ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 5704 din 29

noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței

civile nr. 213 din 21 iunie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, s-a modificat sentința și s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul F.L., ca neîntemeiată. Totodată, s-a dispus darea în

debit a recurentei, cu suma de 20.000 lei vechi taxă de timbru.

Instanța a reținut că Ordinul nr.

70/2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, este conform dispozițiilor

art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004.

La data de 15 decembrie 2005,

Autoritatea Națională a Vămilor a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei nr. 5704 din 29 noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., în sensul că darea în debit a autorității, cu sumele

reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, reprezintă o greșeală

materială.

În motivarea cererii s-a arătat că

Autoritatea Națională a Vămilor, conform art. 1 din H.G. nr. 165/2005,

funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice; că

potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată prin Legea

nr. 26/1999, sunt scutite de taxa judiciară de timbru, cererile și acțiunile,

inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Ministerul Finanțelor

Publice, indiferent de obiectul acestora; că petenta nu a fost citată cu

mențiunea de a timbra recursul.

Verificând cauza, Curtea constată că

nu sunt întrunite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ., întrucât darea în

debit a contestatoarei cu taxa de timbru datorată, nu s-a dispus ca urmare a

unei greșeli materiale. Măsura luată de instanța de recurs este legală,

întrucât Autoritatea Națională a Vămilor, este subiect de drept de sine

stătător, cu capacitate procesuală distinctă față de cea a Ministerului

Finanțelor Publice și stă în justiție în nume propriu, astfel încât datorează

taxă de timbru și timbru judiciar.

Nu sunt aplicabile nici dispozițiile

art. 2 și 197 C. proc. fisc., care se referă la alte situații diferite de cauza

supusă dezbaterii. De altfel, în același sens, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din

data de 19 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2721/2005, a dispus

respingerea cererii Autorității Naționale a Vămilor privind înlăturarea unor

dispoziții potrivnice din cuprinsul deciziei nr. 5704/2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cerere

formulată în baza art. 281

1

C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse,

contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva deciziei nr. 5704 din 29

noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.