ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 669/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 78 din 20

februarie 2001 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă acțiunea reclamantei, SC. C.M.V.

SA, cu sediul în Focșani, iar D.R.V. Galați a fost obligată la plata sumei de

566.652.774 lei cu titlu de preț al lucrărilor de investiții făcute la Unitatea

Vamală Focșani.

Prin aceeași sentință au fost

respinse excepțiile privind necompetența materială și prematuritatea acțiunii

invocate de pârâtă, care a fost obligată să suporte și cheltuielile ocazionate

de proces, în sumă de 21.028.055 lei.

Apelul, declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe, a fost anulat ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 427/A din

23 mai 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, reținându-se că apelanta nu s-a confirmat celor dispuse de

instanță și nu a achitat 10.514.025 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei

timbru judiciar.

Nemulțumită de această decizie,

pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în urma rejudecării cauzei,

respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta susține că acțiunea sa era scutită de plata taxei de timbru, în

temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997, ea fiind un organ de

specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului

Finanțelor, iar sumele cu care se achitau lucrările efectuate pentru

modernizarea punctului vamal reprezentau venituri publice, comisionul perceput

de ea pentru prestarea serviciilor vamale constituind venituri cu destinație specială

ale bugetului de stat.

Pe fondul cauzei, recurenta contestă

că ar datora reclamantei suma pretinsă, sumă calculată eronat cu coeficientul

de actualizare, Ordinul 784/1998 intrând în vigoare la 1 iulie 1998, cât și

prin includerea eronată în această sumă a procentului de creștere a salariilor.

De asemenea, greșit, instanța de

fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 968 C. civ., în cauza contractului

fiind ilicită.

Chiar dacă recurenta nu a argumentat,

în drept, recursul formulat în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea

apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât decizia din apel este dată

în legătură cu excepția netimbrării și nu pe fondul pricinii, curtea va analiza

numai motivul de recurs referitor la timbraj nu și criticile asupra fondului,

ce exced soluției recurate.

Recursul este nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta:

Din actele dosarului de apel,

rezultă că, odată cu înregistrarea apelului, s-a stabilit că apelanta urma să

achite 10.514.025 lei taxă judiciară și 50.000 lei timbru judiciar, taxe

comunicate acesteia odată cu primirea citației la 14 mai 2001, obligație

neîndeplinită până la termenul de judecată când aceasta a și lipsit, solicitând

judecarea apelului în lipsa ei.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(3) din Normele metodologice, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 146/1997,

împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, se poate face

contestație potrivit dispozițiilor aplicabile în materie fiscală.

La data la care instanța de apel a

stabilit în sarcina apelantei cuantumul taxelor datorate, erau în vigoare

dispozițiile OUG 13 din 26 ianuarie 2001, act normativ ce reglementa modul de

soluționare și organele competente a soluționa contestațiile la taxele

judiciare, procedură pe care recurenta de față nu a uzitat-o, ea necontestând

taxele stabilite de instanță.

Câtă vreme apelanta pârâtă nu a

contestat taxele stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor legale în

vigoare la data când acestea i s-au solicitat, curtea apreciază că nu mai poate

invoca dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997, pe calea recursului, așa încât

critica sa este nefondată.

În consecință, curtea urmează a

respinge recursul declarat ca nefondat, decizia din apel fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta, D.R.V. Interjudețeană Galați, împotriva deciziei nr. 427/A

din 23 mai 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 19 februarie 2004.