ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 26 februarie 2003, reclamantul D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Casa Județeană de Pensii Galați, anularea hotărârii nr. 1164 din 6 decembrie
2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde
drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a
arătat că este îndreptățit la acordarea drepturilor pretinse, întrucât, în perioada
13 iulie 1951 - 28 februarie 1954, a efectuat stagiul militar în Detașamentul
de muncă Reșița, deci în condițiile prevăzute de legea invocată.
Tribunalul Galați, secția
comercială, prin sentința civilă nr. 1147 din 21 aprilie 2003, a declinat
competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, în
considerarea dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.
Judecând în primă instanță, pricina,
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a
reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a parcurs procedura prealabilă în
succesiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul
administrativ, înainte de a se adresa instanței de judecată și în consecință,
prin sentința civilă nr. 114 din 18 august 2003, a respins acțiunea, ca
inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs,
reclamantul D.C., în termen legal, pe care l-a motivat, însă, peste termenul prevăzut
de art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere existența unui motiv
de casare de ordine publică, invocat de Curte, din oficiu, urmează a se face
aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și a se admite
recursul în considerarea acestuia.
Astfel, în conformitate cu
dispozițiile art. 6 alin. (5) teza I din Legea nr. 309/2002, împotriva
hotărârii comisiei Casei Județene de Pensii, „persoana interesată poate face
contestație, la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea
hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990”.
Dispozițiile speciale mai sus redate,
instituie o derogare de la dispozițiile generale în materie, prevăzute de art. 5
din Legea nr. 29/1990.
Prin urmare, în speță nu era
necesară parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, legea specială
prevăzând accesul direct la instanța de contencios administrativ competentă,
dată fiind și natura hotărârii contestate, respectiv aceea de act administrativ
jurisdicțional.
Respingând acțiunea reclamatului, ca
inadmisibilă, pentru neexercitarea recursului grațios și ierarhic, prima
instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.
Față de cele expuse, ținând cont și
de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborate cu cele ale
art. 315 alin. (1) din același cod, Curtea va admite recursul, va casa sentința
atacată și va trimite cauza, spre judecare, la aceiași instanță, care urmează a
analiza fondul acțiunii, solicitând reclamantului, ca probă, și depunerea
copiei livretului său militar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul D.C. împotriva sentinței civile nr. 114 din 18 august 2003 a Curții
de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 mai 2004.