ÎCCJ, decizie (scj.ro #85008)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85008) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Faptă
anticoncurențială
.
Sancționare. Insuficiența probelor. Consecințe.
Legea
nr
. 21/1996,
art
. 5 alin. (1)
lit
. a)
Potrivit dispozițiilor
art
. 5 alin. (1)
lit
. a) din Legea
nr
. 21/1996,
sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici ori
asociațiile de agenți economici, orice decizii luate de asociațiile de agenți
economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect
restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau
pe o parte a acesteia, și care urmăresc fixarea concertată, în mod direct sau
indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor,
a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale.
Faptul că o societate a realizat o
majorare a prețului produselor sale, nu constituie un argument suficient pentru
sancționarea acesteia reținându-se încălcarea dispozițiilor
art
.
5 alin. (1)
lit
. a) din Legea
nr
.
21/1996, republicată. Autoritatea de concurență poate hotărî sancționarea numai
în condițiile în care s-a dovedit fără dubiu că respectiva creștere de prețuri
se datorează existenței unei practici concertate, cu excluderea argumentată a
posibilelor motivații de natură economică.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr.
1358 din 5
martie
2007
Prin sentința civilă nr.981 din 3.05.2006 Curtea de Apel București – Secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins
ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC”CH”SA în contradictoriu cu
pârâtul Consiliul Concurenței.
În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat, în principal
anularea deciziei nr.94/2005, prin care a fost amendată cu suma de
313.218.312.660 lei (6% din cifra sa afaceri pe anul 2004), iar în subsidiar să
se dispună reducerea amenzii, constatându-se că pârâta a efectuat o greșită
individualizare a sancțiunii aplicate.
Instanța de fond a constatat că decizia atacată este temeinică și legală,
deoarece atât reclamanta SC”CH”SA, cât și celelalte două societăți implicate,
respectiv SC”L”SA și SC”HR”SA, au încălcat dispozițiile art.5 alin. (1)
lit.a
) din Legea concurenței nr.21/1996, din analiza
comportamentului acestor producători pe piața cimentului din România rezultând
creșteri simultane sau la intervale nesemnificative ale prețurilor în perioada
2000 – trimestrul I 2004.
S-a argumentat, în considerentele sentinței, că acest comportament paralel al
societăților menționate, de stabilire a prețurilor de listă, nu poate fi
justificat, în condițiile investițiilor efectuate cu modernizarea
unităților de producție și ale menținerii unor cote de piață constante și simetrice,
decât prin existența unei înțelegeri între acestea, cu afectarea relațiilor
concurențiale
pe piața cimentului.
Instanța de fond a mai reținut că dovada schimbului de informații dintre
producătorii de ciment o constituie existența unui înscris aparținând
președintelui în funcție la acea dată al SC”HR”SA în care se menționează că
SC”L”SA „va reduce
disconturile
” și „trebuie urmat cu
foarte mare atenție”.
S-a mai argumentat că o altă dovadă a comportamentului
anticoncurențial
al reclamantei o reprezintă preluarea de către aceasta a controlului asupra
societății TR SA Fieni singura care nu s-a aliniat practicii
concertate a altor trei producători investigați, prin prețuri
cu o tendință descrescătoare începând cu anul 2001, astfel că fabrica a fost
preluată de reclamantă, efectul imediat fiind creșterea prețului cimentului
produs de aceasta cu 30%.
Din punct de vede procedural s-a reținut că investigația s-a desfășurat
în conformitate cu prevederile legale cuprinse atât în Legea nr.21/1996 cât și
în Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Concurenței,
motivele de nulitate invocate de reclamantă fiind neîntemeiate.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanței de fond a constatat că
aceasta s-a făcut corect în conformitate cu Instrucțiunile privind
individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art.56 din
Legea nr.21/1996, fiind aplicate procentele corespunzătoare pentru fiecare din
elementele implicate, respectiv gravitatea faptei, durata încălcării și
circumstanțele atenuante.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, susținând
nelegalitatea
soluției pronunțate de instanța de
fond asupra existenței pretinselor fapte
anticoncurențiale
.
Se arată că graficele prezentate de echipa de investigație și însușite de
instanța de fond ca probă în sprijinul soluției de respingere a acțiunii au
fost tendențios întocmite, întrucât în încercarea de a se demonstra un
paralelism al prețurilor, se utilizează aceeași unitate de măsură pentru
reprezentarea unor intervale de timp care variază între 2 zile și 4 luni, iar
redarea „la scară” a acestor grafice ar evidenția că în realitate, prețurile nu
au evoluat paralel, astfel cum susține pârâta-intimată, ci au variat
considerabil (în condițiile în care însăși autoritatea pârâtă recunoaște, în
cadrul întâmpinării, că o diferență de 10.000 lei la prețul unui sac de ciment
este suficientă pentru a determina
reorientarea
clienților către un alt producător).
De asemenea, recurenta arată că nu au fost analizate apărările sale de fond
privind existența unor importanți factori economici care au stat la baza
creșterii prețurilor stabilite de societate, și anume: procesul inflaționist
(fenomen economic notoriu în perioada ce a făcut obiectul investigației),
creșterea prețurilor cimentului la nivel mondial
(în unele țări cu până la 37% în perioada 2002 – 2004, în
condițiile unei inflații reduse în acele țări) și practicarea de către societate
a unor prețuri mai reduse decât în celelalte țări din Europa Centrală și de
Est. Totodată, nu s-a ținut seama de diferențele dintre prețurile nete
(efective, rezultate în urma aplicării
disconturilor
)
practicate de fiecare societate, fiind aproape imposibil de realizat o
coordonare a comportamentului concurențial prin acordarea
discount
– urilor, acestea rămânând constante la același producător timp de un an și
variind de la un producător la altul.
În legătură cu faptele
anticoncurențiale
reținute de
prima instanța, recurenta susține că în mod nelegal și cu depășirea limitelor
sesizării a fost reținută „existența unei înțelegeri între societățile
producătoare de ciment de a menține cote de piață egale, cu afectarea
relațiilor
concurețiale
...”. Ori, nici Raportul de
Investigație, nici Deciziile nu au reținut încălcarea art.5 alin. (1)
lit.c
) din Legea concurenței, care se referă la înțelegeri
asupra cotelor de piață, ci încălcarea doar a art.5 alin.(1)
lit.a
) din aceeași lege.
În fine, recurenta arată că sub aspect probatoriu instanța de fond nu a ținut
seama că elementele invocate de pârâta-intimată nu îndeplinesc condițiile
legale și sunt lipsite de orice
concludență
. Astfel,
nu poate fi reținută ca relevantă o notă personală a președintelui SC”HR”SA,
prin care acesta face presupuneri asupra comportamentului viitor și incert al
concurenților și își propune să urmărească (supravegheze) majorările de prețuri
ale SC”L”SA – comportament normal într-o economie de piață concurențială.
Se subliniază, de către recurentă, că nici una din societăți nu a efectuat vreo
modificare de prețuri la datele menționate în document sau în preajma datelor
menționate și, în plus, nu rezultă în nici un fel vreun schimb de informații în
care ea să fie implicată. Pe lângă faptul că mențiunile cuprinse în document
sunt confuze și documentul emană de la terță societate, acesta nu
este nici datat, astfel ca societatea-reclamantă să poată face unele aprecieri
legate de contextul și semnificația redactării înscrisului.
În aceeași ordine de idei, a probelor pe care se sprijină soluția primei
instanței, recurenta susține totala lipsă de
concludență
a preluării controlului asupra societății R Fieni, operațiune aprobată de
Consiliul Concurenței, față de fapta
anticoncurențială
reținută, creșterea prețurilor cimentului produs de această societate fiind
consecința firească a schimbării
acționariatului
și a
aplicării politicii de prețuri a acestuia.
Recursul este fondat.
În mod greșit s-a apreciat, fără dovezi concludente, că există o încălcare a
art.5 alin. (1)
lit.a
) din Legea concurenței 21/1996,
săvârșită de SC”CH”SA.
Astfel, instanța de fond și-a însușit concluziile autorității pârâte, în sensul
că societatea a participat la un cartel de fixare a prețurilor pe piața
cimentului, sub forma unei practici concertate de stabilire a prețurilor de
listă, fără a verifica apărările reclamantei cu privire la existența unor
intervale de timp semnificative între creșterile practicate de SC”C” SA
și cele practicate de alte societăți și nici apărările privind
motivațiile economice care au determinat creșterile de preț, dintre acestea
cele mai evidente fiind rata inflației în perioada investigată și
creșterea prețurilor la ciment pe plan internațional. În cadrul graficelor
efectuate s-au consemnat și intervale de timp de patru luni la care
producătorii au efectuat modificări, ceea ce înlătură în bună parte concluzia
paralelismului , fiind vorba și de un caracter sezonier al acestei industrii.
Distinct însă de existența unor creșteri de prețuri, pentru a se reține
încălcarea prevederilor art.5
lit.a
) din Legea
concurenței nr.21/1996 ar fi fost
esențialmente
necesar să se facă dovada participării SC”CH” SA la o înțelegere (expresă
sau tacită) ori o practică concertată (coordonată), a două sau mai multe
societăți.
Conform spețelor „A
Ahlstrom
Osakeyhtio
și alții contra Comisiei Europene” și Italiana
Vetro
SpA
Fabrica
Pisana
SpA
și PPG
Vernante
Pennitalia
SpA
contra Comisiei
Europene”, într-o piață de oligopol (cum este și cazul pieței pe care activează
SC”CH” SA ) concurenții pot să-și adapteze inteligent comportamentul în funcție
de condițiile pieței, revenind autorității de concurență sarcina să demonstreze
pe bază de probe și argumentat de ce nu ar fi plauzibile alte explicații ce ar
putea sta la baza creșterii prețurilor pe piața respectivă, astfel încât să
rezulte fără dubiu că doar existența unor practici concertate poate
să fie o astfel de justificare.
În speța dedusă judecății proba considerată cea mai puternică, existența unui
înscris, este departe de a fi probat „fără dubiu” participarea la o înțelegere
expresă sau tacită, fiind vorba de un document
olograt
nedatat
,
nesemnat
,
cuprinzând însemnări prescurtate în limba engleză despre creșteri de prețuri la
societățile concurente, la date scrise astfel: „June 30” sau „June 28”. Nu s-a
făcut dovada unor creșteri de prețuri legate de acele date și nu există nici un
indiciu că SC”CH” SA ar fi furnizat astfel de date autorului documentului
(notei), care era la acea dată președintele SC”HR”SA.
Un astfel de înscris nu poate fi opus reclamantei-recurente, care nu a
participat în nici un fel la redactarea lui și relevă informații
eliptice, a căror sursă și semnificație doar autorul le poate cunoaște.
Celelalte fapte reținute în sentință ca bază a unor prezumții – respectiv
menținerea unor cote de piață constante și achiziționarea de către reclamantă a
SC”T” SA – nu pot fi considerate ca elemente ale unui comportament
anticoncurențial
, în lipsa unor dovezi de participare
la o înțelegere expresă sau tacită a societății.
Recursul a fost admis.