligrafice.

Primăria municipiului Craiova, prin Direcția Administrației Publice

Locale, în adresele nr. 37909 din 12 ianuarie 1998 și nr. 4221 din 9 februarie

1998 învederează că nu deține în arhiva sa, documente care să ateste destinația

inventarului Tipografiei „Speranța”, iar reclamanții nu au probat existența

acestora, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001.

Mai mult, din concluziile raportului de expertiză rezultă indubitabil că

utilajele respective chiar dacă există nu mai pot fi folosite în tipografiile

moderne, acestea fiind dotate la nivelul tehnic actual cu utilaje ultramoderne

de productivitate ridicată.

Întregul inventar al fostei Tipografii „Speranța” nu mai poate fi

utilizat în prezent, utilajele „casate” prin trecerea timpului, fiind neidentificate

și nemaiexistând fizic.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul reclamanților, va casa

decizia din apel, va respinge apelul declarat de aceștia împotriva sentinței

Tribunalului Dolj, făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă

și alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Consiliul Local al municipiului Craiova, Primăria municipiului Craiova, prin

primar împotriva deciziei nr. 552 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia recurată și respinge

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 87 din 9 februarie

2006 a Tribunalului Dolj, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.