ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 ianuarie 2004, sub nr. 1096, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, reclamantul A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, repunerea în termenul de formulare a contestației în anulare, a hotărârii nr. 1112 din 2 decembrie 2002 și obligarea acesteia la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității înregistrării cererii și respingerea solicitării repunerii în termen. Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 386, pronunțată la 11 martie 2004, a respins ca tardivă, acțiunea reclamantului A.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 1112 din 2 decembrie 2002 s-a admis cererea reclamantului, constatându-se că perioada 27 iunie 1954 - 19 decembrie 1955 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. dar că potrivit art. 6 alin. (5), contestația împotriva acesteia a fost făcută cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul A.A., invocând nelegalitatea. În motivarea recursului s-a susținut că a solicitat repunerea în termenul de contestare a hotărârii emise de către intimată, întrucât nu a cunoscut dacă drepturile bănești pe care le-a primit, reprezintă întreaga perioadă a stagiului militar.

Recursul este nefondat. Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică. Rezultă că actul atacat i-a fost comunicat recurentului, la data de 11 noiembrie 2003, iar contestația a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 26 ianuarie 2004, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002. Termenul prevăzut de lege este imperativ, iar în caz de nerespectare atrage sancțiunea decăderii. Recurentul nu a făcut dovada că nu a putut exercita calea de atac în termen dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, ca să poată solicita în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., repunerea în termen, astfel că în mod corect instanța a aplicat sancțiunea decăderii, respingând acțiunea, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinței civile nr. 386 din 11 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.