ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 6067 din 23 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, modificarea hotărârii nr. 2911 din 25 iulie 2003, prin care i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002, numai pe perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 656 din 18 mai 2004, a respins ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantului M.M., împotriva Casei Județene de Pensii Sălaj, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 28 iulie 1951 - 2 august 1952. A respins ca neîntemeiată, cererea aceluiași reclamant, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 2 august 1952 - 27 iulie 1954. În motivarea soluției s-a reținut că în urma revizuirii dosarului reclamantului, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj a emis o nouă decizie, nr. 2911 din 1 aprilie 2004, prin care a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952. Pentru perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M.

04600, iar nu în detașamente de muncă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.M., susținând că sentința este lipsită de temei legal, întrucât a prestat muncă pe toată durata efectuării stagiului militar. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză, reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, la U.M.

04600, potrivit livretului militar și fișei de evidență emisă de U.M. 02405 Pitești Se reține, de asemenea, că Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General - Serviciul Arhive și Documentare Militară a comunicat cu nr. A/452 din 4 martie 2003, Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, că: „militarii care au menționat în livret sau în fișa de evidență personală, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Aceștia au prestat activități de muncă în cadrul armatei române”. În consecință, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 656 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.