ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2645/2007

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.D.O. SRL cu sediul în Focșani, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA – Zona P. Vrancea și a solicitat suma de 14.726.531.908 lei cu titlu de daune, interese rezultate din neplata la termen a facturilor din 22 noiembrie 2001 și 17 decembrie 2001. Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă 1462 din 31 octombrie 2006, a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea, considerând că reclamanta nu a îndeplinit obligația de plată a taxelor de timbru așa cum instanța a stabilit. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă 23/ A din 6 martie 2007, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.

Instanța de apel a reținut că taxa de timbru a fost plătită și depusă la instanță la orele 13, astfel încât nefiind anunțată ora pronunțării apare evident că obligația plății taxei de timbru a fost îndeplinită. Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 anulând ca insuficient timbrată acțiunea întrucât în ședința publică, cu părțile prezente, instanța a rămas în pronunțare, fără ca dovada achitării taxei de timbru, să existe. Fiind o normă specială, legea taxei de timbru derogă de la dispozițiile generale ale codului de procedură civilă sau ale Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Recursul este nefondat și va fi respins. Dispozițiile Legii nr. 146/1997, stabilesc obligativitatea plății taxelor judiciare de timbru pentru cererile și acțiunile adresate instanțelor judecătorești. Norme speciale, cu caracter imperativ, acestea nu intră în contradicție, însă, cu prevederile privind procedura în fața instanțelor stabilită prin dispozițiile codului de procedură sau a Regulamentului de organizare și funcționare a acestora. Curtea de apel a interpretat judicios dispozițiile Regulamentului în raport cu omisiunea președintelui completului de judecată de a anunța ora pronunțării, astfel cum o cer prevederile art. 104 din acest act normativ. Apare astfel prezumția pronunțării hotărârii la ultima oră a programului de lucru stabilit în condițiile Regulamentului, situație ce confirmă îndeplinirea de către reclamant, a obligației prevăzută de art. 1 din Legea nr. 146/1997.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 23/ A din 6 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de pârâta SC P. SA București (P. VRANCEA) împotriva deciziei civile nr. 23/ A din 6 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2007.