Decizia nr. 8100/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 5096/2000 — recurs împotriva sentinței nr. 67/2002 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 decembrie 2001, reclamanții G.A., G.M., G.E. și V.E. au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1976 din 4 decembrie 2001, prin care li s-a respins contestația privind taxa judiciară de timbru, de 6.644.220 lei, stabilită în dosarul nr. 5096/2000 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în raport cu obiectul litigiului – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, beneficiază de scutire de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Prin sentința civilă nr. 67 din 13 februarie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții datorează taxa judiciară de timbru pentru capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare, astfel încât soluția adoptată de pârât este legală și temeinică. Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamanții G.A., G.M., G.E. și V.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanții, invocând dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată, au arătat că obiectul litigiului îl constituie acțiunea de restituire a imobilului preluat abuziv în 1957, în raport cu care sunt scutiți de plata taxei judiciare de timbru și pentru cererile accesorii.

Reclamanții au mai învederat că dosarul nr. 5096/2000 a fost soluționat prin decizia nr. 1633 din 19 aprilie 2002, ei achitând taxa stabilită de instanță și, în fond după casare, le-a fost admisă în parte acțiunea în revendicare și de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare (decizia civilă nr. 30 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Cluj). Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Din actele dosarului rezultă că în raport cu acțiunea civilă introductivă, al cărei recurs a format obiectul dosarului nr. 5096/2000, reclamanții și-au precizat și completat cererea, solicitând și anularea contractelor de vânzare-cumpărare și a tuturor înstrăinărilor, prin schimburi sau vânzare, privind imobilul revendicat.

În raport cu natura juridică a acestor capete de cerere, prin care se tinde la repunerea părților în situația anterioară, deci la realizarea unui drept, se constată că în mod justificat s-a reținut caracterul patrimonial al acțiunii completatoare, în raport cu care sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) și nu art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, republicată. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de G.A., G.M., G.E. și V.E. împotriva sentinței civile nr. 67 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.