ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 martie 2005, C.L. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1153 din 23 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care i-a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 154/F din 20 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Prin această din urmă hotărâre a fost respinsă acțiunea contestatorului, formulată în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Constanța și S.N.P.

P. SA, Constanța, având ca obiect revizuirea deciziei de pensionare nr. 165649/1994, pentru autoritate de lucru judecat. În motivarea prezentei contestații în anulare, contestatorul C.L. a reiterat și depus, de altfel, și la dosar, în copie, motivele de recurs prezentate la data soluționării recursului său promovat împotriva sentinței civile nr. 154/F din 20 octombrie 2003, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. În esență, se susține greșita aplicare a prevederilor legale incidente, în raport cu decizia de pensionare nr. 165649/1994, a contestatorului, în care s-au strecurat erori de calcul și nici nu a fost indexată baza de calcul, cu coeficienții de inflație.

Contestația în anulare este nefondată. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate, precum și prin prisma susținerilor contestatorului, reține netemeinicia acesteia. Contestatorului i-a fost respinsă ultima acțiune de chemare în judecată de către Curtea de Apel Galați, pentru autoritate de lucru judecat, soluție menținută și în recurs, întrucât s-a constatat că a promovat mai multe cereri, având același obiect și în contradictoriu cu aceleași părți. Împotriva acestei decizii, cu nr. 1153 din 23 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a formulat contestația în anulare, reiterându-se, însă, motivele de fond referitoare la modalitatea de calcul a pensiei contestatorului, respectiv a bazei de calcul a acesteia.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., însă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Rezultă, așadar, că greșeala materială la care se referă art. 318 alin. (1) C. proc. civ., săvârșită de instanța de recurs, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății și urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. În sensul textului de lege citat, este indubitabil că sunt vizate numai greșeli materiale, de fapt, involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că susținerile contestatorului, privind greșita modalitate de calcul și, respectiv, respingerea solicitării de revizuire a deciziei sale de pensionare, emisă în 1994, nu îndeplinesc cerințele art. 318 C. proc. civ., și drept urmare, conform art. 320 din același cod, se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul C.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.L. împotriva deciziei nr. 1153 din 23 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.