ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8100/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 decembrie 2001, reclamanții G.A., G.M., G.E. și V.E. au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1976 din 4 decembrie 2001, prin care li s-a respins contestația privind taxa judiciară de timbru, de 6.644.220 lei, stabilită în dosarul nr. 5096/2000 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în raport cu obiectul litigiului – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, beneficiază de scutire de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Prin sentința civilă nr. 67 din 13 februarie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții datorează taxa judiciară de timbru pentru capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare, astfel încât soluția adoptată de pârât este legală și temeinică. Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamanții G.A., G.M., G.E. și V.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanții, invocând dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată, au arătat că obiectul litigiului îl constituie acțiunea de restituire a imobilului preluat abuziv în 1957, în raport cu care sunt scutiți de plata taxei judiciare de timbru și pentru cererile accesorii.

Reclamanții au mai învederat că dosarul nr. 5096/2000 a fost soluționat prin decizia nr. 1633 din 19 aprilie 2002, ei achitând taxa stabilită de instanță și, în fond după casare, le-a fost admisă în parte acțiunea în revendicare și de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare (decizia civilă nr. 30 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Cluj). Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Din actele dosarului rezultă că în raport cu acțiunea civilă introductivă, al cărei recurs a format obiectul dosarului nr. 5096/2000, reclamanții și-au precizat și completat cererea, solicitând și anularea contractelor de vânzare-cumpărare și a tuturor înstrăinărilor, prin schimburi sau vânzare, privind imobilul revendicat.

În raport cu natura juridică a acestor capete de cerere, prin care se tinde la repunerea părților în situația anterioară, deci la realizarea unui drept, se constată că în mod justificat s-a reținut caracterul patrimonial al acțiunii completatoare, în raport cu care sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) și nu art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.A., G.M., G.E. și V.E. împotriva sentinței civile nr. 67 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.