ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată sub nr. 6067 din 23 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Sălaj, modificarea hotărârii nr. 2911 din 25 iulie 2003, prin care

i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr.

309/2002, numai pe perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 656 din 18

mai 2004, a respins ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantului M.M.,

împotriva Casei Județene de Pensii Sălaj, pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 28 iulie 1951 - 2 august

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 2 august 1952 -

27 iulie 1954.

În motivarea soluției s-a reținut că

în urma revizuirii dosarului reclamantului, pârâta Casa Județeană de Pensii

Sălaj a emis o nouă decizie, nr. 2911 din 1 aprilie 2004, prin care a stabilit

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002,

pentru perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952. Pentru perioada 2 august 1952 -

27 iulie 1954, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 04600, iar nu în detașamente de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul M.M., susținând că sentința este lipsită de temei

legal, întrucât a prestat muncă pe toată durata efectuării stagiului militar.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se

constată că recursul este nefondat.

Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1,

că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele,

cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi

efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul

unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să

fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză, reclamantul a efectuat

stagiul militar în perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, la U.M. 04600, potrivit livretului militar și fișei de evidență emisă de U.M. 02405 Pitești

Se reține, de asemenea, că

Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General - Serviciul Arhive și

Documentare Militară a comunicat cu nr. A/452 din 4 martie 2003, Casei

Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, că: „militarii care au menționat în

livret sau în fișa de evidență personală, că au satisfăcut stagiul militar în

unități militare, nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Aceștia au prestat activități de muncă în cadrul armatei române”.

În consecință, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.

împotriva sentinței civile nr. 656 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2005.