ÎCCJ, decizie (scj.ro #85049)

Broker. Operațiuni de manipulare a pieței de capital.

Sancționare. Suspendarea actului sancționator. Condiții.

Legea nr. 554/2004,

art. 14

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic. Act administrativ. Suspendare

Broker

Caz bine justificat

Pagubă iminentă. Evitarea

producerii.

Piață de capital.

Operațiuni

Sancțiune

Posibila

neconcordanță între normele dreptului comunitar și cele interne

în ceea ce privește determinarea faptelor ce constituie operațiuni de

manipulare ale pieței de capital, - aspect invocat de recurent în

apărarea sa și asupra căruia autoritatea emitentă atunci

când a soluționat plângerea prealabilă, a omis să se

pronunțe - induce o îndoială în ceea ce privește certitudinea

comiterii faptelor reținute, și o aparență de nelegalitate

a actului sancționator, ce trebuie să-i profite recurentului

până la pronunțarea instanței de fond.

Îndeplinirea alături de condiția cazului bine

justificat și a cerinței privind evitarea producerii unei pagube

iminente (suma stabilită fiind prin cuantumul ridicat – 190.000 Euro - de

natură să conducă la prejudicierea atât a vieții

profesionale cât și familiale ale reclamantului) face ca cerea de

suspendare a actului sancționator să fie întemeiată.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 4015 din 23

octombrie 2007

Prin sentința civilă nr.1142 din 26

aprilie 2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a  contencios

administrativ și fiscal, a respins ca  neîntemeiată cererea de

suspendare a executării Ordonanței CNVM nr.206 din 7 martie 2007,

prin care reclamantul VGC a fost amendat cu suma de 635,372,25 lei și

interzicerea pe o perioadă de 1 an a desfășurării tuturor

activităților și serviciilor ce cad sub incidența  Legii

nr.297/2004, privind piața de capital.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ.

Ordonanța prin care

s-a dispus amendarea reclamantului a fost emisă ca o consecință

a exercitării de către pârâta Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare a  atribuțiilor de supraveghere și control, iar cuantumul

ridicat al amenzii nu constituie un temei justificat pentru admiterea cererii.

Recurentul-reclamant a

declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de

recurs formulate recurentul-reclamant, făcând o scurtă prezentare a

situației de fapt atestată și de  actele aflate la dosar, a

arătat că hotărârea judecătorească  atacată este

lipsită de temei legal întrucât nu s-a ținut seama de faptul că

în cauză, condițiile cerute pentru suspendarea executării

actului administrativ atacat, respectiv  Ordonanța nr.206/07.03.2007 au

fost îndeplinite, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004.

Recurentul a susținut

că este îndeplinită în cauză condiția  cazului bine

justificat, în sensul că există o aparență evidentă

de   nelegalitate a actului administrativ atacat.

Această

aparență de nelegalitate, ce trebuia reținută de

instanța de fond rezultă în principal din faptul că Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare a aplicat sancțiunea

contravențională în lipsa raportului de constatare întocmit de agenții

constatatori   anume desemnați în acest sens. În  speță nu numai

că nu există, în opinia recurentului, nicio probă din care

să rezulte că a  nesocotit dispozițiile legale, dar mai mult,

lipsa raportului de constatare a contravenției atrage nulitatea actului

administrativ de sancționare, care în plus, nu este motivat în fapt,

conținând simple susțineri în sensul manipulării pieței de

capital, nedovedite însă.

Recurentul a mai

susținut ca rațiuni de ordin economic l-au determinat să

creadă că față de activele aflate în patrimoniul SC A SA,

participațiile deținute la alte societăți comerciale,

realizarea  unei investiții pe termen lung în această societate se

poate dovedi profitabilă, aprecierea unei astfel de oportunități

de afaceri constituind pentru el temeiul legitim al cumpărării de

acțiuni AMO.

În fine, recurentul a mai

precizat că în speță suspendarea executării Ordonanței

nr.206/07.03.2007 trebuie dispusă tocmai pentru a preveni producerea în

patrimoniul său a unui prejudiciu material viitor și previzibil,

fiind evident că executarea sumei de 635.372,25 lei (aprox. 190.000 Euro)

va determina prejudicierea sa irevocabilă, conducând și la

paralizarea activității sale profesionale, de broker ca și la

afectarea condițiilor de existență ale familiei sale.

Recursul este fondat.

Prin Ordonanța nr.206

din 7.03.2007 intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare l-a

sancționat pe recurentul –reclamant VGC în calitate de agent de servicii

de investiții financiare al SSIF M SA, cu o amendă în valoare de

635.372,25 lei ca și cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a

desfășurării tuturor activităților și serviciilor

ce cad sub incidența Legii nr.297/2004, apreciind că acesta se face

vinovat de comiterea faptelor prevăzute de art.244 alin. (5) lit.a) pct.1

și 2 art.244 alin. (7) lit.a) din Legea nr.297/2004, respectiv

operațiuni de manipulare a pieței de capital, constând în

acțiunea concertată  a clienților SSIF M SA, care au

tranzacționat acțiuni emise de SC A SA („AMO”) într-o perioadă

determinată.

Cererea de suspendare a

acestei ordonanțe, formulată de recurentul-reclamant s-a întemeiat pe

prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, fiind

făcută în cauză dovada depunerii plângerii prealabile la Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare, sub nr.9198/20.03.2007, astfel

după cum a stabilit și instanța de fond.

Contrar celor sumar

reținute însă de instanța de fond,în considerentele

sentinței atacate Înalta Curte apreciază că în cauză sunt

dovedite și îndeplinite și celelalte cerințe prevăzute de

art.14 din Legea nr.554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea

executării actului administrativ, numai până la pronunțarea

instanței de fond, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente.

Cazul bine justificat, în

opinia Înaltei Curți este conturat în prezenta cauză de chiar

conținutul faptei reținute a fi fost săvârșită de

recurentul-reclamant, împreună cu alte persoane, prezumate a acționa

concentrat, astfel cum se reține în chiar conținutul Ordonanței

nr.206/2007 și conform prevederilor art.244 din Legea nr.297/2004 privind

piața de capital.

Fără a antama în

nici un mod fondul cauzei și fără a examina aspectele pe care în

mod evident numai instanța competent investită cu acțiunea

principală, în anularea actului administrativ atacat le va analiza, în

această etapă procesuală, Înalta Curte reține că

aspectele indicate de recurent și care în opinia acestuia

demonstrează aparența de nelegalitate a actului, sunt cel puțin

de natură a induce o îndoială în ceea ce privește certitudinea

comiterii faptelor reținute. Or, o astfel de îndoială trebuie să

îi  profite recurentului-reclamant, cel puțin până când se va

pronunța instanța de fond.

Înalta Curte are în vedere

în acest sens, cu precădere, apărările și argumentele

formulate de recurentul – reclamant rezultând din compararea legislației

interne în materie cu normele comunitare, respectiv cu prevederile Directivei

nr.6/2003/CE privind utilizările abuzive ale informațiilor

confidențiale și manipularea pieței, apărări

cărora nu li s-a răspuns și care nici nu se regăsesc în conținutul

actului atacat, deși prin chiar art.244 alin. (6) din Legea nr.297/2004

sunt prevăzute anumite excepții de la situațiile care sunt

considerate a fi operațiuni de manipulare  a pieței de capital. În

sensul textului de lege menționat, recurentul și-a prezentat motivele

apreciate ca fiind legitime în executarea tranzacțiilor avute în vedere de

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare însă din cuprinsul

actului sancționator nu rezultă care sunt temeiurile de fapt și

de drept ce au condus la înlăturarea  acestora. De altfel chiar intimata

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a confirmat, prin

întâmpinările depuse că între părți există un evident

dezacord și în ceea ce privește compatibilitatea normei naționale

cu dispozițiile Directivei comunitare  nr.6/2003/CE, dezacord care

însă, în opinia intimatei se reduce la o  simplă controversă de

traducere a termenilor și de versiuni.

Toate cele mai sus

arătate, conturează în opinia Înaltei Curți existența în

cauză, în raport desigur și de specificitatea și conținutul

actului individual atacat, a unui caz bine justificat în sensul Legii

nr.554/2004.

Este apreciată ca

fiind îndeplinită și cerința cumulativă, a prevenirii unei

pagube iminente, Înalta Curte reținând pe acest aspect atât iminența

executării, demonstrată cu actele depuse în recurs, respectiv titlul

executoriu din 30.05.2007 ca și somația de plată cât și

împrejurarea că în adevăr, astfel cum susține și

recurentul, executarea patrimoniului unei persoane fizice cu o sumă

însemnată, cum este cea în cauză (635,372.25 lei) nu poate să nu

producă serioase blocaje atât în activitatea profesională dar și

în ceea ce privește viața sa de familie, în  general, prejudiciul

iminent a fi adus patrimoniului său fiind mai mult decât previzibil.

Apreciind așadar că în sensul art.14 din

Legea nr.554/2004, și în acord de altfel și cu Recomandarea nr.R (89)

8 din 1998 a Comitetului de Miniștri, din cadrul Consiliului Europei, se

poate dispune în cauză, cu titlu de protecție jurisdicțională,

suspendarea executării Ordonanței nr.206/07.03.2007 până la

pronunțarea instanței de fond, și drept urmare, recursul a fost

admis sentința atacată, modificată, în sensul admiterii cererii

recurentului-reclamant, astfel cum a fost formulată.