ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2645/2007

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.D.O. SRL cu

sediul în Focșani, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA – Zona P. Vrancea și

a solicitat suma de 14.726.531.908 lei cu titlu de daune, interese rezultate

din neplata la termen a facturilor din 22 noiembrie 2001 și 17 decembrie 2001.

Tribunalul Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă 1462

din 31 octombrie 2006, a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea, considerând

că reclamanta nu a îndeplinit obligația de plată a taxelor de timbru așa cum

instanța a stabilit.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia civilă 23/ A din 6 martie 2007, a admis apelul reclamantei, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.

Instanța de apel a reținut

că taxa de timbru a fost plătită și depusă la instanță la orele 13, astfel

încât nefiind anunțată ora pronunțării apare evident că obligația plății taxei

de timbru a fost îndeplinită.

Împotriva deciziei astfel

pronunțată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 146/1997 anulând ca insuficient timbrată acțiunea întrucât în ședința

publică, cu părțile prezente, instanța a rămas în pronunțare, fără ca dovada achitării

taxei de timbru, să existe. Fiind o normă specială, legea taxei de timbru

derogă de la dispozițiile generale ale codului de procedură civilă sau ale

Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Dispozițiile Legii nr. 146/1997,

stabilesc obligativitatea plății taxelor judiciare de timbru pentru cererile și

acțiunile adresate instanțelor judecătorești. Norme speciale, cu caracter

imperativ, acestea nu intră în contradicție, însă, cu prevederile privind

procedura în fața instanțelor stabilită prin dispozițiile codului de procedură

sau a Regulamentului de organizare și funcționare a acestora.

Curtea de apel a interpretat

judicios dispozițiile Regulamentului în raport cu omisiunea președintelui

completului de judecată de a anunța ora pronunțării, astfel cum o cer

prevederile art. 104 din acest act normativ.

Apare astfel prezumția

pronunțării hotărârii la ultima oră a programului de lucru stabilit în

condițiile Regulamentului, situație ce confirmă îndeplinirea de către

reclamant, a obligației prevăzută de art. 1 din Legea nr. 146/1997.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 23/ A din 6

martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat

de pârâta SC P. SA București (P. VRANCEA) împotriva deciziei civile nr. 23/ A din

6 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2007.