ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 134/F din

27 august 2004, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului C.G., formulată

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Galați, prin care a

solicitat anularea hotărârii nr. 8610 din 14 mai 2004, emisă de Comisia de

specialitate din cadrul pârâtei și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002, pentru perioada 30 august 1953 - 18 decembrie 1955.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamantul C.G., criticile sale vizând greșita respingere a

apelului său. Calificarea acestei căi de atac a fost dată de reclamant, abia la

22 noiembrie 2004, după ce în prealabil și-a intitulat cererea, contestație în

anulare.

Curtea de Apel Galați, luând

act de precizarea făcută, prin sentința civilă nr. 223 din 22 noiembrie 2004, a

declinat competența de soluționare a recursului împotriva sentinței civile nr. 134/F

din 27 august 2004, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza, în raport

cu motivele invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., se va admite recursul, în sensul celor ce urmează:

Prin sentința nr. 134/F din

27 august 2004 i s-a respins acțiunea, reclamantului, pentru considerentul că

din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că

acțiunea reclamantului este nesusținută legal, astfel încât acestuia nu-i pot

fi aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va admite recursul, va dispune casarea sentinței și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea completării probelor.

Astfel, Curtea reține că

prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu

titlu de măsuri reparatorii, numai acelor persoane, care, în perioada 1950 -

1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, activitatea prestată de aceste persoane având un

caracter discriminatoriu și înjositor, putând fi caracterizată drept „muncă

forțată”.

Având în vedere aceste

dispoziții, care limitează acordarea drepturilor, nu se poate susține că toți

foștii militari care au satisfăcut stagiul militar prin muncă, trebuie să se

bucure de același tratament juridic, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili

categoria de persoane care beneficiază de prevederile legale.

Dar, în cauză nu rezultă în

mod cert dacă reclamantul și-a efectuat serviciul militar într-un detașament de

muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii sau într-o unitate

militară.

Întrucât livretul militar prezintă

ștersături prin care s-a anulat poziția 12 „armă”, poziția 13 „denumirea

specialității militare” și poziția 16 „Calificarea”, iar U.M. nr. 03889 Tecuci,

indicată în livretul militar, nu se regăsește în tabelul cu evidența

detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și

nici în cel cuprinzând unitățile economice din subordinea Ministerului Apărării

Naționale, pe de o parte, iar între aceste mențiuni și Fișa de evidență, care

prezintă, de asemenea, ștersături, pe de altă parte, există vădite necorelări,

este necesar să se completeze probele de la dosar, pentru a putea concluziona

asupra justei soluționări.

Cu ocazia rejudecării,

urmează a se suplimenta probatoriul, prin orice mijloc de dovadă admis de lege

(eventual prin efectuarea unor verificări la U.M. 02405 Pitești sau la Arhivele Naționale), în vederea stabilirii dacă în perioada solicitată prin acțiune, 30

august 1953 - 18 decembrie 1955, reclamantul și-a efectuat stagiul militar

într-un detașament de muncă, organizat în acest scop, conform prevederilor art.

1 din Legea nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.G.

împotriva sentinței civile nr. 134/F din 27 august 2004 a Curții de Apel Galați,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2005.