ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 669/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 78 din 20 februarie 2001 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă acțiunea reclamantei, SC. C.M.V. SA, cu sediul în Focșani, iar D.R.V. Galați a fost obligată la plata sumei de 566.652.774 lei cu titlu de preț al lucrărilor de investiții făcute la Unitatea Vamală Focșani. Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile privind necompetența materială și prematuritatea acțiunii invocate de pârâtă, care a fost obligată să suporte și cheltuielile ocazionate de proces, în sumă de 21.028.055 lei. Apelul, declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost anulat ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 427/A din 23 mai 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, reținându-se că apelanta nu s-a confirmat celor dispuse de instanță și nu a achitat 10.514.025 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.

Nemulțumită de această decizie, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că acțiunea sa era scutită de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997, ea fiind un organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Finanțelor, iar sumele cu care se achitau lucrările efectuate pentru modernizarea punctului vamal reprezentau venituri publice, comisionul perceput de ea pentru prestarea serviciilor vamale constituind venituri cu destinație specială ale bugetului de stat. Pe fondul cauzei, recurenta contestă că ar datora reclamantei suma pretinsă, sumă calculată eronat cu coeficientul de actualizare, Ordinul 784/1998 intrând în vigoare la 1 iulie 1998, cât și prin includerea eronată în această sumă a procentului de creștere a salariilor.

De asemenea, greșit, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 968 C. civ., în cauza contractului fiind ilicită. Chiar dacă recurenta nu a argumentat, în drept, recursul formulat în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât decizia din apel este dată în legătură cu excepția netimbrării și nu pe fondul pricinii, curtea va analiza numai motivul de recurs referitor la timbraj nu și criticile asupra fondului, ce exced soluției recurate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Din actele dosarului de apel, rezultă că, odată cu înregistrarea apelului, s-a stabilit că apelanta urma să achite 10.514.025 lei taxă judiciară și 50.000 lei timbru judiciar, taxe comunicate acesteia odată cu primirea citației la 14 mai 2001, obligație neîndeplinită până la termenul de judecată când aceasta a și lipsit, solicitând judecarea apelului în lipsa ei. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Normele metodologice, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, se poate face contestație potrivit dispozițiilor aplicabile în materie fiscală.

La data la care instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei cuantumul taxelor datorate, erau în vigoare dispozițiile OUG 13 din 26 ianuarie 2001, act normativ ce reglementa modul de soluționare și organele competente a soluționa contestațiile la taxele judiciare, procedură pe care recurenta de față nu a uzitat-o, ea necontestând taxele stabilite de instanță. Câtă vreme apelanta pârâtă nu a contestat taxele stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data când acestea i s-au solicitat, curtea apreciază că nu mai poate invoca dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997, pe calea recursului, așa încât critica sa este nefondată. În consecință, curtea urmează a respinge recursul declarat ca nefondat, decizia din apel fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, D.R.V. Interjudețeană Galați, împotriva deciziei nr. 427/A din 23 mai 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2004.