ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 martie 2005, C.L. a

formulat, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1153 din 23 februarie 2005, a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin care i-a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 154/F din 20 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Prin această din urmă

hotărâre a fost respinsă acțiunea contestatorului, formulată în contradictoriu

cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Constanța și S.N.P. P. SA, Constanța,

având ca obiect revizuirea deciziei de pensionare nr. 165649/1994, pentru

autoritate de lucru judecat.

În motivarea prezentei contestații

în anulare, contestatorul C.L. a reiterat și depus, de altfel, și la dosar, în

copie, motivele de recurs prezentate la data soluționării recursului său

promovat împotriva sentinței civile nr. 154/F din 20 octombrie 2003, a Curții

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

În esență, se susține greșita

aplicare a prevederilor legale incidente, în raport cu decizia de pensionare

nr. 165649/1994, a contestatorului, în care s-au strecurat erori de calcul și

nici nu a fost indexată baza de calcul, cu coeficienții de inflație.

Contestația în anulare este

nefondată.

Înalta Curte, examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

invocate, precum și prin prisma susținerilor contestatorului, reține

netemeinicia acesteia.

Contestatorului i-a fost respinsă

ultima acțiune de chemare în judecată de către Curtea de Apel Galați, pentru

autoritate de lucru judecat, soluție menținută și în recurs, întrucât s-a

constatat că a promovat mai multe cereri, având același obiect și în

contradictoriu cu aceleași părți.

Împotriva acestei decizii, cu nr.

1153 din 23 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

formulat contestația în anulare, reiterându-se, însă, motivele de fond

referitoare la modalitatea de calcul a pensiei contestatorului, respectiv a

bazei de calcul a acesteia.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

însă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în

anulare, atunci când soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale

sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis

din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Rezultă, așadar, că greșeala

materială la care se referă art. 318 alin. (1) C. proc. civ., săvârșită de

instanța de recurs, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale

ale judecății și urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date

materiale importante. În sensul textului de lege citat, este indubitabil că

sunt vizate numai greșeli materiale, de fapt, involuntare, și nu greșeli de

judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții

legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

susținerile contestatorului, privind greșita modalitate de calcul și,

respectiv, respingerea solicitării de revizuire a deciziei sale de pensionare,

emisă în 1994, nu îndeplinesc cerințele art. 318 C. proc. civ., și drept

urmare, conform art. 320 din același cod, se va respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de C.L. împotriva deciziei nr. 1153 din 23 februarie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.