ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 846/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 martie 2001, la Tribunalul Vrancea, reclamanta SC L.T. Focșani a

solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județelui Vrancea, anularea deciziei

nr. 18 din 12 martie 2001 și a procesului-verbal de control din 28 decembrie

2000, precum și restituirea sumei de 4.768.321 lei, reținută de pârâtă.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că, prin actele administrative contestate, i s-a stabilit

și menținut în sarcină, obligația de plată a sumei de 4.762.321 lei,

reprezentând T.V.A. aferentă unor transporturi pentru importuri și exporturi de

mărfuri din perioada iunie - octombrie 2000. Impunerea este nelegală, întrucât

beneficiază de cota 0 T.V.A., conform

art. 17 lit. B)

pct. a și e

din O.U.G. nr. 17/2000, atât pentru transportul mărfurilor

la export, cât și la import și a depus, conform dispozițiilor legale, toate

documentele necesare. Susținerile pârâtei, cum că nu se încadrează în situația

prevăzută în textele normative indicate, sunt eronate și abuzive.

În considerarea dispozițiilor art. 3

pct. 1 C. proc. civ. și ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul

Vrancea, prin sentința civilă nr. 9 din 17 aprilie 2001, a declinat competența

de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ.

Judecând în fond cauza, Curtea de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea și a menținut obligația fiscală, prin sentința civilă nr. 224 din 25

octombrie 2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în ceea ce privește cota 0 T.V.A. la transportul mărfurilor

la export, reclamanta nu a respectat obligația legală de încasare a valutei,

aferente transportului în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca

Națională a României, iar în cazul transportului de mărfuri la import,

societatea nu a depus la dosarul supus controlului, și polița de asigurare

și/sau reasigurare pentru transportator sau copia de pe aceasta pentru casele

de expediție.

Ca atare, nu beneficiază de

facilitățile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 17/2000, datorând

suma respectivă cu titlu de T.V.A.

Împotriva sentinței a declarat, în

termen legal, recurs, reclamanta SC L.T. SRL Focșani, pe care l-a timbrat

corespunzător.

Motivându-și recursul, reclamanta a susținut, în

esență, că hotărârea atacată nu a analizat corect probele administrate și nu a

interpretat cum trebuie dispozițiile legale incidente.

A reiterat susținerile din acțiune, învederând că valuta

aferentă transportului de mărfuri la export s-a încasat potrivit normelor

legale, iar referitor la transportul mărfurilor importate, contravaloarea

acestuia este inclusă în valoarea mărfii, la care se aplică T.V.A. și este

plătită de importator, plata sa de către transportator echivalând cu o dublă

impunere.

Analizând criticile formulate în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu cadrul legal incident,

Curtea constată că recursul este nefondat.

Pentru a beneficia de cota 0 T.V.A.

în cazul transporturilor de mărfuri la export și import, așa cum prevăd

dispozițiile

art. 17 lit. B) pct. a și e

din

O.U.G. nr. 17/2000, agentul economic trebuie să îndeplinească anumite cerințe

și să facă dovada în acest sens cu documentele prevăzute în actul normativ

amintit și în

H.G. nr. 401/2000,

de aprobare a

Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000.

Astfel, referitor la transportul

aferent exporturilor de mărfuri, conform prevederilor art. 17 lit. B) pct. a

din O.U.G. nr. 17/2000, se acordă cota 0 T.V.A., pentru „transportul și

prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuat la

contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în

valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a

României”.

Așa cum au reținut - în mod corect –

organele Minsterului Finanțelor Publice și instanța fondului, din documentele

prezentate de recurenta-reclamantă nu rezultă încasarea valutei în conturi

bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, faptul că

pe factură s-a indicat un cont deschis la Banca I.Ți., neprobând încasarea

efectivă a valutei în acest cont, și nu într-un alt cont personal sau în lei.

În ceea ce privește transportul la

import, potrivit dispozițiilor art. 17 lit. B) pct. e din O.U.G. nr. 17/2000,

se aplică cota 0 T.V.A. pentru „transportul și prestările de servicii accesorii

transportului, aferente mărfurilor din import efectuate pe parcurs extern și pe

parcurs intern, până la punctul de vămuire”.

Potrivit Normelor de aplicare a

O.U.G. nr. 17/2001 și a adresei nr. 13391 din 4 ianuarie 2001, existentă la

dosar, documentele cu care agenții economici justifică aplicarea cotei 0 T.V.A.

în acest caz, sunt „contractul încheiat cu transportatorul, copia documentului

de transport internațional, cu confirmarea destinatarului, privind recepția

mărfii, copia poliței de asigurare și/sau reasigurare”.

Întrucât nu s-au îndeplinit, de

către societatea recurentă, cumulativ, toate aceste cerințe, nefiind depusă

copia poliției de asigurare și/sau reasigurare, pe bună dreptate s-a considerat

că acesta nu beneficiază nici în acest caz, de cota 0 T.V.A.

Având în vedere că instanța fondului

a apreciat corect situația de fapt dedusă judecății și a aplicat în mod

corespunzător prevederile normative incidente, sentința atacată se vădește a fi

legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC L.T. SRL Focșani, împotriva sentinței civile nr. 224 din 25

octombrie 2001, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 martie 2003.