ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8100/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

19 decembrie 2001, reclamanții G.A., G.M., G.E. și V.E. au chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1976 din 4

decembrie 2001, prin care li s-a respins contestația privind taxa judiciară de

timbru, de 6.644.220 lei, stabilită în dosarul nr. 5096/2000 al Curții Supreme

de Justiție, secția civilă.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că în raport cu obiectul litigiului – acțiune întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001, beneficiază de scutire de plata taxei judiciare de timbru,

potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Prin sentința civilă nr. 67 din 13

februarie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanții datorează taxa judiciară de timbru pentru

capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare – cumpărare, astfel încât soluția adoptată de pârât este legală și

temeinică.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, reclamanții G.A., G.M., G.E. și V.E., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, reclamanții, invocând

dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată, au arătat că

obiectul litigiului îl constituie acțiunea de restituire a imobilului preluat

abuziv în 1957, în raport cu care sunt scutiți de plata taxei judiciare de

timbru și pentru cererile accesorii.

Reclamanții au mai învederat că

dosarul nr. 5096/2000 a fost soluționat prin decizia nr. 1633 din 19 aprilie

2002, ei achitând taxa stabilită de instanță și, în fond după casare, le-a fost

admisă în parte acțiunea în revendicare și de constatare a nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare (decizia civilă nr. 30 din 6 martie 2003 a

Curții de Apel Cluj).

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Din actele dosarului rezultă că în

raport cu acțiunea civilă introductivă, al cărei recurs a format obiectul

dosarului nr. 5096/2000, reclamanții și-au precizat și completat cererea,

solicitând și anularea contractelor de vânzare-cumpărare și a tuturor înstrăinărilor,

prin schimburi sau vânzare, privind imobilul revendicat.

În raport cu natura juridică a

acestor capete de cerere, prin care se tinde la repunerea părților în situația

anterioară, deci la realizarea unui drept, se constată că în mod justificat s-a

reținut caracterul patrimonial al acțiunii completatoare, în raport cu care

sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) și nu art. 15 lit. r) din Legea nr.

146/1997, republicată.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.A.,

G.M., G.E. și V.E. împotriva sentinței civile nr. 67 din 13 februarie 2002 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.