ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 887/2006

HOTĂRÂRE
15.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 887/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4784 din 7

octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus anularea recursului declarat de Direcția

Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor,

împotriva sentinței civile nr. 241/F din 20 decembrie 2004, a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.

S-a reținut că prin sentința civilă

nr. 241/F din 20 decembrie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și

de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.R.

SRL Focșani, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, iar

pârâta a fost obligată să-i elibereze reclamantei, autorizația de funcționare

ca și comisionar vamal în vama de pe lângă Biroul Vamal Focșani.

Recursul declarat de către Direcția

Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a

fost anulat ca netimbrat, constatându-se că recurenta nu și-a îndeplinit

obligația legală a timbrării, deși a fost citată cu această mențiune, conform

dovezii de la dosarul de recurs.

Împotriva acestei decizii,

Autoritatea Națională a Vămilor București a formulat contestație în anulare,

conform art. 318 C. proc. civ., precizând că dezlegarea dată pricinii este

rezultatul unei greșeli materiale.

Astfel, se susține că instanța a

fost în eroare, atunci când a stabilit că autoritatea vamală are obligația de a

achita taxa de timbru, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr.

165/2005, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor,

această instituție funcționează ca organ de specialitate în subordinea

Ministerului Finanțelor Publice, cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate

de acesta din urmă fiind scutite de taxa judiciară de timbru potrivit art. 17

din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 26/1999.

Contestația în anulare formulată

este nefondată.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.

Contestatoarea consideră ca fiind „o

greșeală materială”, faptul că instanța de recurs a anulat, ca netimbrat,

recursul, deși, potrivit textelor de lege enunțate, era scutită de la plata

taxei de timbru.

Susținerea contestatoarei nu poate

fi avută în vedere, atâta timp, cât instanța de recurs, a stabilit că recurenta

trebuia să plătească taxa de timbru, indicând și textele de lege - art. 3 lit.

m) și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, pentru taxa judiciară de timbru

și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, pentru timbru judiciar, recurenta

fiind citată cu această mențiune a timbrării.

În situația în care considera că

este scutită de la plata taxei de timbru, recurenta trebuia să-și susțină

această poziție în fața instanței de recurs, prezentându-se personal sau

înaintând instanței, eventuale note scrise, pentru ca, analizând din nou

această susținere, instanța de control judiciar să dea o ultimă rezolvare

acestei probleme.

Or, din moment ce, fiind citată cu

mențiunea timbrării, recurenta, în prezent contestatoarea, nu și-a onorat

această obligație, în mod corect instanța de recurs a anulat, ca netimbrat,

recursul. În calea de atac a contestației în anulare, instanța nu are căderea a

soluționa problema timbrajului cererii de recurs.

Nefiind, astfel, întrunite

condițiile prevăzute de textul de lege invocat, art. 318 C. proc. civ.,

dezlegarea pricinii nefiind rezultatul unei greșeli materiale, contestația în

anulare formulată urmează a fi respinsă ca nefondată.

Respinge contestația în anulare

formulată de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva deciziei civile nr. 4784

din 7 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC ”L.V.G.” SA împotriva sentinței civile nr.20 din 12 februarie 2001 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimatele pârâte
ÎCCJ 2006-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 2784/2005, s-a dispus suspendarea judecății cauzei având ca obiect
ÎCCJ 2003-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M. SRL Galați a solicitat, prin acțiunea înregistrată la data de 20 mai 2002, obligarea pârâtei Direcția Generală a Vămilor la emiterea deci
ÎCCJ 2004-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 669/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 78 din 20 februarie 2001 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă acțiunea reclamantei, SC. C.M.V. SA, cu sediul în Focșani, iar D.R
ÎCCJ 2006-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2006
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5704 din 29 noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost adm
Sursă